Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 74/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 74/CA/2010
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii, și împotriva deciziei nr.1141/CA/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr.4497/2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat av. pentru contestatori, lipsă fiind contestatorii și intimata în contestație DGFP
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea intimatei în contestație s-a transmis prin fax la dosar întâmpinare.
Mandatarul contestatorilor depune la dosar chitanța Seria și nr.13 din 06.01.2010 reprezentând plata taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul contestatorilor susține contestația așa cum a fost formulată și motivată, solicitând: admiterea acesteia, anularea deciziei contestate și rejudecând recursul, să fie respins recursul declarat de DGFP. În drept invocă disp.art.318 Cod pr.civilă, apreciind că este o greșeală materială în condițiile în care se reține în hotărârea de recurs că deciziile emise de pârâtă sunt nelegale. Fără cheltuieli de judecată. Depune note de ședință.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H, solicitând anularea deciziilor nr. 21/24.05.2007, nr. 23/25.05.2007, nr. 24/28.05.2007 și nr. 25/28.05.2007 emise de pârâtă precum și a deciziilor de impunere anuală nr. -/ 25 09 2006, -/ 25 09 2006, -/ 20 12 2006, -/ 20 12 2006, -/ 20 12 2006, -/ 20 12 2006, -/ 30 10 2006, -/ 20 12 2006, -/ 20 12 2006, -/ 20 12 2006, -/ 20 12 2006, -/ 25 09 2006.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în mod netemeinic organul fiscal a interpretat contractul de închiriere dintre reclamanți și SC ROMÂNIA SRL A cu privire la chirie, ca fiind stipulată prin echivalentul în lei al unei valute și în acest mod s-a calculat greșit venitul brut din acordarea totalului bunurilor luându-se în calcul cursul de schimb al pieței valutare comunicat de BNR din ultima zi a fiecărei luni din perioada de impunere.
Prin sentința nr. 804/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a fost admisă acțiunea și în consecință: s-a dispus anularea deciziei nr. 21/24.05.2007, nr. 23/25.05.2007, nr. 24/28.05.2007 și nr. 25/28.05.2007 emise de pârâtă precum și a deciziilor de impunere anuală nr. -/ 25 09 2006, -/ 25 09 2006, -/ 20 12 2006, -/ 20 12 2006, -/ 20 12 2006, -/ 20 12 2006, -/ 30 10 2006, -/ 20 12 2006, -/ 20 12 2006, -/ 20 12 2006, -/ 20 12 2006, -/ 25 09 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin deciziile de impunere atacate, organele fiscale au interpretat greșit prevederile contractuale în sensul că prețul chiriei ar fi reprezentat lunar de echivalentul în lei a dolarului și că venitul brut ar fi trebuit să fie calculat la cursul din ultima zi a fiecărei luni.
Împotriva hotărârii a declarat recurs H solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii în contencios administrativ.
În expunerea de motive arată că, instanța de fond a considerat în mod netemeinic că în cauză este aplicabil art. 82 alin.2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și nu art. 62 alin.1 din același act normativ.
Recurenta arată că art. 82 alin.2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, are în vedere stabilirea plăților anticipate de impozit, pe când art. 62 alin.1 din Codul fiscal se referă la stabilirea venitului brut anual din cedarea folosinței bunurilor.
Organele de control din cadrul Administrației Finanțelor Publice H au procedat la determinarea venitului brut pe fiecare din anii 2001-2005 și nu la stabilirea plăților anticipate de impozit, așa încât în cauză este aplicabil art. 62 alin.1 din Codul fiscal, și nu art. 82 alin.2 din același act normativ.
Prin Decizia nr.1141/CA/2009 Curtea de APEL ALBA IULIAa admis recursul declarat de pârâta H împotriva sentinței nr. 804/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoaraa modificat hotărârea atacată în sensul că a respins acțiunea reclamanților și împotriva pârâtei H având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. -/25 09 2006, deciziei de impunere nr. -/25 09 2006 și deciziile de soluționare a contestațiilor nr. 21 din 24 05 2007 și 23/ 25 05 2007.
A admis în parte acțiunea reclamanților și împotriva pârâtei H și a anulat deciziile de impunere nr. -/20 12 2006 și nr. - din 20 12 2006, sens în care s-au anulat în parte deciziile de soluționare a contestațiilor cu nr.24/28 05 2007 și 25/ 28 05 2007 cu privire la obligațiile stabilite în plus prin deciziile de impunere. S-a respins în rest acțiunea reclamanților și.Instanța de recurs a reținut că reclamanții, și sunt proprietarii ai unui teren închiriat conform contractului de închiriere încheiat sub nr. 2974/06 05 1998 la.
Conform contractului, plata chiriei s-a făcut în avans pe 8 ani și apoi pe 5 ani, stabilindu-se o chirie de 5,7 usd/mp/an, respectiv echivalentul în lei conform cursului de schimb oficial la data plății.
Hae mis decizii de impunere anuală pentru anii 2001-2005, decizii în baza cărora au fost stabilite și achitate sumele datorate cu titlu de impozit.
Prin decizia de impunere anuală pentru anul 2005, nr. -/ 25 09 2006, emisă de H, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a plăti o diferență de impozit pe venit din cedarea folosinței bunurilor în sumă de 1.092 lei.
Prin decizia de impunere anuală pentru anul 2001 - nr. -/ 20 12 2006, anul 2002 - nr. -/ 20 12 2006, anul 2003 - nr. -/ 30 10 2006, emise de H, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a plăti o diferență de impozit pe venit din cedarea folosinței bunurilor în sumă de 8.564 lei.
