Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 788/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 788/ Dosar nr-
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 106/AF din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 18 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 106/AF/16.09. 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
S-a luat act de renunțarea reclamantei - - PRO - COM SRL la judecarea petitului 1 al cererii, privind anularea actului fiscal -administrativ nr. 44073/19.03.2008 emis de pârâtă.
S-a admis petitul 2 al acțiunii formulate de reclamanta - - PRO- COM SRL, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE B, și în consecință:
A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 5379,64 lei reprezentând taxă specială de înmatriculare pentru autoturismul BMW AC. BREK, fabricat în anul 2008, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală la data plății efective. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, instanța a apreciat că este lipsită de obiect, sens în care a respins-o,întrucât,reclamanta nu a chemat în judecată în calitate de pârâtă și Agenția Națională de Administrare Fiscală ci doar Administrația Finanțelor Publice
ANAF a fost menționată doar pentru simplu motiv că apare în antetul actului administrativ fiscal nr.44073A/19.03.2008.
În ceea ce privește cererea de introducere în cauză a Instituției Prefectului -Serviciul Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, instanța a apreciat că aceasta nu îmbracă forma nici uneia din cererile de intervenție forțată prevăzute de art.49-66 cod pr. civilă prin care pârâtul ar fi putut introduce noi părți în proces,sens în care,instanța nu s-a considerat sesizată cu respectiva cerere.
Pe fondul cauzei,instanța a reținut că,prin Nota de ședință depusă la fila 25, reclamanta a renunțat la judecata petitului 1 al cererii privind anularea actului administrativ fiscal nr.44073/A/10.03.2008, sens în care, în baza art. 246 cod pr. civilă a luat act de renunțarea la judecată a petitului 1.
Conform dispozițiilor art.214 ind.1-214 ind.3 din.571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art.90 par.1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică,direct sau indirect, produselor altor state membre,impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată în cazul Weigel vs. fur (C -387/01) în 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art.90 par.1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea,în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate,dar care sunt deja înmatriculate în România.
Deși pârâta invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța constată că, în cauză,dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date în cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României,potrivit cărora, ca urmare a aderării,prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene,precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectare prevederilor actului de aderare iar Parlamentul,Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de respecta dispozițiile tratatelor originare ale comunității, dinainte de aderare, prin Legea nr.157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uuniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin.343/2006 sub forma unui nou impozit,cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele,iar după modificarea.343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale,prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc), cât și scutiri de la plata taxei(în cazul vehiculelor istorice,etc) Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art.214 ind. Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România,stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007,fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare,și reînmatriculate în România,după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții,prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art.214 ind.1 din Codul Fiscal, se introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România,în situația in care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art.90(1) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul Fiscal fiind contrare,taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art.90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de către reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți,întrucât, în caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are în proprietate.
Deși nu s-a pus în discuție posibilitatea reclamantei de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art.21 al.1 din Constituție, cât și de dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese în care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire.Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.Deși nu îmbracă forma unei decizii sau dispoziții,adresa nr.44073A/19.03.2008. emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, reprezintă modalitatea de soluționare a plângerii prealabile,urmată de reclamant, conform dispozițiilor art. 7 din,554/2004.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile nr.OUG50/2008 a fost abrogat art.214 ind. 1 din.571/2003 privind Codul Fiscal.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, în temeiul dispozițiilor art.214 ind.1-214 ind.3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art.90(1) din Tratat,instanța a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare,obligând pârâta să procedeze în acest sens.
Având în vedere dispozițiile art. 1082-1084, sumele reținute nelegal vor fi actualizate cu rata dobânzii legale,de la data plății efective.
La acordarea cuvântului asupra fondului cauzei,reprezentantul convențional al reclamantei nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare recurenta arată că pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat reclamantul avea obligația achitării taxei de primă înmatriculare în România, potrivit art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Această prevedere legală a fost respectată de către reclamant la data înmatriculării autoturismului în România, neexistând un refuz de soluționare a cererii.
Solicitarea ulterioară de restituire a acestei taxe adresată de către reclamant Administrației Finanțelor Publice a Municipiului B nu este întemeiată și nu are suport legal, întrucât pe de o parte acesta nu este concretizată printr-un act administrativ fiscal în înțelesul art. 41 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar pe de altă parte legiuitorul nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia.
Instanța de fond, analizând art. 2141, trebuia să rețină faptul că plata acestei taxe are un caracter imperativ de la care nu se poate deroga decât în condițiile stabilite de către legiuitor, respectiv potrivit art. 2143, text de lege în care reclamantul nu se încadrează.
Legiuitorul nu a stabilit posibilitatea restituirii taxei speciale de primă înmatriculare, organele fiscale neputând deroga de la aceste prevederi în cazul de față, sens în care cererea reclamantului nu este întemeiată. Având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare este stabilită în mod expres de către legiuitor, organele fiscale au pus în mod corect și legal în practică dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, act normativ care nu reglementează posibilitatea restituirii acestuia.
Invocarea prevederilor art. 148 alin. 2 din Constituția României și ale art. 90 din Tratatul de aderare a României la CE nu are relevanță în cauza de față având în vedere faptul că taxa de prima înmatriculare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 206/AF/16.09.2008 a Tribunalului Brașov este nefondat.
În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acțiunea reclamantului nefiind inadmisibilă, deoarece prin perceperea în mod nelegal a unei sume de bani de către o autoritate publică, sunt vătămate drepturile și interesele legitime ale persoanelor, care în aceste condiții au posibilitatea să se adreseze instituției de contencios administrativ conform art. 1 din Legea 554/2004.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care seaflă deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47 Conform unei jurisprudențe bine stabilite, ari. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, Ie-a fost deja aplicată această taxă.
49.O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51.Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52.În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
Pentru aceste considerente constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 106/AF/16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 106/AF/16.09.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18. 11. 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - --
Grefier
Red. /18.11.2008
Dact./15.12.2008/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
