Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.77
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Baban
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în F,-, bloc 27,.7, împotriva sentinței nr.513/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2009 care au fost consemnate în încheierea din aceiași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare amână pronunțarea cauzei la data de 22 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Decizia 214/19.03.2008 și să înlăture obligația de plată a 1630 lei cu titlu de: contribuție - 990 lei, majorări calculate până la data de 18.03.2008 - 610 lei și penalități de întârziere calculate până la data de 31.12.2005 - 30 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada 2003-2006 fost angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, condiții în care și-a achitat contribuția de asigurări sociale de sănătate și nu datorează contribuție suplimentară pentru veniturile obținute din expertize întrucât legea aplicabilă la acel moment era OUG 150/2002.
Contribuția raportată la alte venituri în afară de salariu a fost reglementată prin Legea 95/2006, în vigoare de la 28.04.2006 și cum legea nu retroactivează, pentru veniturile independente de salariu nu poate fi calculată contribuție pentru perioada 2003 - aprilie 2006.
Cât privește contribuția pentru perioada aprilie 2006 - decembrie 2007, aceasta s-a calculat greșit, cu încălcarea dispozițiilor art.8 alin.3 din OUG 617/2007, în funcție de salariu minim brut pentru fiecare lună și nu de venitul net din pensie și activități independente.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare.
A invocat excepția prematurității acțiunii întrucât reclamantul s-a adresat instanței la 16 mai 2008, iar decizia în procedura administrativă s-a emis la19.05.2008.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât potrivit art.8 din OUG 150/2002 raportat la art.215 din Legea 95/2006 contribuția la asigurările sociale de sănătate este datorată și de persoanele care exercită profesii liberale sau care sunt autorizate potrivit legii să desfășoare activități independente.
Obligația de plată a contribuției pentru veniturile obținute din profesiile liberale sau autorizate și pentru cele din salarii este menținută și în Legea 95/2006, reclamantul neîncadrându-se la excepțiile prevăzute de art.6 alin.1 din OUG 150/2002.
Pe de altă parte, scadența este la trimestru, așa cum prevede art.7 din Ordinul 221/2005, după scadență datorându-se dobânzi și penalități de întârziere potrivit codului d e procedură fiscală.
Cum veniturile obținute de reclamant ca expert se încadrează în cele supuse impozitării așa cum rezultă din art.51 alin.2 lit.b din OUG 150/2002, s-a calculat corect contribuția în perioada 2003 - mai 2006.
Pe de altă parte, în perioada mai 2006 - decembrie 2007 reclamantul nu a depus nici un document din care să reiasă că veniturile din pensie depășesc limita supusă impozitului sau veniturile obținute din prestarea activității independente sunt mai mici decât salariul de bază minim brut, astfel încât corect s-a calculat contribuția și pentru această perioadă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia 214/19.03.20078 a fost stabilită obligația de plată către reclamant a contribuției la pentru anii 2003 - 2007 de 990 lei, a majorărilor de 610 lei și a penalităților de întârziere de 30 lei, suma totală fiind de 1630 lei.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație, care s-a respins prin Decizia 48/19.05.2008.
Este adevărat că reclamantul a promovat prezenta acțiune la 16.05.2008, iar decizia în procedura administrativă s-a emis la 19.05.2008, dar potrivit art.6 din Legea 554/2004 acesta se putea adresa direct instanței de contencios, contestația formulată reprezentând procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004.
Așa fiind, excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, pentru perioada 2003 - aprilie 2006 obligația de plată a petentului a fost stabilită în baza OUG 150/2002 privind organizarea și funcționarea asigurărilor sociale de sănătate și a Ordinului 221/2005.
Potrivit art.51 alin.2 din OUG 50/2002 contribuția pentru asigurările sociale de sănătate se calculează raportat la toate veniturile obținute de persoana asigurată din salarii sau din activitățile liberale.
Excepțiile de la plata contribuției sunt prevăzute la art.6, dar reclamantul nu se încadrează în această categorie.
Potrivit art.6 din Ordinul 221/4.11.2005 cuprinzând normele metodologice de aplicare a OUG 150/2002 venitul obținut de expert este un venit din profesie liberală, iar art.8 alin.3 din OUG 150/2002 prevede obligația virării contribuției și pentru persoanele care exercită profesii liberale sau autorizate să desfășoare activități independente.
Pe de altă parte, potrivit art.55 alin.1 și 5 din OUG 150/2002 pentru întârzierea în achitarea debitelor a bugetul de stat se calculează majorări și penalități de întârziere în baza OG 92/2003.