Prin decizia de impunere anuală pentru anul 2001 - nr. -/ 20 12 2006, anul 2002 - nr. -/ 20 12 2006, anul 2003 - nr. -/20 12 2006, anul 2004 - nr. -/ 20 12 2006 și pentru anul 2005 - nr. -/30 10 2006, emise de H s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plăti o diferență de impozit pe venit din cedarea folosinței bunurilor în sumă de 8.722 lei.
Prin decizia de impunere anuală pentru anul 2005 - nr. -/ 25 09 2006 emisă de H, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a plăti o diferență de impozit pe venit din cedarea folosinței bunurilor în sumă de 1092 lei.
Prin deciziile emise de recurentă nr. 21/24 05 2007, nr. 23/ 25.05.2007, nr. 24/ 28.05.2007 și nr. 25/ 28. 05. 2007 au fost soluționate contestațiile depuse de reclamanți împotriva deciziilor de impunere anuală menționate.
La data când a fost încasată contravaloarea avansului, în vigoare era OUG nr. 85/1997 care prevedea în art. 33 că în cazul în care veniturile se realizează în valută, pentru calculul prevăzut în ordonanță, evaluarea se face în lei utilizând cursul de schimb al pieței valutare comunicat de BNR, din ziua precedentă încasării veniturilor.
OUG nr. 85/ 1997 fost abrogată prin OG nr. 73/1999.
Conform art. 29 din OG nr. 73/1999 veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt veniturile în bani și/sau în natură provenind din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal iar art. 32 prevede că venitul net din cedarea folosinței bunurilor se determină prin deducerea din venitul brut 9 unei cote de cheltuieli de 30%, aplicată la venitul brut, reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului.
Instanța de recurs a apreciat că recalcularea s-a făcut ulterior în baza OG nr. 7/2001, act normativ intrat în vigoare doar la data de 01 ianuarie 2002, aspect neglijat de instanța de fond care a încălcat astfel principiul neretroactivității legii civile în timp.
Așadar, Decizia nr. -/ 20 12 2006 prin care se recalculează în 2006 impozitul datorat pentru anul 2001 de către reclamantul este emisă în baza art. 62 alin.2 din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, fiind singura decizie care nu încalcă principiul neretroactivității legii civile în timp, fapt pentru care în mod greșit prima instanță a dispus anularea acesteia.
Referitor la celelalte decizii atacate, se poate observa că au fost emise conform art. 65 din OG nr. 7/2001 pentru perioada 2002 - 2006, act normativ care a schimbat modul de determinare a chiriei în cazul în care aceasta este exprimată în valută.
Conform art. 31 alin.4, în situația în care chiria reprezintă echivalentul în lei al unei valute, venitul brut anual se determină pe baza chiriei lunare evaluate la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de BNR din ultima zi a fiecărei luni, corespunzător lunilor din perioada de impunere.
Cum aceste dispoziții legale își produc efectele doar pentru viitor, corect a dispus instanța de fond anularea deciziilor emise de recurentă, în condițiile în care la data intrării în vigoare a actului normativ menționat, cuantumul chiriei în lei era deja stabilit iar sumele datorate cu titlu de impozit pe venit din cedarea folosinței bunurilor erau deja achitate.
Împotriva deciziei instanței de recurs au declarat contestație în anulare contestatorii, și înregistrată la Curtea de APEL ALBA IULIA sub dosar nr- solicitând a se dispune anularea acesteia și rejudecarea recursului în sensul de a se respinge recursul pârâtei și a se păstra sentința instanței de fond. În motivarea contestației contestatorii susțin că instanța de recurs a interpretat și aplicat greșit legea fiscală - art.61 și 62.fiscal - privind determinarea impozitului pe cedarea folosinței bunurilor,nefiind legală impozitarea unor sume neîncasate numai prin transformarea chiriei încasate în dolari la cursul de schimb de la data calculării impozitului și nu de la data încasării chiriei.Instanța de recurs a făcut confuzie între impozitul plătit anticipat și cel datorat efectiv.
În drept se invocă art.318.civ.
Contestația în anulare a fost legal timbrată cu10 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Examinând admisibilitatea contestației în anulare prin prisma prevederilor legale ce reglementează această cale extraordinară de atac se constată că motivele invocate de contestatori în motivarea contestației nu se încadrează în cele ale art.317 și 318 Cod procedură civilă. Potrivit art. 317. -(1)" Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
(2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Acest caz nu e incident în cauză întrucât contestatorii au fost legal citați și instanța avea competența să soluționeze cauza.
Potrivit art.318 Cod procedură civilă "hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
Acest motiv are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului ca respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Pe această cale nu se poate proceda la o nouă apreciere a probelor sau o altă interpretare a legii așa cum pretind contestatorii-o altă interpretare a art.62 61 82 84.fiscal decât cea dată de instanță cu ocazia soluționării recursului, căci ar însemna să i se acorde părții dreptul la încă o cale ordinară de atac, în afara celor prevăzute de lege.
Motivele invocate de contestatori nu se încadrează în prev.art.318 Cod procedură civilă, în speță nefiind pusă în evidență vreo eroare materială de natura celor vizate de lege pentru justificarea unei contestații în anulare specială.
Cum motivele invocate în contestație nu se încadrează în prevederile legale ce reglementează cazul de contestație în anulare prevăzut de art 317 și 318.pr. civ.pentru argumentele de fapt și de drept mai sus arătate, urmează a se respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii, și împotriva deciziei nr.1141/CA/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.4497/2007 în contradictoriu cu intimata DGFP
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./7 ex./15.02.2010
Jud.recurs C, G, -
Jud.fond
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
