Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 662/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 662/
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C împotriva sentinței civile nr.644 din 26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "refuz acordare drepturi persecutați politic" L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 644/26.06.2009, Tribunalul Covasna -Secția civilă a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C, a anulat în parte Decizia nr 1115/09.02.2009 și Decizia nr 1156/05.03.2009, ambele emise de catre pârâtă și, în consecință, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile acordate de Decretul-Lege nr. 118/1990, având domiciliu obligatoriu în localitatea, în perioada 22.06.1948-4.11.1952 și a obligat pârâta să recunoască reclamantului aceste drepturi. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C solicitând instanței de contencios administrativ să dispună anularea în parte a Deciziei nr 1115/09.02.2009 și nr 1156/05.03.2009 emise de instituția pârâtă și să constate dreptul acestuia de a beneficia de prevederile art 1 lit d din Decretul Lege nr. 118/1990 pentru perioada 22.06.1948-4.11.1952, iar din cuprinsul motivelor invocate de reclamant în acțiunea introductivă, a supus analizei următoarele aspecte susținute de reclamant:
- în perioada de timp anterior precizată reclamantul a avut, împreună cu familia sa, domiciliu obligatoriu, fără să poată părăsi comuna;
- prin deciziile atacate, pârâta a admis în parte cererea reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr 118/1990, pentru considerentul că nu au fost depuse dovezi scrise din care să rezulte împrejurarea de fapt privitoare la domiciliul forțat;
- ca urmare, reclamantul a fost nevoit să introducă acțiunea ce face obiectul prezentei cauze.
Din cuprinsul întâmpinări formulate de pârâtă, s-a avut în vedere poziția acesteia în sensul respingerii acțiunii precum și motivele invocate, respectiv:
- reclamantul nu a făcut dovada împrejurării că lui sau familiei sale i s-ar fi dispus vreo măsură de persecuție politică în înțelesul art 1 alin 1 lit d din Decretul-Lege nr 118/1990;
- potrivit art 8 din același act normativ, dovedirea situațiilor de persecuție politică prevăzute de art 1 se face cu acte oficiale, iar numai pe cale de excepție dovedirea respectivelor cazuri se poate face și prin orice alt mijloc de probă.
În cauză au fost administrate în fața primei instanțe proba cu martorii si și cu înscrisuri.
Urmare a analizei tuturor aspectelor invocate și a probelor administrate, prima instanță a reținut următoarele:
- reclamantul este fiul lui -, persoană care figura pe lista chiaburilor din comuna, în anul 1952, potrivit înscrisurilor de la filele 9-10;
- familia reclamantului a locuit în comuna, jud H;
- în perioada anilor 1948-1952 întreaga familie a reclamantului a avut de suferit datorită statutului de "chiabur" a părinților, oameni înstăriți, care aveau în proprietate o fierărie;
- așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză (martori care au copilărit împreună cu reclamantul), în respectiva perioadă de timp, reclamantul și membrii familiei sale nu aveau voie să părăsească localitatea de domiciliu, iar, autoritățile de atunci au impus familiei să se prezinte săptămânal la poliție;
- încadrarea socio-politica de "chiabur" a numitului -, tatăl reclamantului, a influențat viața membrilor familiei acestuia în mod negativ;
- prevederile Decretului-Lege nr 118/1990 instituie acordarea unor drepturi cu caracter patrimonial reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice de dictatura comunistă instaurată cu începere de la 6 martie 1945;
- finalitatea urmărită de legiuitor prin prevederile acestui act constă în efectuarea unei "reparații" a prejudiciilor de natură materială, morală, socială, suferite de persoanele aflate în una din situațiile enumerate de textul de lege, iar din aceste situații face parte și cea constând în impunerea de către autoritățile vremii a unui domiciliu obligatoriu, din motive politice (art 1 alin 1 lit d);
- reclamantul a dovedit prin mijloacele de probă îngăduite de prevederile art 8 alin 1 din Decretul-Lege nr 118/1990 că atât el cât și întreaga familie au avut domiciliu obligatoriu în comuna în perioada 22.06.1948-4.11.1952; cauza instituirii acelei măsuri restrictive a fost una politică, constând în faptul că tatăl reclamantei făcea parte dintr-o categorie socială ce nu se încadra în ideologia comunistă a vremii.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate de Decretul-Lege nr 118/1990 pentru perioada 22.06.1948-4.11.1952, încadrându-se în categoria persoanelor prevăzută de art 1 alin 1 lit d din lege, anulând deciziile emise de pârâtă cu consecința onstatării că reclamantul beneficiază de drepturile acordate de Decretul-Lege nr. 118/1990, având domiciliu obligatoriu în localitatea, în perioada 22.06.1948-4.11.1952 și a obligării pârâtei să recunoască reclamantului aceste drepturi.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C care a criticat-o sub aspectul greșitei interpretări a legii în sensul acordării a mai mult decât s-ar fi cuvenit, invocându-se în acest sens dispozițiile art 304 pct 9 corob cu art 304/1 cod procedură civilă.
