Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 731/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 731/ Dosar Nr-
Sedința publică din 11 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimații Direcția Generală a Finanțelor Publice B în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B împotriva sentinței civile nr. 71/AF din 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de11 noiembrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr. 71/AF/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
s-au dispus următoarele:
S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - " VEST " SRL B în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și în consecință;
S-a dispus anularea deciziei nr. 221/2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a deciziei de impunere nr. 96/11 iulie 2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B și anularea raportului de inspecție fiscală nr. 7120/11 iulie 2007 emis de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii.
A obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 6376 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în perioada iunie -iulie 2007 s-a desfășurat la sediul societății reclamante inspecția fiscală ce a avut ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligației de către contribuabil, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, stabilirea diferențelor obligaților de plată, precum și a accesoriilor acestora.
Controlul s-a concretizat prin întocmirea raportului de inspecție fiscală nr.7120/11 iulie 2007 (fila 47 - 68 dosar) în care s-a concluzionat că societatea reclamantă datorează suma de 78.926 lei reprezentând impozite pe venituri salariale și contribuții sociale la care se adaugă suma de 33.265 lei majorări de întârziere.
În baza acestui raport intimata Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B emis titlul de creanță reprezentant de decizia de impunere nr. 96/11 iulie 2007.
Societatea reclamantă a contestat actele fiscale prin contestația înregistrată sub nr.30415/27 august 2007, iar Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas oluționat contestația prin Decizia nr. 221/10 octombrie 2007 (fila 81-98 dosar) dispunând respingerea contestației, reținând în considerente că în mod legal s-a procedat la calcularea sumei de 78.9216 lei datorată de societatea contestatoare la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, în condițiile în care s-a constatat că societatea nu a înregistrat în evidențele contabile diferențele de salarii plătite angajaților, pe perioada aprilie 2004 -aprilie 2007.
De asemenea s-a mai reținut că tabelele nominale din lunile august și noiembrie 2006 conțin aceeași angajați cu aceleași funcții, cu aceleași sume reținute, respectiv sume primite pe statele de plată conform cărții de muncă, ca și statele de plată înregistrate în evidențele contabile, rezultând faptul că angajații societății nominalizați în anexe au primit și alte drepturi salariale care nu au fost evidențiate în contabilitatea societății, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 67 din G nr.92/2003 și pct. 65.1 din G nr.1050/2004.
De esența contenciosului este de a stabili dacă în mod legal și temeinic organele de inspecție fiscală au stabilit în baza statelor de plată neoficiale că societatea datorează bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale suma de 78.926 lei.
În speță, instanța a reținut că verificarea fiscală a societății reclamanta s-a efectuat și în vederea soluționării reclamației unui fost salariat al societății ce a fost înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice sub nr.11786/21 martie 2007 prin care acesta susține că - " VEST " SRL a acordat și alte drepturi salariale angajaților ce nu au fost evidențiate în contabilitate, justificate de copii ale statelor de plată și ale tabelelor nominale pe lunile august și noiembrie 2006.
Din verificarea comparativă a statelor de plată oficiale și a celor prezentate și avute în vedere de organele fiscale rezultă că în luna august 2006 societatea are state de plată în divizia B pentru 47 de salariați, iar statul neoficial evidențiază 47 salariați, iar în luna noiembrie 2006 figurează 48 salariați în statul de plată al diviziei B și 23 din statul neoficial de plată.
Nu pot fi reținute apărările pârâtei în sensul că statele neoficiale de plată întrunesc condițiile de valabilitate ale documentului justificativ întrucât aceste înscrisuri nu prezintă conținutul minimal obligatoriu de informații prevăzut în Ordinul nr.1850/2004 privind registrele și formularele financiare contrabile comune pe economie.
În acest sens, deși în aceste înscrisuri este trecut numele, funcția și sumele referitoare la restul de plată și la valoarea bonurilor de masă ale unor angajați, elemente înscrise în statele de plată evidențiate în contabilitate, nu conțin elemente de identificare ale societății și nu sunt date nici un fel de explicații pentru sumele reținute, nefiind semnate de conducătorul unității, conducătorul compartimentului financiar - contabil și persoana care îl întocmește.
