Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 86/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 5 FEBRUARIE 2009
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-pârâtConsiliul Local - Direcția de Taxe și Impozite a municipiului P N,împotriva sentinței civile nr. 101/CF din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, pentru recurentul-pârât Consiliul Local - Direcția de Taxe și Impozite a municipiului P N și avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, pentru intimata-reclamantă
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care se constată că recurentul-pârât a depus, cu opis, înscrisurile solicitate de către instanță la termenul anterior, respectiv nr. 260/2005 și 443/2006, precum și declarațiile de impunere depuse de intimata-reclamantă și menționate în deciziile de impunere nr. 3846 DI/26.04.2007 și nr. 15835 D/15.05.2007. Totodată, se constată că intimata-reclamantă a depus, în dublu exemplar, întâmpinare.
Se înmânează reprezentantei recurentului-pârât copie de pe întâmpinare.
Părțile arată că nu alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
D-na consilier juridic, pentru recurentul-pârât, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind nefondată. Depune concluzii scrise.
D-na avocat, pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 101/23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE A MUNICIPIULUI P N și s-au desființat în parte Deciziile cu numerele 55 și 56 emise de pârâtă la 28 iunie 2007 precum și Deciziile de impunere cu numerele 3846/DI/26 aprilie 2007 și 15835/DI/15 mai 2007, în sensul că s-au înlăturat din cuprinsul acestora obligațiile de plată stabilite în sarcina reclamantei cu titlu de taxă pe teren în sumă totală de 8808 (din care 4.314 lei aferentă tranșei I cu scadență la 30 septembrie 2007 și 181 lei dobânzi) și s-au menținut celelalte obligații fiscale din cuprinsul deciziilor atacate.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că:
Autoritatea fiscală pârâtă a emis Decizia de impunere cu nr.3846 D/26.04.2007 prin care reclamantei i-au fost stabilite impuneri fiscale reprezentând impozit pe clădiri, taxă reclamă și publicitate, impozit pe teren, venituri din concesiuni, taxă de închiriere și taxă protecție civilă.
Împotriva actului administrativ-fiscal - Decizia de impunere nr.3846 DI/26.04.2007 reclamanta a formulat contestație administrativă.
Autoritatea fiscală pârâtă a admis în parte contestația iar prin Decizia cu nr.55/28.06.2007 a dispus recalcularea obligațiilor fiscale și emiterea unui nou act administrativ fiscal, respectiv Decizia de impunere nr.15835 D/15.05.2007. În cuprinsul acestei Decizii de impunere au fost stabilite obligații fiscale reprezentând taxa de teren scadentă în două tranșe la 31.03.2007 și 30.09.2007 în sume de 4.314 lei și dobândă de 181 lei și respectiv 4313 lei precum și taxa de concesiune scadentă în patru tranșe la 15.03.2007, 15.06.2007, 15.09.2007 și 15.11.2007.
Împotriva Deciziei de impunere nr.15835 D/15.05.2007 reclamanta a formulat contestație administrativă, aceasta fiindu-i respinsă prin Decizia nr.56/28.06.2007.
Prin precizările făcute la acțiune depuse la dosar la 17.03.2008 (74 dosar) reclamanta arată că solicită înlăturarea obligației de plată a taxei de la poziția II din cuprinsul Deciziei de impunere nr.15835 D/15.05.2007, respectiv a sumelor de 4.314 lei și 4.313 lei și a dobânzii de 181 lei. Cu privire la sumele reprezentând venituri din concesiuni prevăzute la poziția II-III din Decizia de impunere nr.1585 D/15.05.2007 reclamanta arată că nu contestă plata acestor sume pe care de altfel le-a plătit. Ceea ce se contestă este denumirea (titlul) sub care sunt impuse aceste sume. Reclamanta arată că datorează aceste sume însă nu cu titlu de venituri din concesiuni ci cu titlu de taxă de acces la rețele tehnico-edilitare.
Examinând cauza sub aspectul precizărilor formulate, tribunalul a reținut următoarele:
Între Municipiul PN, în calitate de concedent și reclamantă, în calitate de concesionar, a fost încheiat contractul de concesiune cu nr.28431 din 29.07.2005. Prin contract a fost cedată și preluată în concesiune suprafața de 7.645. teren. Atâta timp cât contractul a fost în vigoare în forma sa inițială, reclamanta a avut obligația de a plăti taxa de teren prevăzută de art.256 alin 3 din Legea nr.571/2003.
Prin Actul adițional la contractul de concesiune nr.28431 din 29.07.2005 înregistrat la primăria municipiului PNs ub nr.12826 din 21.03.2006 la art.1 s-a prevăzut modificarea contractului de concesiune nr.28431/29.07.2005 în contract privind dreptul de acces la rețele tehnico-edilitare pentru anul 2006.
