Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 88/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr. 5920,-
SENTINȚA nr. 88
Ședința publică din data de 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios fiscal formulată de reclamantaSRL EURO, cu sediul în Târgoviște- județul D prin lichidator judiciar, cu sediul profesional în P,str. - nr. 26,. 34 R2 A. 2 județul P, în contradictoriu cu pârâtele, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166 judetul D și cu sediul în B,- sector 5, cauza fiind venită spre rejudecare, potrivit deciziei nr. 5 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns pârâtele și B, reprezentate de consilier juridic, lipsind reclamanta SRL EURO.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic, având cuvântul pentru cele două pârâte, precizează că nu are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act că reprezentantul pârâtelor nu are cereri de formulat și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâte, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 5920/2006, reclamanta SRL Euro Târgoviște a solicitat în contradictoriu cu pârâta D, anularea deciziei de impunere emisă de pârâtă pentru un debit de 1.200.690 RON, reprezentând accize și majorări de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că debitul contestat este rezultatul unei erori de calcul săvârșită de organul de inspecție fiscală, situație pe care acesta nici nu a contestat- Produsele accizabile și toate operațiunile legate de acestea, au fost corect înregistrate în evidența contabilă, nefiind identificate restanțe la plata accizelor.
Reclamanta a mai susținut că pretinsele erori de calcul și sumele datorate cu titlu de accize sunt localizate în câteva luni, respectiv iulie-decembrie
2004, iunie-august 2005 și ianuarie-februarie 2006, ceea ce, în opinia sa, face verosimilă afirmația că stabilirea bazei de impozitare s-a făcut prin erori de raportare.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, prematuritatea introducerii acțiunii pentru nerespectarea procedurii speciale instituite de Codul d e procedură fiscală.
La data de 21.11.2006, la cererea părților, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 242 alin. 1 pct. 1.proc. civ, iar la cererea părților, cauza a fost repusă pe rol, anexându-se decizia nr. 238/22.11.2006 emisă de B, prin care s-a soluționat contestația reclamantei formulată împotriva deciziei de impunere nr. 299/8.08.2006.
Prin sentința nr. 18 din 6 februarie 2007 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SRL Euro Târgoviște, în contradictoriu cu pârâta D, reținând că reclamanta nu administrat niciun fel de probe din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută de organele de control fiscal prin raportul de inspecție din data de 8.08.2006.
Împotriva acestei sentințe reclamanta - Euro SRL a declarat recurs care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2573/17 mai 2007, sentința a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, reținându-se că probele propuse prin cererea de chemare în judecată nu au fost puse în discuția contradictorie a părților, iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate de reclamantă.
S-a mai reținut că instanța de fond nu a manifestat rol activ și nu a pus în discuție, dacă reclamanta înțelege să extindă obiectul acțiunii cu privire la decizia nr. 238/22.11.2006 privind soluționarea contestației depusă de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 299/2006.
La Curtea de Apel Ploiești cauza a fost înregistrată sub nr. 5920,-, iar la data de 9.10.2007 reclamanta SRL Euro Târgoviște depus, prin serviciul registratură, cerere privind extinderea obiectului acțiunii în sensul că solicită anularea și a Deciziei nr. 238/22.11 2006 emisă de Ministerul Finanțelor Publice- în soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 299/2006 emisă de DGFP
La termenul de judecată din 18 octombrie 2007 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, emitentului deciziei contestate, respectiv
Prin sentința nr. 36 din 7 februarie 2008,Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis acțiunea reclamantei, a anulat în parte decizia de impunere nr. 299/08.08.2006 emisă de D, constatând că reclamanta datorează bugetului de stat suma de 648.586,25 lei, potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în fond după casare, lucrare cu ale cărei concluzii a fost de acord și pârâta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta - Euro SRL, cât și pârâtele ANAF B și DGFP
Prin decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cele trei recursuri, a casat sentința nr. 36/07.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și a trimis cauza spre rejudecare.
Instanța de control judiciar reținut că prima instanță nu a uzat de
prevederile art. 129 alin. 5 Cod proc. civ. în sensul că nu a manifestat rol activ și nu a pus în discuția părților necesitatea ca reclamanta să-și extindă obiectul acțiunii, deoarece ANAF, prin decizia nr. 238/22.11.2006, a soluționat contestația depusă de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 299/2006, așa cum s-a stabilit prin prima decizie de casare cu trimitere spre rejudecare pronunțată de ICCJ, instanța de fond limitându-se la a se pronunța numai cu privire la decizia de impunere nr. 299/2006, cu unica argumentație a concluziilor raportului de expertiză.