Pe cale de consecință, stabilirea de obligații fiscale suplimentare în baza acestor acte neoficiale nu este justificată, iar temeiul legal indicat nu are incidență în speță.
Astfel, prevederile art. 67 alin.1 Cod procedură fiscală stipulează că, atunci când organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze.
Ori, prevederile art. 65 pct. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului d e procedură fiscală stabilesc de la litera a) - d) situațiile care justifică estimarea bazei de impunere, respectiv cea a nedepunerii declarațiilor fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea corectă a bazei de impunere, contribuabilul refuză să colaboreze la stabilirea stării de fapt fiscale, contribuabilul nu conduce evidența contabilă sau fiscală și au dispărut evidentele contabile și fiscale.
Societatea contestatoare a depus declarațiile fiscale și acestea sunt corecte cu privire la nivelul de calcul al impozitelor și contribuțiilor datorate pentru baza de impunere înregistrată în contabilitate așa cum s-a reținut și în Decizia nr.221/2007 și Raportul de Inspecție nr.7120/11 iulie 2007.
Din aceste din urmă înscrisuri rezultă că societatea nu a obstrucționat și nu a refuzat acțiunea de inspecție fiscală, punând la dispoziția organelor de control toate documentele și evidențele, societatea conduce evidente contabile și fiscale și are aceste evidențe și acte justificative.
Această stare de fapt și aplicare a temeiului de drept este confirmată de raportul de expertiză tehnică specialitatea contabilitate nr.-/2008 care a mai reținut că organul de inspecție nu specificat în raport criteriile de estimare, respectiv de ce s-a ales înscrisul din luna august 2006 ca bază de estimate și nu înscrisul din luna noiembrie 2006 potrivit art. 91.5 din Normele metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală.
Mai mult raportul de expertiză contabilă mai sus indicat a evidențiat erori în calcularea obligațiilor fiscale relativ la numărul angajaților, perioada angajărilor și aplicarea cotei de 1 % la venitul recalculat fără a se ține cont de prevederile art. 27 din Legea nr.76/2003 potrivit cărora contribuția trebuie calculată la salariul de bază din contractul individual de muncă.
Pe cale de consecință, instanța a reținut că nu există temei legal pentru stabilirea bazei de impunere prin raportare la înscrisuri ce nu întrunesc cerințele obligatorii ale documentele justificative și în acest context este o simplă supoziție concluzia organului fiscal că societatea reclamantă a efectuat plata drepturilor salariale fără a fi evidențiate în contabilitate, astfel că aceasta nu poate general obligații fiscale suplimentare.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța admis acțiunea conform dispozitivului.
Văzând dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a reținut culpa procesuală a pârâților care au fost obligați la plata sumei de 6.376 lei cheltuieli de judecată din care suma de 5.420 lei reprezintă onorariu expert, suma de 952 lei reprezintă onorariu de avocat și suma de 4 lei taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursurilor și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta DGFP B arată următoarele:
Motivele de recurs invocate se regăsesc in prevederile art.304 pct.9 si art.3041Cod proc.civ.potrivit cărora instanța de fond a aplicat in mod greșit cadrul legal aplicabil cauzei deduse judecații, in sensul ca paratele au făcut dovada prin probele administrate la dosar a aplicabilității prevederilor 67 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedura Fiscala si a pct.65 din HG nr. 1050/2004 privind Normele de aplicare.
Astfel, instanța de fond in mod greșit a apreciat ca de esența contenciosului este de a stabili daca in mod temeinic si legal organele de inspecție fiscala au stabilit pe baza statelor de plata neoficiale ca reclamanta datorează bugetului de stat si bugetului asigurărilor sociale suma de 78.926 lei ron, intrucat aceasta avea obligația, in baza rolului sau activ, de a acorda prezumția de legalitate a acestora pe baza constatărilor organelor de inspecție fiscala. Apreciază ca reclamanta nu a făcut dovada in fata instanței de fond a celor susținute prin acțiune, chiar daca in favoarea sa sunt consemnate concluziile raportului de expertiza administrat in cauza.
