Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 832/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.832/ Dosar nr-
Ședința publică de la 9 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B reprezentantă în teritoriu MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE- ANAF, în nume propriu și pentru DIRECȚIA CONTROLULUI FISCAL, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 decembrie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 9 decembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.92/AF/05.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția de Control Fiscal B; s-a anulat Raportul de inspecție fiscală nr.1353/21.03.2006; s-a anulat Decizia de impunere nr.72/23.03.2006; s-a anulat Decizia nr.119/14.07.2006; s-a admis cererea de rambursare a TVA în sumă de 35.132 lei; s-a anulat dispoziția de facturare a contravalorii lucrărilor de modernizare efectuate de către reclamantă la imobilele preluate în folosință, către proprietar și pe cale de consecință a impunerii unei TVA suplimentare în valoare de 17.501 lei; s-a anulat dispoziția de impozitare în sumă de 2.763 lei; s-a anulat dispoziția de obligare la plata sumelor de 446 lei și 146 lei reprezentând majorări; s-a respins cererea reclamantei de suspendarea executării Deciziei de impunere nr.72/23.03.2006.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit concluziilor Raportului de expertiză nr.-/2007 întocmit în cauză rezultă, din verificarea documentelor contabile și a operațiunilor efectuate, că toate achizițiile efectuate de - SRL pentru amenajarea spațiilor au fost destinate realizării obiectului de activitate, fiind operațiuni taxabile, chiar și pentru bunul folosit cu titlu gratuit pentru activitatea sa economică. S-a constatat astfel că pârâtele au respins incorect la rambursare TVA solicitată de 33.420 lei și a calculat și alte obligații de plată fără a fi datorate, ignorându-se prevederile art.145 alin.3 lit.a din Codul fiscal. Suma TVA de rambursat este de 33.420 lei plus 1.712 lei rezultată din corectarea înregistrărilor contabile, restul fiind nedatorate.
Se reține că documentele financiar - contabile și facturile fiscale atestă achizițiile și cheltuielile efectuate, iar destinația pentru activitatea economică în folosul operațiunilor taxabile de realizare a obiectului de activitate este suficientă pentru deducerea TVA.
S-a constatat și că decizia organului de control fiscal de a factura contravaloarea modernizărilor nu se justifică deoarece reclamanta a efectuat amenajarea - modernizarea imobilelor spre a-și realiza activitatea economică, obiectul de activitate și a obține venituri mai mari, operațiuni taxabile de unde are de câștigat și bugetul statului (TVA colectată mai mare, impozit pe venit micro mai mare), precum și că - SRL este îndreptățită la aprobarea rambursării TVA în valoare de 35.132 lei.
Referitor la sumele stabilite suplimentar de organul de inspecție fiscală, acestea sunt nelegale întrucât înainte de 1 ianuarie 2007, data aderării la UE, Codul fiscal nu a conținut prevederi legale care să limiteze dreptul de deducere a TVA aferentă investițiilor efectuate de chiriași în bunurile imobile închiriate. În aceste condiții lucrările de amenajare - modernizare nu au fost realizate pentru a fi puse la dispoziție în mod gratuit proprietarului imobilului sau altor persoane, fiind efectuate în vederea desfășurării activității autorizate, astfel că nu se impune colectare de TVA, iar suma TVA dedusă de reclamantă este legal stabilită.
bunurilor achiziționate și a cheltuielilor efectuate cu amenajarea și modernizarea spațiilor închiriate nu a fost alta decât pentru realizarea obiectului de activitate, creșterea veniturilor reclamantei și implicit a veniturilor la bugetul statului, astfel că precizarea destinației utilizării bunurilor este suficientă pentru deducerea TVA.
De asemenea opțiunea de taxare a operațiunilor prevăzute de art.141 alin.2 lit.k din Codul fiscal este necesară prealabil operațiunii de facturare și colectare a TVA pentru prestarea serviciului.
