Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 787/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 787/ Dosar nr-
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat depârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sf. Gîmpotriva sentinței civilenr.1149 din 11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 18 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1149/11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sf. G - Trezoreria Sf.G și în consecință:
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 4.858,87 lei -achitată la Trezoreria Sf.G cu chitanța seria -, nr.- din 05.02.2008 și suma de 4858,87 lei achitată la aceeași trezorerie cu chitanța seria - nr.- din data de 10.04.2008 - reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare, pentru autoturismul marca Opel, tip Astra 1,7, fabricat în anul 2001, înmatriculat sub nr. CV - 04 -, cu dobânda legală aferentă de la data încasării și până la plata integrală.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 4,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Ca și o chestiune prealabilă, instanța reținut că pârâta, deși nu invocat o excepție propriu zisă, în apărările sale a făcut referire la faptul că în speță, deși reclamantul a invocat ca temei dispozițiile Legii nr.554/2004, nu a precizat actul administrativ pe care-l atacă, iar chitanțele fiscale la care a făcut referire nu sunt acte administrative.
De observat că în cauză, reclamantul nu solicitat anularea vreunei chitanțe ci a pretins doar restituirea taxei de primă înmatriculare achitată, adresându-se în acest sens instanței de contencios administrativ și fiscal.
Cererea formulată, care are ca finalitate obligarea pârâtei la restituirea sumei platite ca taxă de primă înmatriculare se circumscrie sferei obiectului unei acțiuni de contencios administrativ, atâta vreme cât partea invocă vătămarea dreptului său patrimonial ca urmare a efectuării unei plăți fără temei legal și solicită instanței de contencios administrativ să înlăture aceasta vătămare, această încălcare a dreptului său subiectiv.
În ce privește fondul, instanța a reținut în fapt, că reclamantul a dobândit prin cumpărare două autoturisme marca Opel, model Astra, an de fabricație 2001, ambele provenind din spațiul comunitar, cu datele de identificare cuprinse în certificatele de înmatriculare depuse la filele 11 și 13.
Pentru înmatricularea acestor autoturisme în România, reclamantul a plătit taxa de primă înmatriculare, în sumă totală de 9.717,74 lei lei -pretinsă de pârâtă in baza art 2141Cod fiscal -conform chitanțelor fiscale seria -, nr.- din 05.02.2008 și -, nr.- din 10.04.2008.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea (până la data de 01.07.2008) cu ocazia primei înmatriculări în România, de către o persoană fizică sau juridică ce solicită înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Apoi, instanța a avut în vedere art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, conform căruia, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rațiunea reglementării comunitare sus menționate este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din state membre (concluzie formulata și în Hotărârea CJE în cauza Weigel/2004).
Așadar, finalitatea acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Prin introducerea art 2141din Codul fiscal, legiuitorul român încalcă în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului, instituind un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate pe teritoriul României, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara lor de proveniență, în timp ce, pentru reînmatricularea autoturismelor înmatriculate deja in Romania, taxa nu se mai percepe.
Având în vedere principiul efectului direct al Tratatului asupra ordinii juridice interne a României, precum și prevederile art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, potrivit cu care, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, instanța de contencios administrativ va constata că prevederile art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementă contrare celor comunitare și astfel se impune înlăturarea aplicării lor.
Reținând așadar, că de la data de 01.01.2007, art.90 alin.1 din Tratat face parte din ordinea juridică internă a României, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit să solicite realizarea dreptului său conferit de reglementarea comunitară de bază, drept care ii este incalcat prin impunerea aplicării reglementării dreptului național cu caracter contrar.
În ceea ce privește apărarea pârâtei referitoare la modificările legislative intervenite în materie, instanța a reținut că procedura de infringement inițiată de Comisia Europeană împotriva României în aplicarea dispozițiilor art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană (Tratatul) a fost finalizată prin adoptarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ prin care s-a dispus abrogarea dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul d e procedură fiscală, dispoziții inițial introduse prin Legea nr. 343/2006, lege ulterior modificată prin OUG nr.110/2006.
Guvernul a motivat necesitatea adoptării pe calea ordonanței de urgență a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prin aceea că trebuie să se țină cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, și că se are în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 invocate de pârâtă, instanța a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată decontribuabilîn perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Tribunalul reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite șidaunepentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre Ministere danois des impts accises, precum și cauza conexată nr.C-290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic dedreptmaterial fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, instanța a apreciat că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, iar pe de altă parte nici nu se poate admite că reclamanta trebuia să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, instanța reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic dedreptmaterial fiscal, ceea ce, evident, contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului.
Având în vedere aceste considerente, instanța a reținut că reclamantul a achitat o taxă de înmatriculare nelegală, deci nedatorată, ca urmare, în temeiul art.18 alin.1 pct.1 din Legea nr 554/2004 a admis cererea de chemare în judecată și a recunoscut părții dreptul de a obține restituirea sumei achitate cu respectivul titlu.
Pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantului prin imposibilitatea folosirii respectivei sume, instanța a obligat parata la plata dobânzii legale aferente debitului, calculată de la data plății fiecărei taxe și până la restituirea efectivă.
În temeiul art.274 Cod proc.civilă, instanța a obligat parata la plata către reclamant a sumei de 4,3 lei, cheltuieli de judecată (taxă de timbru și timbru judiciar).
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sf. G, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fonda constatat faptul ca prevederile art.214 -2143din Codul fiscal sunt reglementari contrare celor comunitare si astfel se impune înlăturarea aplicării lor, reținând totodată faptul ca începând cu data de 01.01.2007, art.90 alin.(l) din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeana face parte din ordinea juridica interna a României, astfel ca reclamantul este îndreptățit sa solicite realizarea dreptului sau conferit de reglementarea comunitara de baza, drept care i-ar fi fost încălcat prin impunerea aplicării reglementarii dreptului național cu caracter contrar.
Aceasta a arătat că litigiul nu are natura unuia de contencios administrativ, aspect invocat și prin întâmpinarea depusă la instanța de fond.
S-a susținut că reclamanta nu a arătat actul administrativ vătămător.
Recurenta a susținut că încasarea taxei s-a făcut în baza prevederilor art.214/1, 214/3 din Legea nr.571/ 2003 privind Codul fiscal, fiind perfect legala si pasibila de a fi achitata de către contribuabilii in cauza, iar restituirea de sume de la buget la cererea debitorului se face numai în condițiile art.117 din Ordonata Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, cererea reclamantului de restituire a taxei de prima înmatriculare neîncadrându-se in aceste condiții, strict prevăzute de lege, nu putea fi admisa.
ChitanțaSeria - -10502208 pe care reclamantul a primit-o de la Trezoreria Municipiului G in urma achitării taxei, nu poate fi considerata act administrativ-fiscal, aceasta neîncadrându-se in dispozițiile restrictive si imperative de existenta a actului administrativ-fiscal ale art.41 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedura fiscala: "In înțelesul prezentului cod, actul administrativ-fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale. "
Nici răspunsul dat la cererea reclamantului de restituire a taxei nu poate fi considerat act administrativ-fiscal,prin acesta aducându-i-se la cunoștința contribuabilului starea de fapt, punctul de vedere cu privire la aceasta si prevederile legale aplicabile, aceasta neproducând efectele juridice si neîndeplinind condițiile prevăzute de lege pentru actele administrativ-fiscale, potrivit prevederilor art.41 din nr.OG92/2003.
De asemenea, instanța de fond a retinut faptul ca "taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către o persoană fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cat si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state", reclamantul achiziționând autoturismul din spațiul Uniunii Europene -Germania.
Cât privește aplicabilitatea dispozițiilor capitolului II "Prevederile fiscale" art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, de care a face vorbire instanța de fond: "Nici un stat membru nu poate sa impună, in mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natura in plus fata de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate sa impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natura sa acorde protecție indirecta altor produse. " Recurenta a considerat că aceste dispoziții nu sunt incidente in cazul de fata, întrucât taxa de prima înmatriculare urmează sa fie plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări in România.
Prin urmare, dispozițiile art.90 alin.(l) din Tratatul Comunităților Europene au in vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
acestei taxe de prima înmatriculare, care se aplica atât autoturismelor produse in România, cat si autoturismelor aduse din statele membre ale Uniunii Europene, nu este contrara dispozițiilor comunitare, ca principiu general.
Mai mult la data de 01 iulie 2008 intrat in vigoare nr.OUG50/2008 care instituie taxa de poluare pentru autovehicule. La art. 11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma plătită de către contribuabili in perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, procedura de restituire a acestor sume fiind reglementata la Cap.Vl Secțiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 1149/11 septembrie 2008 Tribunalului Covasna este nefondat.
Critica formulată de recurentă, cu privire la natura litigiului este neîntemeiată, având în vedere că în speță se contestă legalitatea taxei speciale de primă înmatriculare și se solicită restituirea acesteia pe considerentul că a fost percepută în mod nelegal. Astfel, prezentul litigiu poartă asupra unor acte administrativ fiscale și asupra legalității taxei la care reclamantul a fost obligat.
În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se
află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, Weigel, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47 Conform unei jurisprudențe bine stabilite, ari. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. Inscopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, Ie-a fost deja aplicată această taxă.
49.O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51.Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52.În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
Pentru aceste considerente constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI SF G împotriva sentinței civile nr. 1149/11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sf. G, cu sediul în Sf.,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1149/11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - --
Grefier
Red. /08.12.2008
Dact./17.12.2008/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
