Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 675/2009. Curtea de Apel Brasov

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 675/R/2009 Dosar nr-

Ședința publică de la 20 octombrie2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Ioniche

JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Clara Elena

- -

Grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.604/CA/1.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009 și pentru lipsă de timp pentru data de 13 octombrie 2009 și apoi pentru 20 octombrie 2009.

CURTEA,

Constată că prin sentința civilă nr 604/CA/01.06.2009, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, a espins acțiunea formulată de contestatoarea - SRL în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că prin cererea introductivă, contestatoarea - SRL a chemat în judecată intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B solicitând anularea deciziei nr 250/2008, anularea în parte a deciziei nr 251/2008 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și constatarea că suma de 19.069 lei, reprezentând TVA, a fost achitată de reclamantă.

De asemenea, din motivarea cererii, au fost reținute următoarele:

- organul de executare fiscală a început urmărirea silită a unor creanțe stabilite prin raportul de inspecție fiscală din -, iar potrivit acestui act administrativ-fiscal, contestatoarea este datoare bugetului de stat cu suma de 143.173,35 lei reprezentând TVA și accesorii de 64.309,57 lei și impozit pe profit și accesorii de 78.863,78 lei;

- cu privire la suma de 19.069,1 lei, stabilită ca TVA nedeductibilă din cauza completării greșite a unor facturi fiscale, nu s-a formulat nicio critică, întrucât reclamanta a recunoscut această creanță bugetară pe care, de altfel, a și plătit-o,

- restul creanțelor bugetare sunt calculate de inspecția fiscală în lipsa documentelor justificative, prin aprecierea relevanței stării de fapt fiscale din procesul-verbal nr 8790/08.10.2004;

- societatea reclamantă și administratorul acesteia au făcut obiectul unor investigații penale finalizate cu scoaterea de sub urmărire penală, tocmai pentru facturile descrise in Raportul de inspecție fiscală, iar cu ocazia cercetărilor, organele de poliție au ridicat întreaga arhivă contabilă a societății, restituind-o doar parțial și în acest fel fiind explicată lipsa documentelor justificative pe perioada analizată;

- au fost făcute demersuri pentru recuperarea acestor documente, însă fără nici un rezultat;

- procesul-verbal nr 8790/08.10.2004 a fost infirmat;

- prin rezoluția procurorului din - s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva administratorului societății contestatoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev de art 13 din Legea nr 87/1994 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art 290 Cod Penal, reținându-se în motivarea acestei soluții că "au fost înregistrate in evidența contabilă toate documentele justificative, însă unele documente nu aparțineau furnizorilor înscriși in acestea";

- recalculând veniturile reclamantei, organele de control fiscal, implicate in procedura penală, au stabilit TVA suplimentar de 1.449.727.908 lei și dobânzi de 729.069.999 lei și impozit pe profit suplimentar de 1.852.894.886 lei și dobânzi de 1.285.963.897 lei; ca urmare a rezoluției procurorului, organele fiscale nu au avut deschisă calea constituirii de parte civilă în procesul penal pentru sumele arătate mai sus, emițând Decizia de impunere nr. 23/2004;

- prin sentința civilă nr 118/F/15.05.2006 a fost anulată Decizia 23/2004, rămânând fără suport pretențiile pârâtei;

- urmare a rămânerii irevocabile a acestei hotărâri, a fost emisă Decizia nr 1/2007 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, prin care s-a dispus "reanalizarea documentelor pe aceeași perioadă și pentru aceleași impozite și emiterea, după caz, a unei noi decizii de impunere".

De asemenea,prima instanță a analizat și cererea completatoare a acțiuniiprin care s-a solicitat introducerea în cauză a intimatei Administrația Finanțelor Publice

Poziția intimatelor a fost de respingere a acțiunii de chemare în judecată.

Probele avute în vedere de prima instanță au fost înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, documentația avută în vedere la emiterea actelor a căror anulare s-a solicitat, interogatoriul intimatelor și expertiza contabilă efectuată în cauză.

Considerentele reținute de prima instanță la rezolvarea acțiunii civile au fost următoarele:

- prin Decizia nr. 250/2008 intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Bar espins, ca neîntemeiată, contestația formulată de - SRL împotriva Raportul de inspecție fiscală nr. 8515/2008 și a Deciziei de impunere nr. 251/2008, privind suma de 143.173 lei; prin această decizie s-a reținut, în esență, că pentru perioada 01.09.1997 - 14.03.2000, 15.03.2000 - 31.05.2002, contestatoarea nu a justificat, prin documente legal întocmite, cuantumul taxei pe valoare adăugată, conform dispozițiilor art 19, 25 din OG 3/1992 și, respectiv, ale disp art 24 alin 1 lit a din Legea nr 345/2002, art 62 alin 1 din HG nr 598/2002 și că, astfel, facturile puse la dispoziție de contestatoare fie că nu conțineau toate elementele stabilite de art 6 alin 2 din Legea nr 82/1991, art 119 din Regulamentul de aplicare a Legii nr 82/1991 aprobat prin HG nr 704/1993 ( referitoare la denumirea și sediul unității patrimoniale care întocmește documentul, menționarea părților care participă la efectuarea operațiunilor patrimoniale), fie că nu erau însoțite de copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoare adăugată a furnizorului pentru facturile fiscale cu valoare mai mare de limita prevăzută de lege; s-a mai reținut că pentru perioada 01.05.2003 - 30.09.2003, contestatoarea nu a prezentat documentele privind operațiunile economice derulate în perioada menționată, iar prin nota explicativă dată, administratorul societății contestatoare a arătat că aceste documente au fost predate organelor de cercetare penală și, la finalul acestor cercetări, nu i-au mai fost restituite;

- aceeași concluzie ca cea a intimatelor se desprinde și din raportul de expertiză contabilă;

