Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 780/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 780/ Dosar nr-
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice și Autoritatea Națională a Vămilor reprezentată în teritoriu de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B împotriva sentinței civile nr. 714/CA din 30 iunie 2009, precum și recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din 01.09.2009, pronunțate de Tribunalul Brașov secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 10 noiembrie 2009, respectiv pentru astăzi 12 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 714/CA din 30 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Brașov secția comercială și de contencios administrativ s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Regională Vamală Interjudețeană O - Biroul Vamal de Control și la Frontieră, și s-a constatat prescrisă executarea datoriei vamale cuprinse în AC nr.101/25.06.2001 emis de Biroul Vamal de Control și la Frontieră; s-a anulat în parte Decizia nr.428/20.02.2009, emisă de intimata B, cu privire la suma de 11.708 lei; s-au respins restul pretențiilor contestatoarei ca nefondate; pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 16.11.1999 contestatorul a introdus în România, prin punctul vamal -O un autoturism marca OPEL, întocmindu-se în acest sens Declarația vamală de tranzit nr.14924/16.11.1999.
La data de 25.06.2001 s-a încheiat Actul constatator nr.101 prin care se stabilea în sarcina contestatorului suma de 11.708 lei reprezentând taxe vamale, accize și taxa pe valoarea adăugată, ca urmare a regimului vamal de tranzit neîncheiat în termen, iar ulterior s-a încheiat procesul verbal de majorări nr.93/20.11.2001, în sumă de 17.164 lei.
Contestatorul a susținut că a luat cunoștință de aceste creanțe doar la data comunicării adresei de înființare a popririi nr.14642/16.10.2007 și în raport de acest termen a formulat o contestație administrativă.
Inițial, prin Decizia Nr. 297/18.12.2008 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B a respins contestația ca nedepusă in termen.
În urma sentinței civile nr.153/AF/27.10.2008 a Tribunalului Brașov, pârâta B a emis Decizia nr.428/20.02.2009, prin care a fost admisă contestația pentru suma de 17.164 lei, fiind anulat procesul verbal de majorări nr.93/20.11.2001 și a fost respinsă contestația pentru suma de 11.708 lei înscrisă în Actul constatator nr.101/25.06.2001.
Pentru această din urmă sumă reclamantul a formulat contestație.
Sub aspectul condițiilor de fond și formă, tribunalul a apreciat că nu există motive de anulare a Actului constatator nr.101/25.06.2001, deoarece potrivit art.164, 165 și 373 din HG nr.626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României în vigoare la data acordării regimului vamal suspensiv:
Art.164: "Termenul de încheiere pentru regimul de tranzit vamal se stabilește de biroul vamal de plecare" În cadrul termenului stabilit, titularul de tranzit vamal este obligat să prezinte mărfurile, împreună cu declarația vamală de tranzit și documentele însoțitoare la biroul vamal de destinație."
Art.165: "Declarația vamală de tranzit vamal constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale și a drepturilor de import, în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinație în termenul stabilit sau le prezintă cu lipsuri sau substituiri."
Art.373: "Controlul vamal ulterior se exercită pe o perioadă de 5 ani de la data acordării liberului de vamă. În cadrul aceluiași termen pot fi încasate sau restituite diferențele de drepturi vamale constatate".
Din actele ce au fost depuse la dosarul instanței de fond, s-a reținut că, contestatorul nu a făcut dovada că și-ar fi îndeplinit obligațiile înscrise în textele de lege descrise mai sus, iar prin contestație nu s-a invocat nici un text de lege în baza căruia să se aplice prezumția invocată, în sensul că autoturismul nu se putea înmatricula fără plata taxelor vamale, astfel că se presupune că ele au fost plătite.
În ceea ce privește forma actului, acesta cuprinde toate dispozițiile prevăzute de lege, fiind întocmit pe formularul corespunzător datei la care a fost întocmit.
Prin urmare, s-a constatat că nu există nici un motiv de nulitate a Actului constatator nr.101/25.06.2001.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea sumelor înscrise în acest act, se reține că potrivit art.18 din Decretul nr.167/1958 "Instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris."
A pretinde contestatorului să introducă o altă acțiune, respectiv contestație la executare, în cadrul căreia eventual să invoce prescripția dreptului de a cere executarea silită, așa cum a susținut pârâta în întâmpinare, ar reprezenta o sarcină exorbitantă, ce ar încălca dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a analizat excepția prescripției dreptului de a cere executarea sumelor înscrise în Actul constatator nr.101/25.06.2001 în cadrul prezentului proces, în care această excepție a fost invocată.
În fapt, prin sentința civilă nr.153/AF/27.10.2008 a Tribunalului Brașovs -a reținut cu putere de lucru judecat că nu există la dosar dovada că reclamantului i-a fost comunicat Actul constatator nr.101/2001 pentru a putea fi calculat termenul prevăzut de art. 207 din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală, neputând-se stabili, cu certitudine, data comunicării acestui act.
Prin urmare, data la care contestatorul a luat cunoștință de acest act nu poate fi anterioară datei la care i s-a comunicat adresa de înființare a popririi nr.14642/16.10.2007.