Se mai reține în considerentele deciziei de casare că sentința nu cuprinde
motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței sau cele pentru care s-au înlăturat cereri ale părților.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI la data de 4 martie 20009, sub același număr, învederându-se ca asupra reclamantei s-a instituit procedura prevăzută de Legea 85/2006, drept pentru care reclamanta a fost citată prin lichidator.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor deciziei de casare instanța reține următoarele:
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei 238/22.11.2006 prin care s-a soluționat contestația la decizia de impunere nr. 299/8.08.2006 pentru un debit în valoare de 1.200.690 lei RON reprezentând accize în suma de 920.512 lei și majorări de întârziere în sumă de 265.381 lei, considerând că debitul este rezultatul unor erori de calcul savârșite de organul de inspecție fiscală în determinarea bazei de impozitare și a accizei datorate cu consecința că s-au stabilit în mod artificial și majorări de întârziere.
Obiectul acțiunii a fost precizat de reclamantă încă de la depunerea acțiunii, fără să precizeze numărul și data emiterii deciziei prin care s-a soluționat contestația.
Din chiar cuprinsul Deciziei 238/22.11.2006 emise de ANAF reiese că, contestația a fost formulată în termen, însă reclamanta a acționat în instanță mai înainte ca pârâta ANAF să se pronunțe asupra acesteia.
In al doilea ciclu procesual reclamanta și- precizat acțiunea privind extinderea obiectului acțiunii și la decizia nr.238 din 22 noiembrie 2006 pronunțată de Ministerul Finanțelor Publice în soluționarea contestației făcută împotriva deciziei de impunere nr. 299/2006.
Contestația formulată împotriva deciziei de impunere este neîntemeiată.
Din probatoriul administrat în cauză, inclusiv expertiza contabilă, a rezultat că reclamanta a calculat și evidentiat în balanțele de verificare în perioada ianuarie - iunie 2005, respectiv septembrie -decembrie 2005, ca obligație de plată, accize în sumă totală de 1.149.292 lei, însă a declarat, prin declarațiile depuse în termen, accize totale în sumă de 236.738 lei, cu 912.554 lei mai putin față de obligațiile de plată.
Pârtâta DGFP a stabilit, pentru aceeași perioadă, că valoarea accizelor este de 1.157.250 lei, din care societatea a declarat suma de 236.738 lei, diferență datorată bugetului de stat fiind de 920.512 lei.
După introducerea acțiunii, din suma datorată, reclamanta a achitat 550.993,49 lei reprezentând accize pentru alcool etilic datorate bugetului de stat,
expertul concluzionând că reclamanta mai are de plătit către bugetul de stat 365.998,51 lei, majorări de întârziere de 262.019 lei și penalități de întârziere de
17.058,43 lei.
Prin urmare, în mod corect a fost respinsă contestația la decizia de impunere nr.299/8.08.2006, deoarece, la momentul soluționarii ei, reclamanta datora bugetului de stat întreaga sumă stabilita prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 8.08.2006.
Aceasta deoarece, potrivit art.19 alin 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, în vigoare la data soluțioarii contestației, accizele se plătesc la bugetul de stat până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.
Reclamanta era, deci, obligată sa evidențieze în contabilitate, să declare și să achite la bugetul de stat, conform termenelor menționate anterior, accizele înscrise în facturile fiscale emise.
Susținerea reclamantei precum că organele fiscale au operat cu date și cifre eronate va fi înlaturată, având în vedere că nu au fost nominalizate erorile care ar fi fost comise în stabilirea debitului datorat și nici documentele contabile în care să fie înregistrată vreo eroare în factura de livrare a alcoolului etilic și acciza înscrisă în facturile respective, precum și declarațiile de impozite depuse și înregistrate la organul fiscal.
De altfel, organul fiscal a constatat o înregistrare corectă a calculelor și a evidențierii accizelor în facturile fiscale emise în perioada supusă controlului, doar declarația făcută pe propria răspundere fiind neconformă cu actele contabile, ceea ce a condus la o plată în minus către bugetul de stat.
Pentru considerentele mai sus expuse, se va respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei nr.238/22.11.2006 emisă de ANAF- Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor în soluționarea deciziei de impunere 299/8.08.2006 emisă de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantaSRL
EURO, cu sediul în Târgoviște- județul D prin lichidator judiciar, cu sediul profesional în P,-,. 34 R2 A. 2 județul P, în contradictoriu cu pârâtele, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166 judetul D și cu sediul în B,- sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
red MP
dact MC/MP
6 ex/ 09.06. 2009
Operator date cu caracter personal/Număr notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață
