Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr.82/ Dosar nr-
Sedința publică din 02 februarie 2010
PREȘEDINTE: Mirena Radu JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
- - - judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr. 1004/CA/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimatul reclamant G, lipsă fiind recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice și intimata chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat -a, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat -a, solicită admiterea în parte a recursului, admiterea în parte cererii de chemare în garanței în sensul obligării Administrației Fondului pentru Mediu la plata sumei de 4273 lei și dobânda legală începând din data de 9.06.2009 și până la data efectuării plății, și respingerea celorlalte aspecte invocate prin cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1004/CA/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice și in consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 4.273 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală aferentă, începând cu data de 9 06 2009 și până la data plății; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă in contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu, precum și excepția inadmisibilității cererii formulată de chemata in garanție.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâtul invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
S-a constatat că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța a apreciat că art. 4 din OUG 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost admisă doar in parte, prima instanță a apreciat că actele atacate sunt nelegale,iar refuzul restituirii taxei este nejustificat având in vedere dispozițiile dreptului comunitar menționate anterior.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
A fost admisă cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite de la data formulării cererii, 9 06 2009 pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamant.
Cu privire la cererea de chemare in garanție, s-a reținut că in cauză nu s-a facut dovada virării sumei achitate potrivit prevederilor art.1169 cod civil catre Administrația Fondului pentru Mediu și a fost respinsă această cerere.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art 304 pct 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a arătat că nu se putea restitui suma achitată fără a se anula și decizia de calcul a taxei, care este titlu de creanță, reclamantului nu i se poate restitui suma plătită ca taxă de poluare care se face venit la fondul pentru mediu. Potrivit prevederilor art. 3 din HG 686/2008. Înmatricularea autovehiculelor se face conform prevederilor art. 19 OUG 195/2002 și art. 7 alin.1 din Ordinul MIRA nr. 1501/2006 în baza unor documente printre care și dovada achitării taxei de poluare care se plătește în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008. Fără plata taxei autovehiculul nu poate fi înmatriculat.
Taxa s- plătit în temeiul unui act normativ în vigoare, cu caracter imperativ și este una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor. Taxa de poluare a fost percepută conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar. Comisia Europeană nu este împotriva perceperii acestei taxe ci doar cu privire la modul de stabilire a acesteia. Principiul " poluatorul plătește" este acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Armonizarea legislației interne cu legislația comunitară revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești. Nu există temei pentru restituirea taxei achitată benevol la recomandarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Taxa de poluare era una din condițiile de înmatriculare autoturismelor. Codul fiscal nu are un caracter permisiv ci imperativ; doar deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și nici o instanță nu s-a pronunțat cu privire la nelegalitatea actului normativ emis.
Instanța de judecată are misiunea de a interpreta și aplica legea la situația de fapt stabilită pe bază de probe, în cazuri concrete fără a fi legată de soluții pronunțate anterior.
Consideră că nu poate fi obligată la dobânzi și cheltuieli de judecată deoarece nu are nici o culpă că a respectat legea în vigoare, iar referitor la chemarea în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu această cerere trebuia admisă deoarece banii plătiți au ajuns la aceasta. La chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu s-au virat în data de 30.12.2008 banii încasați respectându-se prevederile legale respectiv art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008.
Intimatele nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice este parțial fondat.
Reclamantul Gas olicitat restituirea sumei achitate ca taxă de poluare (conform chitanței din data de 12.12.2008) la Administrația Finanțelor Publice în data de 9.06.2009, iar această sumă nu i-a fost restituită. I s-a comunicat o adresă prin care i s-a arătat că nu există temei pentru restituirea sumei solicitate. Reclamantul a depus cererea de chemare în judecată apreciind că refuzul de restituire a sumei achitate în data de12.12.2008 ca taxă de poluare este nejustificat.
Instanța constată că plata sumei de bani constând în taxa de poluare, în fapt tot o taxă de primă înmatriculare în România, este o operațiune prealabilă înmatriculării. S-a pus în discuție nelegalitatea taxei percepute.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa percepută reclamantei este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Aceiași dispoziție s-a menținut și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008. Conform art. 4 "Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;" Nu s-a pus în discuție înmatricularea unui autoturism nou ci a unuia ce fusese deja înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza ). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință ( în speță se referă la taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Constatându-se că taxa achitată este nelegală corect s-a dispus restituirea ei aceasta fiind o plată nedatorată. Judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar.
Această taxă, stabilită Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este percepută doar în cazul înmatriculării în România a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Faptul că taxa ajunge la fondul de mediu nu schimbă caracterul discriminatoriu al acesteia.
Critica privind acordarea dobânzii legale este de asemenea neîntemeiată.
rima instanță a dispus restituirea taxei achitate integral și cu dobânda legală calculată de la data de 9.06.2009, data cererii de restituire a acesteia.
Potrivit art. 1084 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi "pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit". În speță reclamantul are dreptul să i se restituie suma achitată ca taxă de poluare integral (taxă nelegală conform celor arătate anterior).
Conform art. 1088 Cod civil "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate".
Deci reclamantul nu este ținut să justifice vreo pagubă, dar acordarea dobânzii legale se realizează la cerere după punerea în întârziere a debitorului obligației bănești. Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate în data de 9. 06. 2009 conform stampilei registraturii Administrației Finanțelor Publice. Și art. 117 din Ordonanța de Guvern 92/2003 prevede că sumele plătite ca urmare a unor aplicări eronate a prevederilor legale se restituie la cerere.
Se constată deci că și petitul privind acordarea dobânzii este neîntemeiat, reclamantul având dreptul la dobânzi legale de la data cererii de restituire respectiv.
În privința cheltuielilor de judecată s-au respectat prevederile art. 274 Cod procedură civilă, s-au acordat părții care a câștigat procesul la cererea acesteia și după verificarea documentelor justificative depuse la dosar, taxă timbru și timbru judiciar.
Deoarece sumele achitate au fost virate la fondul pentru mediu se impune admiterea cererii de chemare în garanție. La chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu s-au virat în data de 30.12.2008 banii încasați conform ordinului de plată depus la fila 14 din prezentul dosar respectându-se prevederile legale respectiv art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008.
Conform art. 60 Cod procedură civilă partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții. În speță pârâta a fost obligată să resttituie o sumă de bani pe care a încasat-o, dar între timp ea a virat acești bani în contul chematei în garanție, deci cererea sa este întemeiată.
Deoarece sumele achitate au fost virate la fondul pentru mediu se va admite cererea de chemare în garanție. Doar acest motiv de recurs este fondat.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă urmează admită în parte recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr. 1004/CA/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o va modifica în parte în sensul că se va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice și va fi obligată chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B să plătească pârâtei suma de 4273 lei și dobânda legală începând din data de 9.06.2009 și până la data efectuării plății către reclamant. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Se vor avea în vedere și prevederile art. 274 Cod procedură civilă și faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr. 1004/CA/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice și obligă chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B să plătească pârâtei suma de 4273 lei și dobânda legală începând din data de 9.06.2009 și până la data efectuării plății către reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /03.02.2010
Dact. /11.02.2010/6 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Marcela Comșa, Silviu Gabriel