Prin contractele de comodat reclamanta s-a angajat la amenajare - modernizare contra folosință, urmând a obține venituri mai mari, astfel că art.129 alin.4 din Codul fiscal face precizarea că nu se consideră prestare de serviciu efectuată cu plată și prestările de serviciu efectuate în scopuri publicitare sau în scopul stimulării vânzărilor. În consecință sumele de 41.535 lei TVA, 446 lei majorări de întârziere pentru TVA, 2736 lei impozit pe venit micro și 152 lei majorări de întârziere pentru impozit micro stabilite de organul de inspecție fiscală s-a considerat că sunt nejustificate.
Cererea reclamantei privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr.72/23.03.2006 a fost respinsă ca fiind lipsită de obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Direcția Controlului Fiscal B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art.304 pct.9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
1) instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut; nu s-a raportat la cererea formulată de reclamantă în procedura necontencioasă soluționată corect de Direcția Generală a Finanțelor Publice B;
2) Greșit soluția se întemeiază doar pe concluziile raportului de expertiză, fără a se analiza și înscrisurile depuse de pârâte la dosar.
Pentru a justifica suma stabilită ca și TVA s-au calculat trei sume: TVA de 25.059 lei pentru care nu s-a făcut dovada utilizării bunurilor în folosul operațiunilor taxabile; TVA de 17.501 lei aferente modernizărilor efectuate de petentă unei terțe persoane și nefacturate și TVA 1025 lei înregistrată eronat în evidența contabilă.
Sunt bunuri și obiecte de inventar folosite de doamna și care nu sunt inventariate de societatea comercială.
Prin modernizările efectuate s-a adus un plus de valoare imobilelor proprietatea asociatului unic. Prin contractele de comodat proprietarul cedează folosință imobilelor în schimbul modernizării și amenajării acestora. Se citează prevederile art.1564 Cod civil. devin proprietatea proprietarului imobilelor care este asociatul unic.Se citează dispozițiile legale referitoare la accesiune. Consideră că a calculat corect TVA suplimentar pentru acestea față de prevederile art.126 și 130 din Legea nr.571/2003.
Cu privire la TVA calculată urmare aaî nregistrării eronate a unei facturi în contabilitate instanța de fond nu s-a pronunțat.
3)S-a calculat și impozit suplimentar avându-se în vedere serviciile de modernizare nefacturate proprietarului de drept și prevederile art.108 din Legea nr.571/2003. Față de prevederea legală nu are relevanță susținerea instanței că baza suplimentară impozabilă a fost determinată eronat.
4)Arată că la sumele stabilite de plată s-au calculat majorări de întârziere.
Concluzionează în sensul că instanța de fond și-a însușit în totalitate raportul de expertiză fără a mai dezvolta un raționament propriu.
La dosar a depus întâmpinare intimata reclamantă - SRL solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală. Bunurile achiziționate au fost destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile; contractele de comodat sunt depuse la dosarul cauzei și nu conțin condiții sau schimburi de servicii; impozitele și majorările stabilite au fost calculate pe baza unor ipoteze de lucru false.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
1).Susținerea recurentelor că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut nu este întemeiată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brașovs -a solicitat anularea efectelor Raportului de inspectie fiscala 1353/21.03.2006; anularea Decizie de jmpunere nr.72/23.03.2006; anularea Deciziei nr. 119/14.07.2006 ale B; admiterea cererii de rambursare a in suma de 35.132 RON din care: 33.420 RON - reprezentand TVA solicitat initial si 1.712 RON - reprezentand TVA de rambursat suplimentar; anularea Dispozitiei de facturare a contravalorii lucrarilor de modernizare efectuate de catre "" la imobilele preluate in folosinta, catre proprietar si pe cale de consecinta a impunerii unui TVA suplimentar in valoare de 17.501 RON; anularea Dispozitiei de impozitare in suma de 2.763 RON; anularea Dispozitiei de obligare la plata sumelor de 446 RON si 146 RON reprezentand majorari; suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr.72/23.03.2006 pana la solutionarea cauzei de către instanta. Este exact ceea ce a acordat prin sentința criticată instanța de fond.