Recurenta pârâtă consideră că instanța de fond trebuia sa analizeze cauza dedusa judecații pornind de la constatările organelor de inspecție fiscala prin raportare la concluziile raportului de expertiza, având in vedere ca atât raportul de inspecție fiscala cat si raportul de expertiza sunt doua lucrări de specialitate, chiar daca sunt intocmite in faze diferite.
Raportul de inspecție fiscala a avut in vedere toate documentele aparținând reclamantei, respectiv documentele "oficiale" cat si cele "neoficiale", pe când raportul de expertiza nu a luat in calcul decât documentele oficiale, fara a le analiza si pe celelalte, aspecte sesizate de parate prin obiectiunile formulate fata de acesta.
Având in vedere cele menționate mai sus invederam instanței de judecata faptul ca organelefiscale au stabilit in mod corect si legal obligațiile fiscale in cuantum de 112.191 lei ron, având la baza atât documentele reclamantei cat si documetele anexate reclamantei care s-au dovedit ca au emanat de la aceasta.
Analiza comparativa a acestor documente justificative a scos la iveala nedeclararea in mod corect a obligațiilor fiscale de natura impozit pe venit din salarii, CAS angajator, angajați, fond de șomaj angajator, fond șomaj angajați, contribuție la fondul de accidente si boli profesionale, contribuție la fondul de sănătate angajator, contribuție la fondul de sănătate angajați, fond concedii medicale si indemnizații, fond garantare si suma de 33.265 lei reprezentând majorări de intarziere, penalități aferente debitului stabilit suplimentar.
Acest aspect nu a fost sesizat de instanța de fond, in sensul ca organele fiscale au stabilit ca toate documentele avute in vedere la efectuarea inspecției fiscale, inclusiv cele "neoficiale" emanau de la reclamanta, rațiune pentru care au fost luate in considerare.
Recurenta pârâtă precizează mai intai faptul ca inspecția fiscala s-a realizat în vederea soluționării adresei IJP B nr.-/26.03.2007, inregistrata la Direcția Controlului Fiscal nr. 157/27.05.2007, princare se solicita verificarea relațiilor comerciale dintre petenta si - Consult SRL, - Consult SRL si - SRL din B, având ca obiectiv modul de inregistrare, calculare si plata impozitelor, taxelor contribuțiilor datorate bugetului consolidat si in vederea soluționării unei adrese a unui fost salariat al societății, inregistrata la.B sub nr. 11786/21.03.2007.
a) Astfel cu privire la suma de 78.926 reprezentând debite menționează următoarele:
Verificarea fiscala a reclamantei s-a efectuat in vederea soluționării reclamatiei fostului salariat al societății, inregistrata la.B sub nr. 11786/21.03.2007, prin care acesta precizează ca - VEST SRL a acordat si alte drepturi salariale angajaților, neevidentiate in contabilitate, justificând afirmațiile făcute prin anexarea unor inscrisuri respectiv copii ale statelor de plata oficiale, inregistrate in evidentele contabile ale societății, copii ale tabelelor nominale pe lunile august si noiembrie 2006 din care rezulta ca angajații societății au primit si alte drepturi salariale decât cele inscrise in statele de plata inregistrate in evidentele contabile si doua e-mail-uri care insotesc aceste documente.
Recurenta pârâtă menționează ca tabelele nominale aferente lunilor august si noiembrie 2006, prezentate in copie xerox de fostul angajat al societății, conțin aceleași nume, prenume si funcții ale angajaților ca si statele de plata oficiale, dar drepturile salariale acordate salariaților sunt mai mari. Din veniturile acordate pe aceste tabele se rețin: venitul net cuprins in statele de plata oficiale, contravaloarea bonurilor de masa, alte rețineri precum si restul de plata cu semnaturile de primire ale salariaților.