În motivarea căii de atac formulate, recurenta a arătat următoarele:
- prin cererea formulată la data de 12.01.2009, reclamantul a solicitat comisiei legal constituită în temeiul Decretului-Lege nr 118/1990 din cadrul C, acordarea drepturilor cuvenite, în sensul că acesta împreună cu întreaga sa familie, a fost persecutat politic, stabilindu-se domiciliu obligatoriu în perioada 22.06.1948-04.11.1952 în loc, jud H;
- prin Decizia nr 1115/09.02.2009 a fost admisă cererea formulată, acordându-se drepturile pentru perioada 22.10.1952-04.11.1952, însă, nemulțumit de soluția dată, reclamantul a formulat contestație respinsă prin Decizia nr 1156/05.03.2009;
- hotărârea instanței de judecată prin care s-a admis acordarea drepturilor pentru întreaga perioadă solicitată nu este în concordanță cu înscrisurile emise de instituțiile statului și nici cu declarațiile de martori;
- documentele emise de Ministerul Administrației și Internelor, arhivele Naționale-Direcția Județeană C atestă calitatea de chiabur și implicit persecuția politică suferită pentru perioada 22.10.1952-04.11.1952;
- declarațiile martorilor puteau fi luate în considerare doar sub aspectul persecuției politice și nu și al perioadei în care reclamantul a suferit persecuția politică;
Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Prin întâmpinarea formulată în recurs, reclamantul intimat a solicitat respingerea căii de atac, arătând că nu există neconcordante între probele existente la dosar și perioada stabilită.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială este nefondat pentru următoarele considerente:
- la dosarul cauzei se află un extras emis de Arhivele Naționale Direcția Județeană H ce atestă faptul că la data de 22.10.1952, tatăl reclamantul se afla pe Tabelul nominal despre gospodăriile chiaburești din orașul; acest înscris nu dovedește data dobândirii acestui statut de chiabur, astfel cum a reținut pârâta prin deciziile atacate;
- de asemenea, la dosarul cauzei există adeverințe emise de instituții ale statului, respectiv Primăria Comunei, IPJ H, Serviciul Român de Informații-UM 0638 M C, Arhivele Naționale Direcția Județeană H, MAI arhivele Naționale Direcția Arhive Naționale Istorice Centrale, Direcția Instanțelor Militare Biroul Arhivă, prin care aceste instanțe comunică reclamantul și, respectiv instanței, faptul că nu dețin informații în legătură cu calitatea de chiabur a tatălui reclamantul sau cu domiciliul obligatoriu al familiei reclamantului;
- ca urmare, înscrisul mai sus menționat prin care se atestă calitatea de chiabur a tatălui reclamantului, la data de 22.10.1952 se impune a fi coroborat cu alte probe fiind incidente, în circumstanțele mai sus menționate, dispozițiile art 8 al 1 din Decretul-Lege nr 118/1990;
- în aceste condiții, declarațiile martorilor audiați de prima instanță sunt în măsură să conducă la dovedirea perioadei de timp contestată de pârâtă și a domiciliului forțat suferit de reclamant și familia acestuia în același interval.
Pentru toate aceste considerente, admiterea acțiunii formulate de reclamant cu consecința anulării în parte a deciziilor atacate și a constatării în favoarea reclamantul a beneficiului drepturilor solicitate, este la adăpost de orice critică.
În consecință, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă și art 20 din Legea nr 554/2004, Curtea va respinge recursul formulat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială cu sediul în Sf G, B dul - -, nr. 14, jud. C, împotriva sentinței civile nr 644/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna -Secția civilă în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: LB/4.12.2009
Dact: MD/ - 4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
