Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 674/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 674/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 20 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
- -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 586/CA din 9 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009 și pentru lipsă de timp pentru data de 13 octombrie 2009 și apoi pentru 20 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 17.09.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Administrația Națională a Penitenciarelor B, Penitenciarul Codlea, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, acțiunea sa având ca obiect drepturi, respectiv obligarea pârâților să - i plătească reclamantului sporul de 15% de confidențialitate, începând cu anul 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor, sume la valoarea reactualizată cu indicele de inflație, pe această perioadă, până la plata efectivă, efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, să aloce fondurile necesare plății sumelor respective.
Acțiunea inițială a fost formulată împreună cu alți colegi (fostă) la Secția Litigii de Muncă a Tribunalului Brașov, fiind înregistrat sub numărul de dosar nr-( 4).
În cauză, reclamantul a precizat acțiunea ( 6 dosar sus menționat) arătând că înțelege să se judece cu pârâții: Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Administrația Națională a Penitenciarelor B, Penitenciarul d e Maximă Siguranță pe motivul că pentru perioada 1.08.2002 - 16.03.2006, a fost salarizat de aceste instituții, în calitate de (magistrat detașat) Director al Penitenciarului Codlea.
A solicitat să se probeze cu ștate de plată pentru a se verifica dacă i s-a plătit acest spor.
În esență, precizarea de acțiune se referă și la perioada de 16.03.2006 - 15. 10. 2006 fost angajat la Tribunalul Brașov și salarizat de acesta ( 6 dosar nr. de mai sus).
Prin Încheierea de ședință din 11.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, s-a dispus transpunerea cauzei la secția comercială și de contencios administrativ pentru a fi repartizată în sistem aleatoriu.
Ca urmare, dosarul a fost înregistrat sub nr-, a Tribunalului Brașov, Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
În acest dosar, instanța pe baza probelor de la dosar a pronunțat Sentința civilă nr. 586/CA/9.09.2008.
Prin această sentință instanța de fond a dispus următoarele:
S-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV și de Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor precum și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant legal, în teritoriu a acestui minister.
A fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții: Tribunalul Brașov, urtea de APEL BRAȘOV, inisterul ustiției, dministrația ațională a enitenciarelor p., enitenciarul p. cu egim de aximă iguranță - și inisterul inețelor și conomiei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța de fond urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâte prin întâmpinare.
Față de necompetența materială a Tribunalului Brașov, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, în raport de dispozițiile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2008, instanța de fond a constatat că acesta este neîntemeiată întrucât pretențiile reclamantului vizează perioada 17.09.2004 - 16.03.2006, când acesta a avut funcția de Director al Penitenciarului d e Maximă Siguranță, având calitatea de funcționar cu statut special, fiind asimilat funcționarului public.
Astfel, excepția necompetenței materiale a Tribunalului a fost respinsă.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune nu a fost luată în discuție, având în vedere precizarea reclamantului.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța reține următoarele:
Actualmente, reclamantul este judecător în cadrul Curții de Apel, astfel că, în calitate de ultim angajator are sarcina să efectueze mențiunile cuvenite în privința drepturilor salariale solicitate, în carnetul de muncă al reclamantului Administrației Națională a Penitenciarelor are calitatea de for ierarhic superior al Penitenciarului Codlea și este ordonator secundar de credite pentru acest angajator.
Potrivit Legii nr. 500/2002 și nr. 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este singurul abilitat în domeniul stabilirii și rectificării bugetului de stat. Acest minister are sarcina de a aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Față de toate aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții sus-menționați a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază că acțiunea reclamantului este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 19 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților (modificată și completată ulterior) stabilește că: " Magistrații, indiferent de funcția pe care o dețin, detașați în funcția de director general al Direcției Generale a Penitenciarelor sau directori de penitenciare beneficiază pe durata detașării de indemnizația de încadrare brută - lunară de judecător sau, după caz, de procuror, prevăzută de lege pentru instanța de judecată sau parchetul de la care provin, la care se adaugă indemnizația de conducere prevăzută de lege pentru funcția de conducere în care sunt detașați, precum și drepturile prevăzute de legile speciale".
Legea specială este Legea nr. 138/1999 - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, lege aplicabilă și funcționarilor publici cu statut special în perioada în care reclamantul a fost detașat la Penitenciarul Codlea.