În urma perfectării actului adițional, având în vedere faptul că terenul în cauză nu mai face obiectul uneiconcesionări, închirieri, dări în administrare ori în folosință,nu mai există nici temeiul juridic al impunerii fiscale prevăzute de art.256 alin 3 din Legea nr.571/2003. Pentru situația survenită în urma actului adițional reclamanta datorează taxa de acces, impunerea fiscală făcându-se conform HCL nr.260/13.10.2005.
Pentru motivele de mai sus tribunalul a înlăturat a înlătura obligația reclamantei de plată a taxei de teren.
Cu privire la veniturile din concesiuni în sumă totală de 12175 lei, chiar dacă titlul sub care au fost impuse aceste sume ar fi unul eronat, atâta timp cât suma este datorată de reclamantă (fie și cu titlu de taxă de acces la rețelele tehnico-edilitare) impunerea fiscală astfel făcută nu a produs nici o vătămare reclamantei, astfel încât s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile art.1(1) din Legea nr.554/2004 pentru anularea impunerii fiscale și repararea pagubei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta - Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite a municipiului P N, pentru motive încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut că:
- nu s-a avut în vedere faptul că prin actul adițional nr. 12826/21 martie 2006 s-a modificat doar denumirea contractului de concesiune, obiectul acestuia rămânând neschimbat (respectiv transmiterea în folosință a unui teren proprietatea municipalității);
- nu s-au analizat dispozițiile art. 256 al. (3) Cod fiscal, care aveau incidență în cauză și care prevăd taxa pe teren în sarcina concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren;
- nu s-au avut în vedere concluziile expertizei efectuate în cauză și care stabileau că obligațiile fiscale în discuție au fost corect stabilite.
Intimata - reclamantă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe considerentele că dispozițiile art. 256 Cod fiscal nu îi sunt aplicabile, în condițiile în care nu mai are un contract de concesiune, închiriere ori de dare în folosință a terenului.
În recurs s-a administrat proba cu acte.
Analizând sentința recurată, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, curtea constată întemeiat recursul de față.
Astfel, potrivit art. 256 al. 3 din Legea 571/2003, "pentru terenuri proprietate publică a statului ori unităților administrativ - teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, sestabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren".
Între părțile litigante s-a încheiat contractul de concesiune pentru rețele tehnico - edilitare nr. 28431/29 iulie 2005, în temeiul căruia prelua în concesiune terenul în suprafață de 7645 teren ocupat de rețeaua electrică, prețul concesiunii fiind de 1,7 lei//an.
La data de 21 martie 2006, prin actul adițional s-a modificat contractul de concesiune, care a devenit "contract privind dreptul de acces la rețelele tehnico - edilitare, stabilindu-se o taxă de acces de 2 lei//an, în conformitate cu nr. 260/13 octombrie 2005.
Acest act adițional nu modifică însă esența contractului de concesiune;
Obiectul convenției părților rămâne cedarea și preluarea dreptului de folosință asupra terenului ocupat de rețele tehnico - edilitare.
Ceea ce s-a modificat - prin actul adițional nr. 12826/21 martie 2006 este denumirea contractului și modul de calcul al sumelor datorate pentru cedarea folosinței terenului (în contractul inițial se calcula taxa de concesiune pe metru pătrat, iar în actul adițional se calcula taxa de acces pe metru liniar).
Raporturile esențiale între părți nu s-au modificat însă în urma actului adițional nr. 12826/2006, intimata - reclamantă fiind obligată în continuare la plata unor sume pentru cedarea dreptului de folosință asupra unor suprafețe de teren ocupate de rețele tehnico - edilitare.
Ca urmare, atâta vreme cât intimata - reclamantă, ca titular al dreptului de concesiune datora, pe lângă prețul concesiunii și taxa de teren, impusă în conformitate cu dispozițiile art. 256 al. 3 din legea 571/2003, curtea apreciază că societatea datorează această taxă de teren și după încheierea actului adițional nr. 12826/2006, pe lângă taxa de acces la rețelele tehnico - edilitare.
În condițiile în care intimata - reclamantă are drept de folosință asupra terenului ocupat de rețelele tehnico - edilitare pentru care achită taxa de acces, societatea este obligată și la taxa de teren prevăzută de dispozițiile art. 256 Cod fiscal.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. (1) și 304 pct. (9) Cod procedură civilă, curtea va admite recursul de față și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurentul - pârât CONSILIUL LOCAL PN- DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE A MUNICIPIULUI P împotriva sentinței civile nr. 101 din 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă. cu sediul în comuna Roșie,- Bis, județul
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,05 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Vera Stănișor | JUDECĂTOR 2: Morina Napa | JUDECĂTOR 3: Maria Violeta |
Grefier, |
Red.
Red. S
tehnored
3 ex.
16 febr. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Maria Violeta
