Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 671/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.671/R/2008 Dosar nr-
Ședința publică de la 21 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta judecător
- -- - președinte de secție
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta - RISC CONTROL SYSTEM SRL și de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.77/AF din 17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 21 octombrie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 77/AF din 17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta RISC CONTROL în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost anulat actul administrativ fiscal nr. 41808A/11.03.2008 emis de pârâta Administrația Finanțelor Publice
Pârâtele au fost obligate să restituie reclamantei suma de 5.308 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare achitată conform chitanței seria - 4A nr. -/29.01.2008 și au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Instanța de fond a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc ), cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc ). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantei de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție,cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța de fond a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, și a obligat pârâta să procedeze in acest sens.
Cu privire la cererea de acordare a dobânzii legale, instanța de fond a respins-o având in vedere că, totuși, încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut in temeiul unei dispoziții prevăzute de Legea nr. 571/2003, care este și în prezent în vigoare, nefiind abrogată.
Relativ la anularea actului administrativ emis de nr. 41808A/2008 prin care se soluționează nefavorabil cererea reclamantului, instanța de fond a dispus anularea acestuia.
Instanța de fond a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că acestea au acționat în baza unui act normativ în vigoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanta RISC CONTROL care a arătat că în mod greșit nu au fost acordate dobânda legală și cheltuielile de judecată precum și pârâta dministrația inanțelor ublicep., care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare recurenta reclamantă RISC CONTROL a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de acordare a dobânzii legale și cheltuielilor de judecată efectuate (taxa de timbru și onorariu de avocațial), deși a reținut că taxa încasată în temeiul art. 2141- 2143Cod fiscal este în contradicție cu dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE și a dispus restituirea ei.
În motivare recurenta pârâtă dministrația inanțelor ublicep. a arătat că a făcut o plată nedatorată la inițiativa pârâtelor și dispune restituirea sumei de bani.
În mod greșit instanța de fond a considerat că adresa nr. 41808A/2008 emisa de a mun. B reprezintă un refuz nejustificat de restituire.
Având în vedere prevederile legale mai sus enunțate se apreciază că adresa nr. 41808A/2008 emisa de a mun. B nu reprezintă un refuz nejustificat.
Prin răspunsul formulat de a municipiului B la cererea de restituire a reclamantei s-au menționat in mod clar care sunt textele de lege aplicabile cauzei, precizându-se că nu poate proceda la restituirea unor sume pentru care nu exista reglementare legala in acest sens.
Plata taxei s-a efectuat in temeiul unui act normativ in vigoare la momentul plații.
Astfel, instanța de judecata nu putea dispune restituirea unei sume care se încasează in continuare in vederea înmatriculării autovehiculelor.
Și prin noul act normativ - nr.OUG 50/2008 - pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, achitarea taxei are caracter imperativ si in prezent, fiind una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor.
Regimul juridic al taxei speciale pentru autovehicule era reglementat prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, act normativ cu regim juridic obligatoriu pe care recurenta 1-a pus in aplicare până la data de 01.07.2008, data intrării in vigoare a nr. OUG50/2008.
In mod greșit a aplicat instanța de fond temeiul legal, considerând ca taxa de prima înmatriculare este percepută doar pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, nefiind aplicabilă pentru autoturismele înmatriculate deja sau pentru cele noi.
Taxa de prima înmatriculare, prevăzută atât de Codul Fiscal cât și de noile reglementari in vigoare, se aplică atât autovehiculelor noi achiziționate din România, cât și celor achiziționate din alte state comunitare, taxa fiind perceputa începând cu data de 01.01.2007 conform Codului fiscal, neputând fi aplicată retroactiv, și anume pentru autoturismele înmatriculate deja pana la aceasta dată.
În conformitate cu prevederile art. 2141din Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, text de lege în vigoare din data de 01.01.2007, aplicabil pana la data de 01.07.2008. Taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România, atât pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniență acestora, cat si pentru autovehiculele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar.