Prin raportul de inspecție fiscala nr.7120M/l 1.07.2007, organele de inspecție fiscala au reîntregit veniturile de natura salariala aferente perioadei aprilie 2004-aprilie 2007, stabilind suplimentar diferente de venituri de natura salariala in valoare de 128.365 lei pentru care au stabilit suplimentar impozit pe venit din salarii in valoare de 16.860 lei, contribuția angajatorului la bugetul asigurărilor sociale in valoare de 26.358 lei, contribuție individuala de asigurări sociale in valoare de 12.168 lei, contribuția unității la bugetul asigurărilor pentru șomaj in valoare de 3.391 lei, contribuția individuala la bugetul asigurărilor pentru șomaj in valoare de 1.292 lei, contribuție la fondul de asigurări de accidente de munca si boli profesionale in valoare de 951 lei, contribuția angajatorului la fondul unic de asigurări de sănătate in valoare de 8.894 lei, contribuția angajaților la fondul național unic de asigurări de sănătate in valoare de 8.361 lei, contribuția pentru concedii medicale si indemnizații de asigurări sociale de sănătate in valoare de 628 lei, contribuția la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale in valoare de 23 lei.
Instanța de fond nu a analizat aspectul potrivit căruia organele de soluționare a contestației auavut in vedere următoarele aspecte:
Din reclamatia fostului angajat al reclamantei rezulta ca plata salariilor către angajați se efectuează pe doua state de plata si anume:
-unul oficial in care majoritatea anjgaj arilor au salariul minim pe economie
-unul neoficial care cuprinde diferente de salariu si eventuale imputări sau rețineri.
In susținerea celor precizate in reclamatia inregistrata la.B sub nr. 11786/21.03.2007, fostul angajat al societății anexează statele de plata oficiale si neoficiale aferente lunilor august si noiembrie 2006.
Statele de plata oficiale, prezentate in copie de către fostul angajat al societății sunt aceleași cu statele de plata prezentate de societate organelor de control, sunt inregistrate in evidentele contabile ale societății si cuprind aceleași elemente.
Prin analiza statelor de plata din lunile august si noiembrie 2006 care au stat la baza inregistrarilor in contabilitate si care conțin elementele unui document justificativ, respectiv denumire societate, adresa sediu social, denumire document, data, semnătura si stampila societății si semnaturile persoanelor care verifica inregistrarea, prezentate in original in timpul controlului organelor de inspecție fiscala si statele de plata oficiale, anexate in copie xeros la reclamatia depusa la.B de către fostul angajat al societății se retine faptul ca acestea conțin aceleași nume ale beneficiarilor plaților efectuate, rubrici cu sume identice a statelor de plata inregistrate in evidentele contabile ale societății, aceleași semnaturi de primirea drepturilor bănești ca si a statelor de plata inregistrate in evidentele contabile ale societății si prezentate de către contribuabila la dosarul cauzei.
Dovada celor susținute recuenta pârâtă a prezentat-o dând exemplu: totalul coloanei "rest de plata" din statele de plata din luna august 2006 (paginile 78-81 de la dosarul cauzei ) inregistrate in evidentele contabile ale societății este de 17.481 si este identica cu suma statelor de plata pe luna august 2006 (paginile nr. 87-90 de la dosarul cauzei) prezentate de societate si care conțin semnaturile de primire ale beneficiarilor plaților efectuate.
Recurenta pârâtă menționează ca statul de plata de la pagina 87 de la dosarul cauzei este identic cu statul de plata anexat de către fostul angajat al societății la reclamatia înregistrata la.B sub nr.l1786/21.03.2007.
In tabelele nominale din lunile august si noiembrie 2006, anexate de fostul angajat al societății la adresa nr.l1786/21.03.2007, inregistrata la.B, sunt evidențiați aceiași angajați care au aceleași funcții, aceleași semnaturi ca si in statele de plata inregistrate de reclamanta in contabilitate si care au calitate de document justificativ numai ca in aceste state de plata drepturile salariale sunt mai mari.