Nici neconcordanța dintre cererile făcute pe cale necontencioasă și cererea din fața instanței nu se verifică. S-a contestat suma totală de 41.535 lei TVA cu majorări de întârziere și 2763 lei impozit pe venit cu majorările de întârziere aferente. Este exact suma reprezentând TVA respinsă la rambursare și TVA de plată stabilită suplimentar cu accesorii. Toate actele administrative anulate se referă la aceste sume. De asemenea, s-a dispus rambursarea sumei reprezentând TVA respinsă la rambursare ca urmare a controlului efectuat.
2).Expertiza s-a efectuat în cauză ca urmare a dispozițiilor instanței de recurs date prin Decizia civilă nr.109/R/CA/20.04.2007.
Conform art.315 Cod procedură civilă "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
S-a stabilit de asemenea că potrivit art.145 alin.2 lit.a din Legea nr.571/2003 orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor (bunuri și servicii) dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile și s-a dispus verificarea în concret a destinației bunurilor și serviciilor față de obiectul de activitate al - SRL "închiriere și subînchiriere de bunuri imobiliare".
Expertul a stabilit că toate bunurile mobile achiziționate au fost destinate utilizării imobilelor închiriate ulterior. Din închirieri s-au obținut și se vor obține venituri taxabile.
Recurenta nu a combătut cele verificate de expert prin propriile simțuri, nu a dat exemple concrete de bunuri care au fost reținute de administratorul societății pentru uzul său personal. Simplele afirmații, generale în sensul că "sunt bunuri și obiecte de inventar folosite de doamna " fără identificarea acestora și fără dovezi în susținerea lor, nu sunt de natură să combată concluziile raportului de expertiză.
Într-adevăr prin modernizările efectuate s-a adus un plus de valoare imobilelor proprietatea asociatului unic, dar aceste imobile sunt administrate de societatea comercială care din activitatea desfășurată în aceste imobile realizează venituri taxabile. Din nou recurenta nu precizează care anume investiții ar excede modernizărilor necesare și utile realizării obiectului de activitate al societății comerciale.
Codul fiscal nu a conținut prevederi legale care să limiteze dreptul de deducere a TVA aferentă investițiilor de bunuri imobile efectuate de chiriași, administratori etc. înainte de data aderării României la Uniunea Europeană.
În consecință se prezumă că lucrările de amenajare nu au fost realizate pentru a fi puse la dispoziție în mod gratuit proprietarului imobilului sau altor persoane fiind efectuate în vederea desfășurării activității autorizate. În acest caz nu se impune colectarea TVA aferentă. Prezumția poate fi însă răsturnată de organul fiscal. În speță, recurenta nu a dovedit că investițiile efectuate nu ar fi realizate în vederea desfășurării obiectului de activitate al societății.
Cu privire la TVA înregistrată eronat, expertul a avut în vedere și acest aspect, iar instanța de fond însușindu-și raportul de expertiză s-a pronunțat implicit și asupra acestei sume.
3.Dacă baza suplimentară impozabilă a fost determinată eronat (a se vedea expertiza) corect a apreciat prima instanță că nu se poate calcula impozit suplimentar.
4.Stabilind că reclamanta nu trebuie să plătească TVA și impozit suplimentar prima instanță nu avea cum să mențină accesoriile la acestea. Nici acest motiv de recurs referitor la majorări de întârziere nu este întemeiat.
Pentru toate considerentele arătate Curtea constată că nici unul dintre motivele de recurs invocate de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B nu este întemeiat. În consecință în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 și 304 ind.1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Direcția Controlului Fiscal B împotriva sentinței civile nr.92/AF/05.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.MC 19.12.2008/dact.VP 22.12.2008
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