- au fost expuse dispozițiile art 19 din OG nr 3/2001Potrivit dispozițiilor art. 19 și art 25 pct B lit b din OG 3/2001, ale art 24 alin 1lit a din Legea nr 345/2002, s-a făcut referire la disp art 62 alin 1 din HG nr 598/2002 care detaliază documentele la care fac referire dispozițiile citate anterior și s-a concluzionat că toate aceste dispoziții legale precum și probele administrate în cauză, respectiv proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba cu expertiză, dovedesc că actele a căror anulare se solicită au fost în mod corect emise, cu respectarea acestor dispozițiilor legale la care s-a făcut referire;

- s-a reținut că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta - SRL B care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea formulării căii de atac au fost expuse următoarele considerente:

- reclamanta recurentă a formulat o acțiune civilă prin care a solicitat anularea în parte a deciziei nr 251/08.04.2008, respectiv cu privire la toate obligațiile fiscale suplimentare cu excepția sumei de 19.069, 1 lei reprezentând TVA, sumă cu privire la care a solicitat să se constate că a fost plătită; reclamanta a îndreptat în cursul judecării fondului, greșeala materială din cuprinsul cererii de chemare în judecată, în sensul că suma stabilită cu titlu de TVA și necontestată este de 10.330 lei cum rezultă din cuprinsul deciziei contestate;

- s-a făcut referire la motivele concrete ale formulării acțiunii și anume legate de criticarea modului în care a fost calculată o creanță bugetară reprezentând TVA și accesorii și impozit pe profit și accesorii, respectiv cu ignorarea unei operațiuni comerciale consemnate în facturi care au calitatea de documente justificative și care nu au fost găsite cu ocazia controlului;

- s-a mai susținut și în recurs că facturile mai sus menționate ( din perioada 01.09.1997-30.09.2003 ) au fost supuse controlului fiscal încheiat cu procesul-verbal nr 8790/08.10.2004, certificându-se realitatea existenței lor, cât și controlului organelor de poliție;

- la finalizarea cercetărilor și a controlului fiscal din 2004, facturile nu au mai fost restituire reclamantei, astfel că organele de control fiscal au stabilit TVA suplimentar și impozit pe profit precum și accesorii la acestea prin aprecierea stării de fapt;

- la dosarul cauzei există documente din care rezultă ca facturile fiscale lipsă la controlul contestat au fost cercetare cu ocazia controlului anterior și că reclamanta nu a intrat în posesia lor, aceleași aspecte rezultând și din raportul de expertiză întocmit în cauză;

- în fața instanței de fond reclamanta a invocat greșita aplicare a art 6 din OG nr 92/2003 care permite organelor de control să aprecieze starea de fapt în lipsa documentelor justificative, iar probațiunea s-a realizat exclusiv în acest sens;

- față de toate aceste aspecte, s-a criticat faptul că instanța de fond a respins acțiunea fără a se pronunța asupra lucrărilor cu care a fost investită, fără a se face vorbire despre obiectul cauzei și fără a se constata că documentele pentru care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare nu erau întocmite în mod corect;

- s-a mai arătat că reclamanta nu a contestat obligațiile fiscale suplimentare ca urmare a greșitei completări a facturilor, ci prin prisma calculării impunerilor suplimentare ca urmare a lipsei unor facturi.

Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat respingerea căii de atac, reluând în cadrul întâmpinării aceleași aspecte expuse în raportul de inspecție fiscală și făcând referire inclusiv la stabilirea sumei cu titlu de TVA necontestată de reclamantă, respectiv cea rezultată în urma identificării documentelor contabile ce nu pot fi considerate justificative.

S-a considerat că modul de stabilire a TVA și impozitului pe profit adoptat de echipa de control fiscal, este justificat de dispozițiile legale în materie în vigoare pentru fiecare perioadă de timp în parte.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Punctual, prin acțiunea introductivă s-a solicitat anularea deciziei nr 250/01.08.2008 emisă de pârâta DGFP B, anularea în parte a deciziei nr 251/08.04.2008 emisă de aceeași pârâtă relativ la partea privind toate obligațiile fiscale suplimentare cu excepția sumei de 19.069, 1 lei reprezentând TVA și să se constate că această sumă a fost achitată de reclamantă.

Reclamanta a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice

De asemenea, a mai precizat că suma achitată cu titlu de TVA și necontestată în cadrul acțiunii este de 10.330 lei și nu de 19.069, 1 lei.

Referitor la această sumă, pârâta Administrația Finanțelor Publice Bad epus o notă de ședință ( fila 265 dos fond ) în care a arătat că suma a fost achitată de către reclamantă prin documentul de plată nr -/02.07.2008 cu titlu de TVA de plată stabilită suplimentar prin decizia de impunere nr 251/08.04.2008.

Reclamantă a precizat printr-o notă de ședință ( fila 270 dos fond ) că, sub aspectul criticilor, acțiunea privește și constatările din Raportul de Inspecție Fiscală.

În preambululraportului de inspecție fiscală din 07.04.2008, ce a stat la baza Deciziei de impunere nr 251/01.08.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice B au fost prezentate următoarele aspecte care au stat la baza întocmirii acestuia:

- față de reclamantă a fost realizat un prim control urmare căruia a fost întocmitraportul de inspecție fiscală nr 8790/08.10.2004șiDecizia de impunere nr 23/03.12.2004stabilindu-se obligații fiscale în sumă totală de 5.723.105.495 ROL defalcate după cum urmează: TVA în sumă de 1.449,727.908 ROL cu dobânzi de 729.069.999 ROL și penalități de 147.197.773 ROL și impozit pe profit în sumă de 1.852.894.886 ROL cu dobânzi de 1.-.897 ROL și penalități de 258.251.032 ROL;

- împotriva acestei decizii, societatea SRL a formulat contestație referitor la sumele de stabilite cu titlu de debit și de dobânzi, mai sus menționate;

- această contestație a fost soluționată de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF B prinDecizia nr 2/14.01.2007, dispunându-se suspendarea soluționării cauzei până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii;

- la data de 15.03.2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașova dispusneînceperea urmăririi penalepentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală față de numiții și întrucât nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective;

- prinsentința civilă nr 118/F/15.05.2006 a Curții de APEL BRAȘOVs-a admis acțiunea formulată de reclamantă și s-a dispus anularea Deciziei nr 2/14.01.2005 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală;

- în consecință, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a dispus, prinDecizia nr 01/11.01.2007, desființarea Deciziei de impunere nr 2/14.01.2005 a Agenției de Administrare Fiscală pentru suma de 531.765 lei reprezentând 185.289 lei - impozit pe profit, 128.596 lei - dobânzi aferente impozitului de profit, 144.973 lei - TVA și 72.907 lei - dobânzi aferente TVA, reprezentând sumele contestate de - SRL, stabilite prin Decizia de impunere nr 23/03.12.2004 emisă de DGFP B;

- s-a mai reținut în cuprinsul Raportului de inspecție din 07.04.2008, că reclamanta nu a contestat și ANAF nu a dispus desființarea sumei totale de 405.448.805 ROL reprezentând penalități de întârziere stabilite de organele fiscale prin decizia de impunere nr 23/03.12.2004;

- prin aceeași decizie dată ca urmare a soluției instanței de judecată, s-a dispus să se procedeze la reanalizarea documentelor privind calitatea de document justificativ pentru deducerea taxei pe valoarea adăugată și a cheltuielilor de aprovizionare, reanalizare care să se efectueze având în vedere cele menționate în decizie și, în funcție de cele constatate, la emiterea, caz, a unei noi decizii de impunere.

Decizia nr 1/11.01.2007emisă de ANAF Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor se află în copie la filele 63-68 din dosarul de fond și confirmă istoricul modului de soluționare a primei contestații formulată de reclamant, astfel cum a fost expusă în raportul de inspecție fiscală din 07.04.2008.

Din cuprinsul considerentelor acestei decizii, sunt relevante aspectele reținute la analiza contestației cu privire la constatările primului raport de inspecție fiscală nr 8790/08.10.2004, și anume:

- în luna noiembrie 2003, IPJ Bas olicitat efectuarea unui control la - SRL asupra documentelor puse la dispoziție de această instituție cu obiectivul "stabilirea cuantumului prejudiciului creat bugetului de stat prin încălcarea prevederilor normelor legale în vigoare care reglementează actele și faptele de comerț", cu mențiunea ulterioară că documentele ridicate de la această societate și puse la dispoziție de către IPJ B "sunt susceptibile de a fi ireale";

- în perioada 01.09.1997-31.12.2003, - SRL a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli aferente unor facturi emise de societăți din Complexul Europa pentru mărfuri aprovizionate, în special încălțăminte, necesare pentru magazinele societății din Complexul 3000 și -;

- ca urmare a adreselor primite de la IPJ B și a facturilor care au fost ridicate de la societate, Bat ransmis Serviciului Tehnologia Informației din cadrul DGFP Boa dresă prin care a solicitat să se comunice datele de identificare ale societăților cărora li s-au atribuit documentele cu seriile și numerele aferente actelor primite de la furnizori de către - SRL; situația primită de la această instituție a avut ca rezultat împărțirea documentelor în trei categorii și anume, facturi care au fost ridicate și întocmite de aceeași societate care a livrat marfa, facturi care au numere și serii atribuite altor societăți decât furnizorii înscriși în documente și facturi pentru care nu s-a primit comunicarea datelor de identificare a societăților cărora li s-au atribuit plajele de numere întrucât, fie nu figurează în baza de date transmisă de SA, fie nu se pot identifica întrucât nu se înțeleg seria și numărul;

- în urma verificărilor documentelor contabile ale societății, s-a constatat că au fost înregistrate în evidența contabilă toate documentele justificative, facturi, chitanțe, -uri;

- urmare a controlului efectuat asupra facturilor fiscale ridicate de către organele de poliție și actele contabile ale agentului economic corelate cu informațiile furnizate de DGFP B, s-a reținut că documentele de aprovizionare ale societății, pentru care s-a primit confirmarea de la DGFP B că plajele de numere au fost atribuite altor agenți economici decât celor care le-au emis, generează diferențe de TVA și de impozit pe profit prin repunerea cheltuielilor;

- referitor la TVA, s-a stabilit că nu se acordă drept de deducere pentru această taxă înscrisă în documentele de aprovizionare pentru care s-a primit confirmarea de la DGFP B că plajele de numere au fost atribuite altor agenți economici decât celor care le-au fost emise, în sumă totală de 144.973 lei, iar pentru neplata în termen au fost calculate dobânzi în sumă de 72.907 lei;

- referitor la impozitul pe profit, pentru perioada 01.09.1997-31.12.2003, s-a procedat la excluderea cheltuielilor din baza de calcul a impozitului pe profit și la recalcularea profitului impozabil și a impozitului pe profit și s-a stabilit un impozit în sumă de 185.184 lei și dobânzi în sumă de 128.596 lei;

- s-a mai reținut cu ocazia aceluiași control că o serie de societăți comerciale au emis către - SRL câte două exemplare din aceeași chitanță pentru facturi diferite și că au fost înregistrate în contabilitatea societății două chitanțe fără număr.