Mai mult, din veniturile salariale obținute de angajați prin aceste state de plata se rețin veniturile si valoarea bonurilor de masa evidențiate in statele de plata inregistrate in contabilitate si care au calitate de document justificativ, precum si diverse rețineri ale angajaților. Tabele nominale aferente lunilor august si noiembrie 2006 prezentate de reclamant in susținerea sesizării poarta aceleași semnaturi de primire a drepturilor bănești ca si statele de plata originale, inregistrate in evidentele contabile ale societății.
Cu titlu de exemplu: din statul de plata prezentat de societate in timpul controlului si existent in copie xerox la dosarul cauzei la pagina 87 rezulta ca:
Angajatul in luna august 2006 a obținut un venit din salarii conform cărtii de munca in suma de 298 lei si bonuri de masa in valoare de 170,431ei.
Din statul de plata depus in susținere de fostul angajat al societății rezulta ca, angajat al reclamantei a obținut in luna august venituri din salarii in valoare de 2.200 lei. Din suma de 2.200 lei primita sub forma de salariu in luna august 2006 de angajatul s-a reținut suma de 298 lei reprezentând venituri din salarii conform cârtii de munca, suma de 170,43 lei reprezentând contravaloare bonuri de masa (sume inscrise in statul de plata si inregistrat in evidentele contabile ale societății) si suma de 622,91 lei reprezentând rețineri, drept pentru care angajatul a semnat de primirea sumei de 1.108,66 lei (2.200-298-170,43-622,91=1.108,66).
Instanța de fond nu a reținut faptul ca totalul veniturilor obținute conform cârtii de munca si valoarea bonurilor de masa inregistrate in tabelele nominale din lunile august si noiembrie 2006 sunt aceleași cu sumele din statele de plata inregistrate in evidentele contabile ale societății si care au calitate de document justificativ, respectiv:
- conform cârtii de muna din luna august 2006 au fost de 7.012 iar valoare bonurilor de masa de 1.882,14 lei, sume ce se regăsesc in tabul nominal din luna august 2006, anexat de petent la adresa nr.l 1786/21/03.2007, inregistrata la.
- conform cârtii de munca din luna noiembrie 2006 au fost de 6.248 lei iar valoarea bonurilor de masa de 1.770,99 lei, sume ce se regăsesc in tabelul nominal din luna noimbrie 2006, anexat de petent la adresa nr.l 1786/21.03.2007, inregistrata la.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat nota explicativa data de reclamanta, inregistrata sub nr.267/26.06.2007 prin care au solicitat sa explice si sa justifice existenta inscrisurilor din care rezulta ca salariații societății au obținut si alte drepturi bănești, neevidentiate in contabilitatea societății.
Prin adresa nr.269/28.06.2007 administratorul societății susține faptul ca nu are cunoștința de acordarea unor drepturi bănești neevidentiate in contabilitate acordate angajaților societății.
Având in vedere faptul ca tabelele nominale din lunile august si noiembrie 2006 conțin aceiași angajați, cu acelesi funcții, cu acelesi sume reținute respectiv sume primite pe statele de plata conform cârtii de munca si aceiași valoare a bonurilor de masa, ca si statele de plata inregistrate in evidendele contabile rezulta faptul ca angajații reclamantei nominalizați in aceste tabele au primit si alte drepturi salariale care nu au fost evidentiale in contabilitatea societății.
Chiar daca nu se recunoaște de către reclamanta existenta acestei situații, nu se poate ignora faptul ca documente justificative aparținând acesteia au fost anexate in susținerea reclamatiei. majore care exista intre cele doua state de plata, mai puțin cele privitoare la sume, nu sunt contestate de către reclamanta, aceasta prezentând organelor de inspecție fiscala o legalitate aparenta in ce privește realitatea drepturilor salariale acordate angajaților.