Art. 3 din OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, prin care a fost reglementat un spor lunar de până la 15% din solda lunară sau din salariul de bază, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clarificate, se aplică însă numai cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din Ministerul Apărării Naționale.
Prin Legea nr. 444/10.12.2006, (de aprobare a OG nr. 19/2006) s-a stabilit că acest spor de confidențialitate se acordă și funcționarilor publici cu statut special care își desfășoară activitatea în cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Aceste dispoziții legale nu-i sunt însă aplicabile reclamantului care a încetat activitatea la Penitenciarul Codlea în data de 16.03.2006, iar potrivit art. 15 din Constituția României și art. 1 din Codul Civil, legea dispune numai pentru viitor (legea fiind intrată în vigoare la 10.12.2006).
Pe de altă parte, din coroborarea actelor normative sus-menționate rezultă că sporul de confidențialitate este acordat în funcție de certificatul /avizul de securitate deținut.
Reclamantul nu a făcut dovada că în perioada cât a fost detașat ca Director la Penitenciarul Codleaa deținut un astfel de aviz sau certificat.
În ceea ce privește cauza de discriminare pe care reclamantul și-a întemeiat pretențiile, aceasta nu poate fi reținută întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare în cauză nefiind făcută dovada că alți salariați care au aceeași calitate sunt beneficiarii drepturilor ce se solicită a fi recunoscute.
Acordarea unor categorii de funcționari publici, a sporului de confidențialitate nu este de natură a produce discriminare în privința reclamantului nefiind încălcate principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece, acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice ceea ce în speță nu se confirmă.
Astfel, potrivit practicii CEDO, diferența de tratament devine discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, atunci când se induc distincții în situații analogice și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În considerarea celor de mai sus expuse, instanța de fond a respins prezenta acțiune ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând - o pentru nelegalitate și neîntemeiată, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință admiterea acțiunii formulate și precizate, respectiv acordarea sporului de confidențialitate de 15% începând cu 17.09.2004 și în viitor cu rata inflației, și menționarea în cartea de muncă.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
Sentința Tribunalului Brașov este nelegală deoarece în fapt recurentul reclamant a fost detașat în temeiul legii de organizare judecătorească începând cu 1.08.2002 la Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor B în funcția de Director la Penitenciarul d e Maximă Siguranță conform ordinelor Ministerul Justiției și Hotărârea CSM inițial ca procuror militar până la 17.02.2005, iar de la această dată în calitate de judecător a fost detașat la Penitenciarul Codlea în funcția de director.
A invocat ca temei de drept pentru drepturile solicitate prevederile Legii nr. 444/2006 prin care s-a aprobat Ordonanța Guvernului nr. 19/2006 privind personalul militar și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice care prevede acordarea sporului de confidențialitate pentru păstrarea informațiilor clasificate care beneficiază de 15 % din solda lunară, respectiv salariu de bază.
A mai invocat prevederile Ordonanței Guvernului nr. 6/2007, privind sorul de confidențialitate de 15 % și prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții privind interzicerea discriminării, în sensul de a nu fi tratat diferit privind salarizarea și acordarea acestui spor.
Se arată că, datorită funcției deținute de Director al Penitenciarului Codlea, în baza Ordinului Ministrului Justiției nr. 22/2005, a deținut certificatul de securitate ORNISS, așa cum este prevăzut de Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate (art. 13, art. 28 din Lege) și Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 privind aprobarea naționale de protecție a informațiilor clasificate în România (art. 4, art. 29, art. 31, art. 33, art. 35 și următoarele din lege), solicitând instanței să facă demersuri pentru a fi depus să se facă adresă la Administrația Națională a Penitenciarelor B și la SP
Întrucât recurentul a fost ca a deținut certificatul de secrete conform art. 3 Legea nr. 444/2006 pentru a aproba Ordonanța Guvernului nr. 19/2006 a apreciat că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea, privind acordarea sporului cu 17.09.2004- 16.03.2006, sume actualizate, menționate în carnetul de muncă nu și obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele pentru efectuarea plății.
În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă.
Recursul a fost declarat în termenul legal, scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
În cauză, față de recursul declarat de reclamant, pârâtele Ministerul Justiției a formulat Întâmpinare ( 17) - solicitând respingere recursului ca nefondat față de prevederile art. 1 și art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 și față de faptul că reclamantul a fost salarizat după legile speciale altor categorii personal Legea nr. 182/2002.