Raportându-se la perioada verificată, 01.09.1997-31.12.2003 și la constatările organelor de inspecție, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a stabilit următoarele:

- societatea contestatoare nu poate fi trasă la răspundere pentru aspectele constatate de organele de inspecție fiscală și anume pentru că plaja de numere și serii ale facturilor fiscale corespunde altor societăți decât cele înscrise la rubrica furnizor, atâta timp cât nu s-a stabilit că furnizorul și cumpărătorul au conlucrat în vederea săvârșirii unor contravenții sau infracțiuni însă, cumpărătorul poate fi tras la răspundere pentru neverificarea întocmirii corecte a documentelor sau nesolicitarea documentelor necesare cum este copia certificatului de plătitor TVA;

- constatarea organelor de inspecție fiscală potrivit căreia seriile și numerele facturilor fiscale corespund altor societăți furnizoare decât cele înscrise la rubrica furnizor nu reprezintă un argument care să poată justifica neadmiterea la deducere a TVA și, pe cale de consecință, a cheltuielilor de aprovizionare;

- din raportul de inspecție fiscală nu rezultă în mod concret de ce aceste documente nu îndeplinesc condițiile pentru deducerea cheltuielilor și a TVA, în acest sens, făcându-se trimitere la prezumția de nevinovăție și la cea de bună-credință;

- din documentele anexate la dosarul cauzei nu rezultă dacă societatea a prezentat, pentru facturilor a căror TVA este mai mare de 2 și/sau 20 milioane lei, copiile certificatelor de înregistrare ca plătitor de TVA;

- la dosarul cauzei nu sunt anexate facturile fiscale, iar din raport nu rezultă dacă acestea au calitatea de document justificativ, nefiind efectuată o analiză a acestora pentru deducerea cheltuielilor de aprovizionare și a TVA;

Față de aceste argumente, s-a dispus desființarea deciziei de impunere nr 23/03.12.2004 cu consecința ca organele de inspecție fiscală să procedeze la reanalizarea documentelor pe aceeași perioadă și pentru aceleași impozite avându-se în vedere cele menționate în decizie.

La dosarul de fond se află atât sentința civilă cât și rezoluția parchetului despre care se face vorbire în cele două acte prezentate mai sus, parcursul inspecției fiscale fiind în mod corect reținut.

Revenind laraportul de inspecție fiscală din data de 07.04.2008, se impune a se preciza că limitele în cadrul căruia acesta trebuie efectuat este cel prevăzut de Decizia nr1/11.01.2007emisă de ANAF Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, respectiv cu referire la perioada 01.09.1997-31.12.2003 și cu privire la reanalizarea documentelor pentru verificarea TVA și impozit pe profit cu obligația verificării deținerii de către - SRL a copiilor certificatelor de înregistrare a furnizorului ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată pentru facturile a căror TVA este mai mare de 2 și/sau 20 milioane.

Verificând preambulul acestui raport de inspecție fiscală, se constată că sub acest aspect, al obiectivelor controlului, cadrul stabilit este în conformitate cu decizia îndrumătoare.

În cuprinsul capitolului III intitulat "Constatări fiscale" din cadrul acestui raport de inspecție fiscală se face precizarea că, urmare a verificării efectuate asupra documentelor puse la dispoziție de către administratorul societății s-a constatat că în perioada supusă controlului s-a înregistrat în evidența contabilă a societății în conturile de cheltuieli și taxa pe valoare adăugată deductibilă, sume eferente aprovizionării cu mărfuri, în special încălțăminte, pe bază de facturi emise de diverse societăți din Complexul Europa B, necesare pentru magazinele societății. Referitor la perioada septembrie 1997-aprilie 2003, s-a reținut că societatea a pus la dispoziția echipei de inspecție documentele justificative și contabile necesare efectuării raportului de inspecție parțială, iar pentru perioada mai-septembrie 2003, că administratorul societății nu a prezentat organelor de inspecție documentele privind operațiunile economice efectuate în perioada respectivă. În legătură cu acest ultim aspect, al neprezentării documentelor justificative, s-a arătat că, în executarea obligațiilor impuse de art 92 al 3 lit c din OG nr 92/2003, pentru determinarea stării de fapt fiscale, echipa de inspecție fiscală a solicitat explicații scrise administratorului societății care a motivat lipsa acestora prin aceea că documentele în cauză au fost ridicate în perioada septembrie-octombrie de către doi lucrători al IPJ B, iar în urma soluției de neîncepere a urmăririi penale, administratorul a primit de la unul dintre inspectorii de poliție, o în care i s-a precizat că se află toate documentele ridicate, fără a se realiza o inventariere a acestora și fără ca administratorul să realizeze o verificare a acestora, iar cu ocazia efectuării controlului fiscal, s-a constatat că între documentele predate de poliție nu se află și facturile din perioada mai-septembrie 2003.

La acest moment al analizei actelor dosarului, se impune a se face următoarele precizări în legătură cu alte probe existente la dosar:

La dosarul cauzei ( filele 118-119 dos fond ), se află copia unuiproces-verbal întocmit la data de 26.09.2003de către doi lucrători din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor, cu ocazia ridicării de la administratorul - SRL Bam ai multor documente în original reprezentând note de intrare-recepție și facturi fiscale aferente anilor 2000, 2001, 2002 și ianuarie-septembrie 2003.

De asemenea, la fila 120 din același dosar se află o copie a uneisolicitări adresată IPJ B-Serviciul de Investigare a Fraudelor de către administratorul - SRL B, la data de 04.05.2007, respectiv între intervalele de timp în care a avut loc cel de-al doilea control fiscal și ulterior notei explicative dată de acesta, prin care s-a adresat solicitarea localizarea de către instituția menționată a facturilor corespunzătoareperioadei mai-septembrie 2003.

În legătură cu acest aspect al neprezentării documentelor fiscale de către administratorul societății, pârâta DGFP Bad epus la dosar, la solicitarea primei instanțe,o serie de înscrisuricu care a înțeles să facă dovada faptului că prin procesul-verbal nr 8230/07.09.2004, organul de control a înaintat IPJ B-Serviciului de Investigare a Fraudelor toate documentele și actele puse la dispoziție de către poliție privind pe reclamantă.