Raportat la situația de fapt existenta la data efectuării inspecției fiscale, instanța de fond trebuia sa analizeze incidența prevederilor legale reținute de organele de inspecție fiscala, fara a se lasă influențată de administrarea unor probe, respectiv proba cu expertiza, care nu au fost de natura aol amuri sub toate aspectele sesizate de subscrisele-parate.
Temeiul legal in baza căruia organele de inspecție fiscala au stabilit in sarcina reclamantei obligațiile fiscale contestate este reprezentat de art.67 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, republicat, si a pct.65.1 din Nr.HG 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OG92/2003 privind Codul d e procedura fiscala.
Din analiza textelor de lege invocate mai sus prin raportare la considerentele sentinței recurate, se poate observa faptul ca instanța de fond a interpretat in mod greșit prevederile acestora, care stabilesc in mod imperativ faptul ca "organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale, precum si informații si documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului care sunt relevante pentru impunere.
In cauza de fata organele de inspecție fiscala au folosit toate datele deținute cu privire la natura obligației fiscale supuse verificării, stabilind in sarcina acesteia obligație de plata prin estimare.
Recurenta pârâtă precizează ca organele de inspecție fiscala au extins perioada impozabila si au procedat la reintregirea venitului brut aferent fiecărui salariat cuprins in inscrisul din luna august 2006, luna care a stat la baza recalculării drepturilor salariale, a impozitului pe venit din salarii si a contribuțiilor aferente salariilor, pe intervalul de timp lucrat la societate inscris in contractul individual de munca, stabilindu-se astfel cheltuieli salariale suplimentare precum si impozite si contribuții aferente drepturilor salariale.
Din situația anexa privind diferentele constatate de echipa de inspecție fiscala reprezentând cheltuieli de natura salariala, contribuții si fonduri pentru perioada aprilie 2004-aprilie 2007 rezulta ca venitul brut estimat de organele de inspecție fiscala prin recalcularea venitului brut al fiecărui angajat, este de 263.373 lei, venitul brut inregistrat de societate este de 135.008 lei iar diferența asupra căreia s-au stabilit impozite si taxe suplimentare este de 128.365 lei.
Ca o concluzie, recurenta pârâtă a învederat instanței de judecata faptul ca organele de inspecție fiscala in mod legal au estimat baza de impunere având in vedere aceste documente care sunt relevante pentru impunere si nu au fost inregistrate in evidentele contabile ale societății.
Prin neinregistrarea in evidentele contabile a acestor drepturi de natura salariale au fost influențate obligațiile fiscale către bugetul statului si bugetul asigurărilor sociale, declarate de către reclamanta.Potrivit prevederilor legale mai sus enunțate, estimarea bazei de impunere are loc in situația in care declarațiile fiscale prezentate nu permit stabilirea corecta a acesteia si in situația in care au dispărut acte justificative privind operațiunile producătoare de venituri.
De asemenea, organele de inspecție fiscala au recalculat profitul impozabil pe perioada 01.04.2004-31.03.2007, considerând ca deductibile fiscal cheltuielile cu drepturile salariale stabilite prin estimare pe aceasta perioada si totodată cheltuielile cu contribuțiile datorate de angajator la bugetul asigurărilor sociale stabilite suplimentar prin Decizia de impunere nr.96/11.07.2007.
Recurenta pârâtă a considerat ca nu se justifica susținerea reclamantei potrivit căreia este nelegal si netemeinic calculul efectuat de organul de inspecție fiscala privind intinderea bazei de impunere pe perioada aprilie 2004-aprilie 2007, deoarece organele de inspecție fiscala urmare a analizării documentelor puse la dispoziție de către societate si a inscrisurilor atașate in copie xerox la reclamatia depusa la.B de fostul angajat al societății rezulta ca angajații societății au beneficiat de sumele respective semnând de primirea acestora.
Organele de inspecție fiscala au procedat la recalcularea venitului brut aferent fiecărui salariat cuprins in inscrisul aferent lunii august 2006, reprezentând statul de plata neevidentiat in contabilitate, luna august stand la baza recalculării drepturilor salariale, a impozitului pe venitul din salarii si a contribuțiilor aferente salariilor, pe intervalul de timp lucrat la societate de fiecare salariat, cu contract individual de munca.