Nici o negociere a autorităților romanești cu cele ale Comunității Europene nu a condus la modificarea acestei taxe sau la anularea ei. In acest context trebuie menționat si faptul ca nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor ci doar modului de determinare taxei.
Principiul"poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizam ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Prin urmare, existenta unei taxe de prima înmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei reprezentant taxa de înmatriculare.
In ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene s-a apreciat că acestea nu sunt incidente in cauza, întrucât taxa de înmatriculare auto se plătește de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări in România.
Dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene au in vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât produsele interne.
Începând cu 01.07.2008 a intrat in vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ ce stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, respectiv art. 11 care precizează: "Taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta".
Astfel, începând cu data de 01.07.2008 contribuabililor care au achitat taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule in perioada 01.01.2007-30.06.2008 li se va restitui taxa rezultata ca diferența, urmare a aplicării noii reglementari speciale.
Intimata Administrația Finanțelor Publice Bad epus la dosar întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta RISC CONTROL ca nefondat.
S-a susținut că în mod corect au fost respinse cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată și a dobânzii legale, reținându-se că nu s-a exercitat un abuz prin încasarea taxei de primă înmatriculare ci aceasta s-a efectuat în temeiul dispozițiilor legale din codul fiscal în vigoare la data plății.
Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentant de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a depus la dosar întâmpinare prin care a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice B și a solicitat respingerea recursului reclamantei RISC CONTROL, și admiterea recursului declarat de Administrația Finanțelor Publice
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursul promovat de reclamanta RISC CONTROL, este întemeiat iar recursul promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B este nefondat.
Critica formulată de recurentă cu privire la respingerea cererii de introducere în cauză, pentru opozabilitate a Instituției Prefectului Județului B - serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, este neîntemeiată, având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare a fost percepută de recurentă, iar nu de altă instituție. Astfel, raportul juridic dedus judecății s-a născut între reclamantă și pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, cadrul procesual fiind corect stabilit.
În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art.90, alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus anularea actului administrativ nr.39626A/28.02.2007 emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și restituirea taxei de primă înmatriculare.
Prin instituirea acestei taxe, s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel, de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art.2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurări, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauzele reunite C-290/05 și C-333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art.90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, Weigel, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47 Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art.90, par.1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par.67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art.90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51.Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art.90, par.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par.30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
Motivele de recurs invocate de reclamanta - RISC CONTROL SYSTEM SRL, sunt întemeiate.
Instanța de fond a dispus restituirea taxei speciale de primă înmatriculare achitată de reclamantă, concluzionând că aceasta este nelegală.
Pe cale de consecință reclamanta a fost pe de o parte privată de această sumă achitată în temeiul unor dispoziții nelegale, iar pe de altă parte restituirea acestei sume nu s-a făcut de bună voie de pârâtă fiind necesară promovare acestei acțiunii.
Ținând seama de principul reparării integrale a prejudiciului cauzat și de prevederile art.1088 Cod civil, Curtea, va obliga pârâtele la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat, respectiv la plata dobânzii legale de la data promovării acțiunii și până la restituirea acesteia.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pârâtele la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, având în vedere că acestea nu au restituit taxa de înmatriculare la solicitarea reclamantei, iar prin întâmpinările depuse la dosar au solicitat respingerea acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - RISC CONTROL SYSTEM SRL, cu sediul ales în B,-, județ B, împotriva sentinței civile nr.77/AF din 17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâtele să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 5308 lei de la promovării acțiunii, 12 mai 2008, până la restituirea acesteia.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 1039, 3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale efectuate în primă instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge recursurile declarate de recurenții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, cu sediul în B, B dul M -, nr. 7, județ B și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în B, B dul -, nr. 7, județ B, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - - -
Grefier
Red. C - 21.11.2008
Dact. T-24.11.2008/2 ex.
Jud. fond-E
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