Așa fiind, cum reclamantul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.8 alin.3 din OUG 150/2002 de a-și declara veniturile obținute din expertiză, corect pârâta a calculat contribuția datorată la nivelul unui salariu de bază minim brut pe țară pentru fiecare lună.
Cu privire la prescripția dreptului pârâtei de a cere plata contribuției urmează să se constate că aplicabile în cauză sunt dispozițiile art.55 alin.5 din OUG 150/2002 potrivit cărora încasarea creanțelor se face conform codului fiscal și codului d e procedură fiscală.
Ori, art.131 alin.1 Cod procedură fiscală în vigoare de la 1 ianuarie 2004 prevede că dreptul de a cere executarea silită se prescrie în 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Așa fiind, urmează să se constate că excepția prescripției invocată de reclamant apare ca neîntemeiată.
Cum reclamantul datorează contribuția aferentă perioadei 2003 - 30 aprilie 2006, s-a respins contestația reclamantului vizând această perioadă.
Cum între părți s-a realizat un punctaj privind obligațiile de plată, iar reclamantul și-a îndeplinit obligația pentru perioada mai 2006 - decembrie 2007 și a renunțat la contestația privind această perioadă, s-a anulat în parte Decizia 214/19.03.2008, și s-a menținut obligația de plată pentru 1202 lei, luându-se act de renunțarea reclamantului.
Împotriva sentinței nr.513/2008 a Tribunalului Vrancea în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru la nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a arătat că hotărârea s-a dat cu încălcarea normelor juridice referitoare la competență, instanța nefiind alcătuită din doi judecători, potrivit dispozițiilor art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată și completată prin Legea nr.262/2007.
Prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prev.de art.105 alin.2 Cod proc.civilă, încălcându-se principiul disponibilității deoarece instanța s-a pronunțat asupra unei excepții care nu a fost invocată.
Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și contrar dispozițiilor art.129 alin.5 Cod proc.civilă, judecătorul nu a efectuat nici un demers pentru stabilirea adevărului.
În mod greșit, instanța a motivat ca și temei legal prevederile art. 8 alin.3 din nr.OUG150/2002 deoarece acest text prevede obligația declarăii veniturilor realizate din activități independente la Casele de Asigurări de Sănătate de către persoanele care realizează astfel de venituri, altele decât cele care desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, situație în care reclamantul nu s-a aflat în perioada 20.03.-30.04.2006.
Prin soluția pronunțată instanța a încălcat flagrant dispozițiile art.6 din CEDO - dreptul la un proces echitabil.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Contrar susținerilor recurentului, instanța a aplicat corect dispozițiile legale în materie, respectiv art.51 alin.2 din nr.OUG 50/2002 potrivit căruia contribuția pentru asigurările sociale de sănătate se calculează raportat la toate veniturile obținute de persoana asigurată din salarii sau din activități liberale, excepțiile fiind prevăzute la art.6, fără ca reclamantul să se încadreze însă în această categorie.
De asemenea, corect a reținut instanța în temeiul art.6 din Ordinul nr.221/4.11.2005 cuprinzând normele metodologice de aplicare a nr.OUG150/2002, că veniturile obținute de expert este un venit din profesie liberală art.8 alin.3 din nr.OUG150/2002 stabilind obligația virării contribuției și pentru persoanele care exercită profesii liberale sau autorizate sau desfășurau activități independente.
Ca atare, sunt nefondate susținerile recurentului în sensul că nu există temei legal pentru soluționarea sa la plata contribuției respective anterior a Legii nr.95/2006.
Sunt nefondate susținerile recurentului în sensul că judecătorul nu a făcut nici un demers pentru aflarea adevărului, Curtea constatând respectarea prevederilor art.129 alin.5 Cod proc.civilă, sentința fiind temeinic motivată în fapt și în drept.
Soluționarea din oficiu a excepției prescripției de către instanța de fond nu este de natură a încălca principiul disponibilității, astfel cum eronat susține recurentul, acestuia nefindu-i produsă nici o vătămare în sensul art.105 Cod proc.civilă.
În fine, sunt nefondate și susținerile potrivit cărora hotărârea s-a dat cu încălcarea normelor juridice referitoare la competență, art.I din Legea nr.262/2007 stabilind că procesele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr.554/2004 vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în F,-, bloc 27,.7, împotriva sentinței nr.513/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt.JUDECĂTOR,
cf.art.261
PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red.VD/05.03.2009
Tehno ZE/05.03.2009
ex.2
Fond: Fl.
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Baban