Tribunalul Brașova formulat Întâmpinare la recurs ( 20 - 22 dosar), prin care s-a referit la sporul neuropsihic de 50% în sensul respingerii acestuia deși a menționat corect numărul de sentință civilă atacată.
Penitenciarul Codleaa formulat întâmpinare (23 - 24), invocând mai întâi necompetența Curții de Apel d e soluționarea a recursului cauza fiind înaintată Înalta Curte de Casație și Justiție care prin încheiere a scos cauza de pe rolul acestei instanțe și a trimis spre soluționare recursul la Curtea de APEL BRAȘOV
Pe fondul recursului, Penitenciarul Codleaa susținut că se impune respingerea cererii și a recursului, că motivul acesta de a fi avut certificat ORNISS nu conduce la obținerea sporului de 15% de confidențialitate deoarece intră în atribuțiile sale, iar acest spor se acordă celor angajați cu contract, ori el era cadru militar, procuror detașat.
Ca atare, pentru termenul din 17.09.2004 - 16.03.2006, când a încetat activitatea la Penitenciarul Codlea, nu i se cuvine sporul de 15 % pretins nefiind vorba de descrise de el având statutul de funcționar public special.
În concluzie, Penitenciarul Codleaa solicitat respingerea recursului declarat în cauză.
Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Ministerul Finanțelor Publice, a formulat Întâmpinarea ( 26.) prin care a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar pe fond a solicitat respingerea recursului întrucât nu este vorba de discriminare, invocată prin Decizia nr. 818/3.07.2008, a Curții Constituționale și Hotărârea nr. 232/29.08.2007 a Consiliului Național de Combaterea Discriminării, cheltuieli care nu sunt cuprinse în buget nu pot fi acordate neexistând bază legală pentru acestea și nici pentru sporul de 15 % solicitând de recurent.
Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor Baf ormulat Întâmpinarea ( 30-33 dosar), invocă excepția lipsa calității procesuale pasive a Administrației Naționale a Penitenciarelor B, în cauză, și că în fapt a fost angajat Penitenciarului Codlea ordonator terțiar, subordonat Administrației Naționale a Penitenciarelor
Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, nefiind incidente prevederile art. 3, pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 19/2006, privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statutul special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, cu mențiunea că în perioada solicitată fost detașat magistrat.
Reclamantul nu a avut niciuna din aceste calități, ci în perioada arătată în cerere a fost magistrat detașat în sistemul penitenciar, ceea ce însă nu atrage dobândirea calității de angajat permanent al instituției penitenciare, întrucât i-au rămas aplicabile în continuare prevederile statului magistraților, inclusiv în privința salarizării.
Pe de altă parte, din același alineat reiese că sporul de 155 beneficiază persoanele menționate, "în funcție de certificatul / avizul de securitate deținut" și că reclamantul nu a deținut un astfel de certificat.
În esență, Administrația Națională a Penitenciarelor B, a solicitat respingerea și menținerea sentinței Tribunalului Brașov.
Penitenciarul Codleaa formulat Întâmpinare la recurs, prin care ( 34) a solicitat pe fond respingerea recursului ca nefondat față de prevederile legale.
Întrucât dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar acesta la trimis la Curtea de Ape B pentru soluționarea recursului, conform adresei de la fila 41, instanța de recurs, a repus cauza pe rol, și a fixat termen de judecată la 29.09.2008, cu citarea părților.
În cauză, Tribunalul Brașova formulat o cerere, solicitând comunicarea unui exemplar de pe recurs, ( 51) pentru a-și formula apărarea.
Instanța verificând actele și lucrările dosarului, a constatat la termenul din 29.09.2009 că recursul i-a fost comunicat Tribunalului conform mențiunii de pe citativ și de pe procedura de citare ( 10).
Acest lucru rezultă și din faptul că Tribunalul Brașov în calitatea de pârât a formulat Întâmpinare la recurs ( 20-22), referitor la sentința atacată nr. 586/CA/9.09.2008.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 586/CA/9.09.2008. a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recurent, și raportat la prevederile legale aplicabile în speță.
Constată recursul ca nefundat pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs față de întreg probatoriu de la dosar, apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut corect situația de drept și de fapt dedusă judecății, soluționând corect cauza atât pe excepția invocată de pârâți, cât pe fondul acțiunii reclamantului, astfel cum a fost, precizată la (67) dosarul Tribunalului Brașov, nr-.
Referitor la, criticile formulate de recurent cu privire la nelegalitatea sentinței civile atacate, se constată de instanța de recurs că, de fapt recurentul a invocat calitatea sa de procuror militar detașat la Penitenciarul Codlea pe funcția de Director în perioada 17.09.2004. - 16.03.2006, când a încetat această calitate de Director la Penitenciarul Codlea.
Ori, în calitatea sa de director,acesta se încadra în categoria funcționarilor publici cu statut special, neavând contract cu sau cu altă instituție și, ca urmare, nu putea beneficia de sporul de confidențialitate de 15 %, prevăzut art. 3 din Legea nr. 443/2000 de aprobare a OG nr. 19/2006.
De asemenea, art. 18 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, în vigoare în perioada vizată de acțiune, prevede în mod expres conținutul indemnizației unui magistrat detașat în funcția de director de penitenciar, respectiv "indemnizația de încadrare brută lunară de JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Clara Elena sau după caz, de procuror, prevăzută de lege pentru instanța de judecată sau parchetul de la care provine, la care se adaugă indemnizația de conducere prevăzută de lege pentru funcția de conducere în care sunt detașați, precum și de drepturile prevăzute în legi speciale".
Aceste dispoziții conturează și statutul specific deținătorului unui astfel de post în sensul beneficierii de drepturi specifice funcției exercitate în cadrul ANP.
Ordonanța Guvernului nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională s-a aplicat cu începere de la 1.12.2006, condiționând însă, cum corect a stabilit și prima instanță, acordarea sporului de 15% din salariul de bază, de certificatul/avizul de securitate deținut de funcționarul public cu statut special.
Ordonanța Guvernului nr. 19/2006, a fost aprobată prin Legea nr. 444/10.12.2006, 10.12.2006, ori la acea dată recurentul nu mai avea calitatea de funcționar public cu statut special, așa încât nu se poate aplica retroactiv aceste prevederi legale mai mult, aspectul invocat de recurent, în sensul că a deținut certificatul ORNISS, nu a fost probat de acesta, iar pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor B, a afirmat că reclamantul nu a avut un astfel de Certificat, aviz, autorizație vizând date clasificate.
Ca atare, criticile formulate asupra chestiunilor de fond, privind dreptul la sporul de confidențialitate, vor fi înlăturate ca nelegale, aspect corect soluționat de instanța de fond prin sentința civilă pronunțată de Tribunalul Brașov.
Criticile cu privire la discriminare între reclamant și alte categorii funcționarii publici sau magistrați, nu pot fi reținute, întrucât la detașare, prin Ordinul Administrației Naționale a Penitenciarelor B sau Hotărârea CSM, i s-au stabilit expres drepturile salariale făcându-se mențiunea aplicării prevederilor Legii speciale, adică dispozițiile Legii nr. 182/2002 pentru funcțiile publice specifice.
Prima instanță a procedat la interpretarea corectă a tuturor dispozițiilor legale invocate, o altă manieră de interpretare conducând la o adăugare la lege și implicit la încălcarea principiului separației puterilor în stat.
Ca atare, instanța de recurs, examinând cauza prin prisma prevederilor art. 3041Cod procedură civilă și art. 309 Cod procedură civilă, raportat la criticile formulate de recurentul reclamant și la întreg probatoriu administrat în cauză, constată că în fapt și în drept toate criticile aduse sentinței civile nr. 586/2008 a Tribunalului Brașov sunt neîntemeiate și nelegale, urmând a fi înlăturate, în baza art. 312 Cod procedură civilă.
Se constată că, apărările formulate de pârâte prin întâmpinările cu referirile la excepțiile invocate sunt neîntemeiate, însă pe fondul cauzei, se justifică susținerile Administrației Naționale a Penitenciarelor B, Ministerul Economiei și Finanțelor și Penitenciarul Codlea, Ministerul Justiției, în sensul menținerii acțiunii reclamantului, și al respingerii recursului ca nefondat.
În concluzie, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul cu domiciliul în ales la Curtea de APEL BRAȘOV, B -, nr. 5, județ B împotriva sentinței civile nr. 586/CA din 9 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 21.10.2009
Dact T- 23.10.2009/ 2 ex.
Jud fond- M
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