Astfel, o primă adresă este cea emisă la data de 09.09.2004 de DGFP B-Direcția Controlului Fiscal către IPJ B-Serviciul de Investigare a Fraudelor prin care se arată că se înaintează acestei din urmă instituții un exemplar al procesului-verbal mai sus menționat încheiat la - SRL împreună cu toate documentele și actele puse la dispoziție de către aceasta ( fila 44 dos fond ).

În iulie 2006, o corespondență realizată între aceleași instituții, arată faptul că DGFP B-Direcția de Control Fiscal a solicitat IPJ B-Serviciul de Investigare a Fraudelor să-i pună la dispoziție, în vederea formulării unui răspuns către ANAF pentru rezolvarea contestației depusă de reclamantă, a copiilor facturilor fiscale de aprovizionare ce au făcut obiectul unui control anterior solicitat de IPJ, precum și răspunsul dat în acest sens, prin care se arată că, urmare a finalizării dosarului penal, întregul dosar cu înscrisurile anexate a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov ( nr unic 144/P/2005 ).

Ca urmare a neprezentării documentelor contabile, inspectorii fiscali au întocmit o dispoziție de măsuri prin care au pus în vedere societății să întreprindă măsurile necesare pentru intrarea în posesia respectivelor documente. Aceastădispoziție nr 21/13.04.2007a fost comunicată prin poștă cu confirmare de primire societății, iar la data de 19.12.2007a fost reluată inspecția fiscală suspendată.

A fost din nou solicitată notă explicativă administratorului societății în vederea determinării stării de fapt fiscale, ocazie cu care acesta a arătat că în urma demersurilor făcute, mergând pe traseul parcurs de facturile fiscale ridicate, nu a găsit nici un document din perioada mai-septembrie 2003, poliția motivând că documentele i-au fost predate. Cu această ocazie, administratorul a depus copia cererii pe care a adresat-o IPJ B, prezentată anterior de instanță.

Cu această ocazie s-a consemnat în raportul de inspecție fiscală faptul că administratorul societății nu a prezentat organelor de inspecție niciun document semnat de acesta în calitate de primitor și de organele de poliție care i-au predat documentele ridicate în care să fie consemnate seriile și numerele facturilor fiscale înapoiate.

Ca urmare, s-a procedat la continuarea inspecției fiscale, în privința taxei pe valoarea adăugată, procedându-se la consemnarea rezultatelor pe intervale de timp din cadrul perioadei supusă controlului.

Pentru perioada 01.12.1997-30.04.2003, relativ la taxa pe valoare adăugată s-au stabilit următoarele:

- ( cu referire la anexa 8 raportului de inspecție fiscală ) societatea supusă controlului a înregistrat în contabilitate taxa pe valoarea adăugată deductibilă în sumă de 10.329, 9823 lei aferentă unor achiziții de mărfuri în baza unor facturi fiscale care nu îndeplinesc condiția de documente justificative conform prevederilor legale întrucât nu sunt completate toate datele stipulate de actele normative în vigoare pentru acea perioadă, fiind nominalizate în raport atât dispozițiile legale cât și, în anexa 9, în mod detaliat, pentru fiecare factură în parte, elementele și datele prevăzute pentru a fi completate în mod obligatoriu; ca urmare, s-a stabilit că - SRL B nu are drept de deducere în perioada mai sus menționată, a taxei pe valoare adăugată, în sumă de 10.329, 9823 lei;

- societatea verificată nu a prezentat echipei de inspecție fiscală un număr de facturi fiscale în baza cărora a înregistrat în contabilitate taxa pe valoarea adăugată deductibilă în sumă totală de 8.739, 1156 lei, facturi menționate în anexa 10 raportului ( fila 219 dos fond ); s-a considerat de către inspectorii fiscali că societatea nu are drept de deducere a taxei pentru această sumă întrucât nu l-a putut justifica prin "facturi fiscale sau alte documente legal aprobate";

- suma totală stabilită cu titlu de TVA pentru care societatea nu are drept de deducere, este 19.069, 099 lei.

Pentru perioada 01.05.2003-30.09.2003, relativ la taxa pe valoarea adăugată s-au stabilit următoarele:

- societatea verificată nu a prezentat organelor de inspecție fiscală documentele justificative care au stat la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economice efectuate;

- societatea a înregistrat în contabilitate, conform balanțelor de verificare cuprinse în anexa 11 și a jurnalelor pentru cumpărături cuprinse în anexa 12, achiziții de bunuri și/sau servicii în sumă totală de 294.484, 1686 lei din care taxa pe valoare adăugată în sumă de 45.156, 6787 lei;

- facturile fiscale în baza cărora au fost stabilite sumele mai sus menționate au fost înscrise de către societate în jurnalele pentru cumpărături întocmite pentru perioada precizată, consemnându-se în raportul de inspecție fiscală că aceste jurnale se regăsesc în anexa 1 la adresa IPJ/ B nr -/28.10.2003 intitulată "facturile fiscale ridicate de la - SRL B", document prezentat în copie, în anexa 1 la Raportul de inspecție fiscală nr 8790/08.10.2004;

- aceste facturi fiscale au constituit obiectul verificărilor efectuate de către organele de inspecție fiscală în anul 2004, constatările organelor de inspecție fiind consemnate în raportul nr 8790/08.10.2004;

- s-a considerat că, întrucât în susținerea celor înscrise în contestația formulată la data de 08.10.2004 pentru perioada 01.05.2003-30.09.2003, - SRL nu a prezentat organelor de inspecție fiscală documentele justificative și contabile care au stat la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economice efectuate, echipa de inspecție fiscală nu a mai putut proceda la "reanalizarea documentelor pe aceeași perioadă și pentru aceleași impozite având în vedere cele menționate în decizie", astfel cum s-a dispus prin decizia nr 1/17.01.2007 a;