In articolele de lege mai sus enunțate se precizează faptul ca la estimarea bazei de impunere organul fiscal va avea in vedere toate datele si documentele care au relevanta pentru estimarea acesteia.
Un aspect important il reprezintă faptul ca reclamanta a fost informata in cursul soluționării contestației in procedura administrativa despre existenta acestor înscrisuri care au stat la baza reîntregirii veniturilor brute de natura salariala.
Asupra diferentelor de venituri de natura salariala, stabilite prin estimare, in valoare de 128.365 lei si neevidentiate in contabilitatea - VEST SRL organele de inspecție fiscala au stabilit suplimentar impozite si taxe datorate bugetului de stat si bugetului de asigurări sociale potrivit textelor de lege aflate in vigoare la data respectiva astfel cum au fost prezentate in mod detaliat in decizia de soluționare a contestației.
b) Referitor la suma de 33.265 lei reprezentând dobânzi, penalități si majorări de întârziereaferente sumei de 78.926 lei reprezentând debite recurenta pârâtă a menționat următoarele:
Dobânzile si majorările de intarziere in valoare 32.506 lei au fost calculate potrivit art. 115 din nr.OG 92/2003, republicata, privind Codul d e procedur fiscal" si art.3 din Legea nr.210/2005 pentru aprobarea nr.OG20/2005 pentru modificarea si completarea nr.OG92/2003 privind Codul d procedură fiscală.
Referitor la penalitățile in cota de 0,5% respectiv 0,6% în valoare de 759 lei aferente contribuțiilor la bugetul statului si bugetul asigurărilor sociale, recurenta menționează că acestea au fost calculate de organul de control în conformitate cu prevederile art. 120, respectiv 121 din nr.OG92/2003, republicata, privind Codul d e procedură fiscală.
Potrivit prevederilor legale invocate mai sus reclamanta datorează bugetului de stat si bugetului de asigurări sociale, majorări de intarziere si penalități aferente debitelor neachitate la termenul scadent.
Astfel, suma de 33.265 lei stabilita cu titlu de majorări de intarziere, dobânzi si penalități reprezintă măsura accesorie in raport de debitul stabilit suplimentar si potrivit principiul de drept conform căruia "accesoriul urmează principalul"aceste sume sunt datorate cu destinația bugetul consolidat al starului.
Recurenta pârâtă apreciază ca organele de soluționare a contestației au apreciat in mod corect si legal stabilirea in cadrul inspecției fiscale a obligațiilor fiscale in sarcina reclamantei, pe baza documentelor anexate reclamatiei cat si pe baza documentelor puse la dispoziție de aceasta, sens in care considerentele instanței de fond sunt netemeinice si nelegale in aceste condiții.
Datorita similitudinilor existente intre cele doua seturi de documente justificative (trebuie precizat ca ambele state de plata indeplinesc condițiile de valabilitate ale unui document justificativ) din punct de vedere al identității angajaților, funcțiilor acestora, semnaturile acestora, cu excepția sumelor cu titlu de salariu, a determinat in mod justificat organele de inspecție fiscala sa procedeze la reintregirea obligațiilor de plata aferente drepturilor de natura salariala cu destinația bugetul consolidat al starului.
Chiar daca inspecția fiscala s-a efectuat ca urmare a unei reclamații, înscrisurile anexate acesteia comparativ cu înscrisurile puse la dispoziție de reclamanta coincid, mai puțin cuantumuldrepturilor salariale, organele de inspecție fiscala reușind sa facă dovada pe baza acestora si aprevederilor legale a faptului ca într-adevăr reclamanta tine o evidenta dubla (una oficiala si altaneoficiala) a statelor de plata.
Acest aspect a determinat organele de inspecție fiscala sa calculeze potrivit legii diferentele de natura salariala si pe cale de consecința obligațiile fiscale derivând din acestea cu calculul accesoriilor aferente.