Ori, potrivit art.131 din OG nr.92/2003 rep."Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept."
Față de această dispoziție legală, instanța de fond a reținut că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a sumelor înscrise în Actul constatator nr.101/2001 a început să curgă la data de 1.01.2002 și s-a stins la data de 1.01.2007. Pentru acest interval, pârâta nu a făcut dovada că ar fi făcut vreun act de executare sau alt act întrerupător de prescripție.
Prin urmare cererea contestatorului de a se constata prescrisă executarea datoriei vamale cuprinse în AC nr.101/25.06.2001 emis de Biroul Vamal de Control și la Frontieră este fondată și a fost admisă, conform dispozitivului hotărârii. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru și timbru judiciar.
Reclamantul a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale solicitând completarea sentinței civile nr.714/CA/30.06.2009 în ceea ce privește obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Tribunalul s-a pronunțat asupra acestei cereri prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 01.09.2009 și a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantul, dispunând îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 714/CA/30.06.2009 că alin.4 din dispozitiv a fost îndreptat în sensul "Obligă intimata B să plătească contestatorului suma de 2.419,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentată în teritoriu de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, iar împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din 01.09.2009, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B.
În motivele de recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baa rătat că Hotărârea atacată este netemeinică și nelegală și s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv nart. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, fiind contradicție între considerentele acesteia și dispozitiv. Se mai arată că în mod eronat instanța de fond a procedat la anularea pct. 1 din Decizia nr. 428/20.02.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cât timp aceasta a constatat temeinicia actului constatator emis de către organul vamal. Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, pârâta consideră că instanța de judecată nu putea să se investească cu soluționarea acestui capăt de cerere în temeiul dispozițiilor art. 172 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003, câtă vreme legea prevede o procedură specială pentru contestarea actelor de executare pe care reclamantul o avea la dispoziție pentru valorificarea dreptului său. Se mai arată că, instanța de fond s-a pronunțat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, având în vedere că Direcția Generală a Finanțelor Publice B nu este emitentul nici al actului constatator și nici al actelor de executare silită invocate de contestatoare.
În subsidiar, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bam ai arătat că, fiind vorba de o acțiune în constatare, competența de soluționare ar fi revenit Judecătoriei, potrivit dispozițiilor art. 1 - 3 Cod procedură civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentată în teritoriu de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, în motivele de recurs a criticat sentința atacată în temeiul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă față de aspectele reținute de instanța de fond cu privire la termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a sumelor înscrise în actul constatator nr. 101/2001. Cu privire la capacitatea procesuală a Ba rată că dreptul direcțiilor regionale vamale de a reprezenta Autoritatea Națională a Vămilor este acordat "ope legis", deci în considerarea și aplicarea unor norme legale. Se invocă dispozițiile Hotărârea de Guvern nr. 110/18.02.2009, precum și Ordinul ANAF nr. 1609/27.11.2008 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a direcțiilor regionale vamale din care rezultă că Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B se subscrie exigențelor legale privind calitatea procesuală de reprezentantă a Autorității Naționale a Vămilor.
În drept, se invocă dispozițiile art. 167/1958, Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 și Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentată în teritoriu de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, și menținerea sentinței nr. 714/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate, dispozițiile dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele:
Cu privire la excepția invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice care a arătată că nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu este emitentul nici al actului constatator și nici al actelor de executare silită invocate de contestatoare, se constată a fi nefondată, având în vedere cadrul procesual stabilit de contestatoare prin acțiunea sa.
În fond se constată că prin hotărârea atacată tribunalul a constatat că nu există nici un motiv de nulitate a actului constatator nr 101/2001 însă s-a anulat parțial decizia emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B întrucât s-a constatat prescrisă executarea datoriei vamale cuprinse în acest act constatator.
Instanța de recurs constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 172 alin 1 din OG nr. 92/2003, fiind instituită o procedură distinctă în dreptul intern cu privire la contestația la executarea silită în materie fiscală. Această procedură nu contravine dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, normă de drept care nu a fost încălcată în prezenta cauză.
Excepția prescripției de a cere executarea silită, în dreptul procesual fiscal, se invocă numai în cadrul proceduri speciale prevăzute de lege.
În prezenta cauză a fost contestat actul de constatare și decizia dată în temeiul acestuia. Însă instanța de fond reține în mod legal că nu există motive de nulitate a acestor acte, fapt pe care părțile l-au confirmat prin poziția lor procesuală.
Ca urmare, se constată că sunt fondate criticile aduse în recurs, urmând a se dispune potrivit art. 312 alin 1 Cod procedură civilă.
Totodată se constată că și încheierea civilă din 1.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov este nefondată și va fi modificată în tot întrucât intimatele recurente nu au căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 714/30.06.2009 și încheierii civile din 1.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, și de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, împotriva aceleiași sentințe și, în consecință:
Modifică în parte sentința civilă și respinge contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice
Modifică în tot încheierea civilă din 1.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- și respinge cererea contestatorului de completare a sentinței civile.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red MR 17.11.2009
Dact VP 28.12.2009
4 ex
Jud fond M
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