- s-a apreciat că, referitor la starea de fapt fiscală sunt aplicabile prevederile art 56 al 1 și 64 corob cu art 213 din codul d e procedură fiscală privitoare la obligația contribuabilului de a pune la dispoziția organului fiscal documentele doveditoare, la situația luării în considerare și a altor documente doveditoare la stabilirea bazei de impunere și la regula neagravării situației în propria cale de atac și, ca urmare, organele de inspecție fiscală au considerat că sunt îndreptățite să aprecieze relevanța stării de fapt consemnată în procesul-verbal nr 8790/08.10.2004 referitoare la taxa pe valoarea adăugată; în consecință, a fost preluată taxa pe valoarea adăugată stabilită ca nedeductibilă de către organele de inspecție fiscală prin anexa 3 procesului-verbal mai sus menționat, în sumă de 15.639, 5317 lei; această operațiune a avut loc prin preluarea în cuprinsul raportului a unui tabel despre care s-a susținut că este cel cuprins din raportul de inspecție anterior.

Suma totală stabilită cu titlu de TVA pentru întreaga perioadă controlată a fost de 34.708, 6307 lei la care au fost stabilite accesorii în sumă totală de 29.600, 9361 lei din care 247.074, 178 lei dobânzi și 48.935.183 lei penalități.

Pentru perioada 01.12.1997-30.04.2003, relativ la impozitul pe profit, s-a reținut aceeași stare de fapt ca și în cazul taxei pe valoarea adăugată cu precizarea că prezentarea detaliată a facturilor fiscale ce au fost puse la dispoziția organelor de inspecție se află în anexa nr 9, iar cele neprezentate inspectorilor în anexa 10.

În cuprinsul raportului de inspecție fiscală nu se precizează modul de stabilire a impozitului pe profit nici cu privire la documentele fiscale puse la dispoziția inspectorilor și nici în cazul celor neprezentate, în acest ultim caz nefăcându-se vreo referire la modul de stabilire a situației de fapt fiscale.

Ca urmare, cheltuielile nedeductibile aferente documentelor care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ au fost stabilite ca fiind în sumă de 53.928, 2699 lei, iar cele aferente documentelor constatate lipsă la data inspecției au fost stabilite în sumă de 45.388, 5845 lei, suma totală a acestora fiind de 82.313, 3254 lei.

Verificând anexa 10 la raport, existentă în copie la fila 219 din dosarul de fond, se constată că, în privința documentelor justificative neprezentate echipei de inspecție pentru perioada sus-menționată, baza de impunere a constituit-o suma valorilor tuturor facturilor.

Pentru perioada 01.05.2003-30.09.2003, ca și în cazul calculului taxei pe valoarea adăugată, față de împrejurarea că administratorul societății nu a pus la dispoziția echipei de inspecție fiscală, documentele justificative care au stat la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economice efectuate, organele de inspecție fiscală s-au considerat îndreptățite să aprecieze relevanța stării de fapt fiscală consemnată în procesul-verbal nr 8790/08.10.2004 referitoare la cheltuielile nedeductibile fiscal cu care s-a majorat profitul impozabil calculat de agentul economic, în vederea recalculării impozitului pe profit de către echipa de inspecție fiscală. Ca urmare, pentru această perioadă, s-a preluat cheltuiala cu mărfurile stabilită ca nedeductibilă de către organele de inspecție fiscală prin procesul-verbal mai sus menționat.

Această operațiune a avut loc prin prezentarea în anexa 16 intitulată "situația centralizatoare privind cheltuielile nedeductibile" a unor sume aferente trimestrelor, fără vreo referire la sumele concrete reținute prin raportul de inspecție anterior sau la modul de calcul al acestora.

În cuprinsul raportul de inspecție fiscală nu se face vorbire despre cuantumul cheltuielilor deductibile stabilit pentru perioada 01.05.2003-30.09.2003, întocmindu-se direct o situație comparativă a impozitului pe profit calculat de către contribuabil cu cel recalculat pe perioada 01.09.1997-30.09.2003.Ca urmare, s-a stabilit că, față de suma de 39.430.016 ROL ( 3.943, 0016 lei ) reprezentând impozit pe profit calculat și declarat de către contribuabil, echipa de inspecție fiscală a recalculat un impozit pe profit în sumă de 46.207,1993 lei, rezultând în final o diferență de plată în valoare totală de 42.264,1983 lei.

În anexa 18 fost prezentat modul de calcul al dobânzilor și penalităților de întârziere în sumă totală de 36.599, 5788 lei, respectiv 31.804, 4773 lei dobânzi și 4.751, 1015 lei penalități.

Referitor laraportul de expertiză contabilăîntocmit în cauză se constată că acesta suferă de anumite deficiențe datorate lipsei unui suport material de apreciere în concret și printr-o analiză directă a actelor financiar-contabile, neputând fi avut în seamă ca mijloc de probă.

Astfel, pentru perioada 01.12.1997-30.04.2003 s-a menționat în că o serie de facturi fiscale înregistrate în evidența contabilă nu au fost prezentate echipei de inspecție, astfel că baza de impunere s-a stabilit prin cumulul valorilor acestor facturi, fără a exista la dosar date pe baza cărora să se poate stabili, pe de o parte, dacă, în raport cu anterior, s-a respectat principiul neagravării situației în propria cale de atac, iar pe de altă parte dacă aceste facturi au fost avute în vedere de inspectori la primul control. Prin dispoziția de măsuri din 13.04.2007 nu s-a pus în vedere administratorului societății să pună la dispoziție și aceste facturi.

Expertul nu a supus analizei această situație în cadrul studiului realizat pentru întocmirea răspunsului la obiectivele 4 și 5. se impunea suplimentarea obiectivului 2.

Este necesar a se afla la dosarul cauzei documentele puse la dispoziția expertului și anume nr 8790/08.10.2004, "situația documentelor ridicate și emise către - SRL emisă de organele de control după primirea facturilor de la organele de poliție și a răspunsului de la Serviciul Tehnologia Informației.