În întâmpinarea formulată, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, intimata solicitând și cheltuieli de judecată. Astfel, intimata arată că organele fiscale au făcut estimarea bazei de impunere pornind de la declarația unui fost angajat al societății reclamante și pe baza copiei unor tabele cu numele unor angajați și cu mențiunea unor sume, în formă de tabel, în coloane, tabel ce nu emană de la reclamantă, înscrisurile respective fiind de fapt fabricate de către acel fost salariat concediat anterior pentru motive disciplinare. Actul avut în vedere de organele de control fiscal nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi catalogat ca document justificativ în sensul legii contabilității nr.82/1991 și nr.1850/2004. Intimata reclamantă mai învederează că din expertiza contabilă rezultă că sumele rezultate din calculele efectuate de organele fiscale nu sunt cele corecte, expertul depistând unele erori în calculele efectuate de pârâte.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile art.304 ind.1 Cod pr.civ. Curtea apreciază recursul pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mici și Mijlocii B ca fiind nefondat.
Reclamanta a contestat deciziile nr.221/10.10.2007 emisă de DGFP B și decizia de impunere nr. 96/11.07.2007 emisă de pentru Contribuabili Mici și Mijlocii B prin care s-a stabilit că societatea reclamantă datorează suma de 78.926 lei reprezentând impozite pe venituri salariale și contribuții sociale la care se adaugă suma de 33.265 lei cu titlul de majorări de întârziere. Totodată, reclamanta a solicitat anularea raportului de inspecție fiscală nr.7120/11.07.2007 emis de această din urmă pârâtă.
Instanța de fond a examinat în detaliu situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii față de starea de fapt dedusă judecății, orientând cercetarea judecătorească asupra actelor administrative fiscale contestate și a cărei anulare a solicitat-o reclamanta.
Prima instanță a dispus în mod temeinic efectuarea unei expertize judiciare contabile în cauză, în vederea stabilirii răspunsului la mai multe obiective propuse de către părți, în esență pentru a stabili dacă organele fiscale au efectuat calcule corecte pentru stabilirea bazei de impunere a reclamantei, dacă societatea reclamantă și-a achitat sau nu impozitele și contribuțiile pe salarii și dacă există erori de calcul ale acestor contribuții, respectiv dacă există neconcordanțe între actele de control fiscal întocmite de diferitele organe de control care și-au exercitat atribuțiile cu privire la situația fiscală a reclamantei. Expertiza a concluzionat, așa cum a reținut și instanța de fond în mod întemeiat, că nu există în evidențele societății înscrisuri care să reflecte existența unor state de plată neoficiale, paralele, că înscrisurile emanate de la fostul salariat al societății reclamante nu pot fi asimilate documentelor justificative în sensul legii, că sunt anumite diferențe nejustificate între sumele brute înscrise pentru aceiași salariați ca drepturi salariale, că în calculele efectuate de organele fiscale s-au strecurat mai multe erori privind cota de 1%, ajustări în funcție de data angajării, de data lichidărilor salariale, proporțiile cu timpul lucrat de unii angajați.
Instanța de fond a reținut în mod corect că nu există temei legal pentru stabilirea bazei de impunere având în vedere înscrisurile ce nu întrunesc condițiile legale pentru a fi documente justificative, astfel încât concluzia organelor fiscale este o simplă supoziție, nesusținută de alte probe concludente.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct.9 și art. 304/1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat de pârâte și să mențină sentința civilă atacată, cu completarea motivării din prezenta decizie.
Potrivit prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de partea adversă, în măsura în care, însă, asemenea cheltuieli de judecată sunt dovedite. În cauză intimata reclamantă nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată în recurs, astfel încât urmează a fi respinsă cererea sa de obligare a recurentelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii B împotriva Sent. civ. nr. 71/AF/11.06.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Respingerea cererea intimatei reclamante - VEST SRL de obligare a recurentelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /10.12.2008
Dact.11.12.2008/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Georgeta