Societatea reclamantă a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală nr 8515/08.04.2008 și a deciziei de impunere nr 251/08.04.2008 emisă în urma acestui raport.

Motivele acestei contestații au privit suma totală de plată stabilită prin cele două acte fiscale și a privit trei aspecte:

- au fost aduse critici înlăturării unor facturi fiscale ca documente justificative;

- în legătură cu neprezentarea unor documente justificative pentru perioada 01.12.1997-30.04.2003, s-a arătat că, potrivit procesului-verbal din data de 29.09.2003, societatea a predat organului de poliție toate actele justificative, fără a mai intra în posesia tuturor acestor documente; în acest sens, s-a arătat că în culpă se află instituțiile la care s-au aflat aceste documente, respectiv IPJ B și DGFP întrucât societatea nu deține niciun act doveditor că facturile în cauză au fost predate între instituții iar apoi societății, pe baza unui proces-verbal inventar;

- în legătură cu neprezentarea documentelor aferente perioadei mai-septembrie 2003, contestatoarea a arătat că acest fapt s-a datorat acelorași rațiuni ca cele prezentate anterior și că organul de inspecție nu putea folosi situația documentelor din procesul-verbal din 2004 întrucât controalele nu au avut aceeași tematică.

S-a solicitat totodată anularea procesului-verbal nr 1172/13.04.2007 emis de organele de inspecție fiscală.

S-a contestat astfel și, iar apoi s-a solicitat anularea deciziei de impunere și a celei de soluționare a contestației, implicit și a. Nu s-a analizat întreaga cauză, în expertiză verificându-se doar întocmirea deciziei.

Această contestație a fost soluționată prinDecizia nr 250/01.08.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice, reținându-se în preambul că - SRL a formulat contestație împotriva măsurilor stabilite de organele de inspecție fiscală din cadrul B și a Deciziei de impunere nr 251/08.04.2008 privind suma de 143.173 lei.

Prin această decizie s-a răspuns tuturor criticilor aduse de contestatoare, apreciindu-se, în mod lapidar, prin redarea argumentelor reținute de echipa de control, că în mod corect echipa de inspecție fiscală a stabilit modul de calcul al TVA și impozitului pe profit atât cu privire la neprezentarea în parte a documentelor justificative pentru perioada 01.12.1997-30.04.2003 cât și pentru neprezentarea vreunui document justificativ pentru perioada 01.05.2003-30.09.2003.

Susținerile aduse de reclamantă prin recursul formulat sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

referitor la modul de stabilire a taxei pe valoarea adăugată și a impozitului pe profit

-în privința modului de calcul al TVA se constată că inspectorii au abordat o manieră diferită de calcul pentru cele două perioada de timp analizate, respectiv 01.12.1997-30.04.2003 și 01.05.2003-30.09.2003, mai precis cu referire la stabilirea acestei taxe în cazul înregistrărilor în contabilitate pentru care reclamanta nu a prezentat documente justificative; astfel, pe de o parte în prima perioadă, s-a procedat la însumarea valorilor facturilor fiscale apreciindu-se că, în lipsa fizică a documentelor justificative, acestea nu există, iar pentru a doua perioadă de timp s-a procedat la preluarea sumei stabilite cu același titlu și pentru aceiași perioadă de timp în raportul de inspecție fiscală anterior; urmare a abordării acestui mod de calcul, nu se poate stabili care au fost rațiunile regimurilor juridice diferite avute în vedere, respectarea dispozițiilor legale și, mai ales, în lipsa raportului de inspecție fiscală nr 8790/08.10.2004, nu se poate verifica, cu privire la modul de stabilire a TVA pentru perioada 01.12.1997-30.04.2003, dacă a fost respectat principiul neagravării în propria cale de atac;

- în privința modului de calcul al impozitului pe profit, se constată că, în cadrul Deciziei nr 250/01.08.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice B nu s-a făcut nicio referire la modul diferit de aplicare a dispozițiilor legale pentru cele două perioade de timp mai sus amintite, respectiv a stabilirii bazei de impunere prin însumarea valorilor facturilor fiscale neprezentate, în prima situație, și prin preluarea sumelor stabilite cu ocazia controlului anterior, în cea de a doua situație; s-a creat astfel, la fel ca în cazul TVA, o manieră diferită de aplicare a regimului juridic, în sensul că, în prima perioadă menționată, referitor la înregistrările în contabilitate pentru care nu au fost prezentate documente justificative, nu s-a ținut cont de constatările controlului anterior referitor la facturile ce au fost în posesia inspectorilor la acel moment, spre deosebire de ce-a de a doua perioadă;

- mai mult de atât în cuprinsul raportului de inspecție fiscală atacat nu se precizează modul de stabilire a impozitului pe profit nici cu privire la documentele fiscale puse la dispoziția inspectorilor și nici în cazul celor neprezentate, în acest ultim caz nefăcându-se referire la modul de stabilire a situației de fapt fiscale; această operațiune a avut loc prin prezentarea în anexa 16 intitulată "situația centralizatoare privind cheltuielile nedeductibile" a unor sume aferente trimestrelor, fără vreo referire la sumele concrete reținute prin raportul de inspecție anterior sau la modul de calcul al acestora; în cuprinsul raportul de inspecție fiscală nu se face vorbire despre cuantumul cheltuielilor deductibile stabilit pentru perioada 01.05.2003-30.09.2003, întocmindu-se direct o situație comparativă a impozitului pe profit calculat de către contribuabil cu cel recalculat pe perioada 01.09.1997-30.09.2003.

- toate aceste aspecte creează o situație de incertitudine a legalității și corectitudinii modului de calcul al celor două taxe în lipsa posibilității verificării raportului de inspecție fiscală pe baza întregii documentații ce include, în primul rând raportul anterior de inspecție fiscală nr 8790/08.10.2004; numai prin compararea cu datele conținute de acesta se poate aprecia asupra corectei preluări a sumelor stabilite cu ocazia controlului anterior și, mai ales, se poate verifica respectarea principiului neagravării în propria cale de atac, potrivit art 213 al 3 din OUG nr 92/2003;

II.referitor la aplicarea în cauză a dispozițiilor art 10 al 1, art 52 al 1, art 56 al 1 și art 10 al 2 și art 105 al 9 din OUG nr 92/2003 ( menționate în întregime în cuprinsul din 07.04.2008 )

- în Decizia nr 1/11.01.2007 a ANAF-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor se reține că, urmare a primei verificări efectuate de inspectori în cazul reclamantei, s-a constata că toate documentele justificative au fost înregistrate în contabilitate, atestându-se astfel, în lipsa de la dosar a actului de control încheiat cu acea ocazie, faptul că la momentul efectuării primului control, echipei de inspecție i-a fost prezentată întreaga documentație ce a stat la baza stabilirii TVA și impozitului pe profit, neexistând situația neprezentării vreunui document justificativ ca în cazul celui de al doilea control;

- cu ocazia desfășurării cercetărilor penale, documentele contabile au fost ridicate, pe bază de proces-verbal, de către doi lucrători din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor, la data de 26.09.2003, ulterior reprezentantul societății reclamante primind " într-o " o serie de acte, fără a fi întocmit vreun proces-verbal în acest sens;

- întrucât atât organele de cercetare penală cât și cele fiscale sunt organe ale statului, cu rol important în asigurarea respectării drepturilor cetățenilor, se impunea ca între cele două instituții să se realizeze o corespondență oficială în vederea stabilirii exacte a parcursului documentelor contabile inclusiv avându-se în vedere trimiterea acestora la instituții abilitate în vederea expertizării precum și atașarea lor la dosarul penal înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov ( în acest sens, înscrisurile de la filele 43-46 vol II dos fond, depuse de pârâta DGFP ); verificarea existenței documentelor contabile în posesia organului de cercetare penală sau a parchetului poate fi însă realizată de instanță pentru a se stabili în mod concret dacă organul de control ar fi putut sau nu, din punct de vedere obiectiv, să aibă la dispoziție, fără concursul reclamantei, documentele justificative suspuse analizei la primul control;

- având în vedere împrejurările în care s-au derulat evenimentele în legătură cu documentele justificative neprezentate de reclamantă organelor de control, până la analiza incidenței în cauză a textelor de lege mai sus amintite, prin prisma cărora s-ar putea stabilit o culpă în sarcina reclamantei pentru neprezentarea documentelor justificative și a posibilității legale a organului de control de stabili starea de fapt în altă modalitate, se impune a se proceda la verificările despre care s-a făcut vorbire anterior, în acest mod dându-se eficiență principiului rolului activ al instanței în suplinirea aceluiași rol al organelor statului;

Ca urmare, pentru a justă soluționare a cauzei, în spiritul principiului conturat de art 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune ca soluționarea acțiunii civile, obiect al prezentei cauze, să se realizeze, în primul rând prin efectuarea demersurilor necesare în vederea identificării documentelor contabile ridicate de la reclamantă de către organele de cercetare penală și, totodată, prin administrarea ca probă la dosar a Raportului de inspecție fiscală nr 8790/08.10.2004, în vederea stabilirii tuturor aspectelor mai sus prezentate.

În acest sens, este necesară existența la dosar a procesului-verbal de predare a documentelor justificative de către IPJ B către organele de control, copie a procesului-verbal nr 8230/07.09.2004 și efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov în vederea comunicării unei copii a procesului-verbal de predare-primire către societate a actelor ridicate și a verificării existenței la dosarul de urmărire penală a altor facturi fiscale precum și orice alte demersuri necesare în vederea identificării documentelor contabile.

Numai în măsura în care toate aceste documente relevă faptul că lipsa documentelor justificative se datorează agentului economic, se poate proceda la punerea în vedere acestuia să reconstituie documentele și, respectiv, în lipsa acestora, la aplicarea dispozițiilor legale privitoare la stabilirea stării de fapt fiscale. Dar și, în acest ultim context, pentru corecta apreciere asupra legalității și temeiniciei actelor contestate în prezenta cauză, se impune analizarea raportului de inspecție fiscală efectuat cu ocazia primului control atât prin stabilirea oportunității atașării acestuia ca anexă la cel de al doilea raport de inspecție fiscală cât și prin prisma verificărilor corectei stabilit a TVA și a impozitului pe profit cu ocazia celui de al doilea control efectuat de organele de inspecție fiscală.

Se impune a se avea în vedere, sub aspectul clarei conturări a obiectului acțiunii, și nota de ședință depusă de reclamantă în cursul judecării în primă instanță și aflată la fila 270

Ca urmare, în cauză este evidentă necesitatea administrarea de probe noi, respectiv cele menționate mai sus precum și orice alte probe necesare aflării adevărului, iar modificarea hotărârii în recurs nu este posibilă întrucât ar putea conduce la încălcarea dreptului la un grad de jurisdicție al părților. Aceste considerente conduc la aprecierea ca întemeiat a recursului formulat în cauză, și, ca urmare, a incidenței în cauză a dispozițiilor art 312 cod procedură civilă și art 20 din Legea nr 544/2004.

Drept consecință, Curtea va admite recursul formulat de reclamanta - SRL, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în B,-, Bl. 403 F,. F,.6, județ împotriva sentinței civile nr.604/CA/1.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de azi 20 octombrie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red. - 13.11.2009

Dact T- 13.11.2009/ 2 ex.

Jud fond- M

Președinte:Maria Ioniche
Judecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 675/2009. Curtea de Apel Brasov