Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 898/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 898/2009
Ședința publică din data de 09 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, împotriva sentinței civile nr. 1754 din 03.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, cauza privind și pe intimații și DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE C, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în data de 23 februarie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă,apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs civil, constată:
Prin sentința civilă nr. 1.754 din data de 03.10.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluja fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C-N și, în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 5.649 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda prevăzută de dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală.
Totodată, a fost obligată pârâta la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 4,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că cererea formulată este întemeiată în parte, din următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Renault Laguna nr. de identificare -, autoturism care era înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat echivalentul în lei a sumei de 5.649 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a mun. C- Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin nr.OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
De asemenea, nu au putut fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008, pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantului privind obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare.
În conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, pârâta a fost obligată și la plata dobânzilor legale până la data restituirii efective a sumei.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N a fost obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, respectiv contravaloarea taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar în sumă de 4,3 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, invocând în drept dispozițiile art. 3041și 304 pct. 6 și 9.pr.civ.
Recurenta arată că instanța de fond era obligată să declanșeze procedura de trimitere prejudicială prin sesizarea Curții Europene de Justiție cu o cerere de interpretare a dispozițiilor art. 90 din tratat, cu consecința imediată a suspendării soluționării cauzei până la pronunțarea instanței europene.
De asemenea, pârâta a considerat că soluționarea cauzei pe fond ar constitui o încălcare esențială a legii, cu ignorarea lipsei actului administrativ - jurisdicțional, respectiv a deciziei emise de către C-N, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 2141-3Cod fiscal care prevăd obligativitatea taxei speciale de primă înmatriculare, iar raportat la acestea, suma solicitată de reclamant nu se încadrează în sumele care se restituie contribuabilului.
Pe fond, pârâta a mai susținut că suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabililor, invocarea Tratatului Comunității Europene și a unor hotărâri ale Curții Europene de Justiție sunt fără relevanță, deoarece nu sunt acte normative și în consecință nu produc efecte juridice.
Se mai precizează că în cadrul procedurii de constatare a obligațiilor asumate de România ca stat membru al nu s-a contestat niciodată instituirea taxei solicitându-se numai reașezarea modalității de calcul.
De asemenea, recurenta a invocat și disp. art. 11 din nr.OUG 50/2008, arătând că în baza acestui act normativ persoanele care au plătit taxa de primă înmatriculare beneficiază doar de o restituire parțială a acestei taxe, prin compensare cu taxa de poluare.
Astfel, pârâta a arătat că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, precum și a nr.HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a acesteia, acțiunea reclamantei nu este admisibilă, în condițiile în care aceste acte normative reglementează modalitatea în care taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestor noi acte normative se restituie de bună voie de către organul fiscal competent din subordinea ANAF.
În final, pârâta-recurentă a criticat soluția primei instanțe față de motivul prev. de art. 304 pct. 6.pr.civ. deoarece a dat mai mult decât a cerut și ceea ce reclamantul nu a cerut.
Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamantul - a solicitat obligarea pârâtei și la plata dobânzilor legale care este prev. de nr.OG 9/2000 și nicidecum plata dobânzii prev. de nr.OG 92/2003.
Potrivit art. 117 și art. 124 din nr.OG 92/2003, republicată și modificată, dobânda prev. de Codul d e procedură fiscală poate fi aplicată doar în situația în care cererea de restituire ar fi fost întemeiată pe motivele expres prev. de dispozițiile art. 117 alin. 1 din acest act normativ. Or, în cazul de față, temeiul restituirii a fost o dispoziție de drept comunitar.
Intimatul-reclamant prin întâmpinarea depusă la dosar s-a opus recursului doar în privința primului petit al acțiunii, lăsând la aprecierea instanței petitul referitor la dobânzi.
Recursul declarat în cauză este întemeiat numai pentru acest ultim motiv invocat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a apărărilor intimatului, a dispozițiile art. 304 pct. 6 și art. 3041.pr.civ. precum și a dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Într-adevăr, reclamantul prin acțiunea sa a chemat în judecată pe pârâtă pentru a fi obligată la restituirea taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 5.649 lei încasată ilegal, iar la suma respectivă să fie adăugată dobânzile legale aferente, până la data plății efective.
Prima instanță a găsit întemeiată acțiunea reclamantului, față de incidența dispozițiilor din dreptul comunitar citate, dispunând în mod temeinic și legal restituirea sumei respective, aplicând în mod corect principiul supremației dreptului comunitar și transpunerea directă a acestuia potrivit art. 148 din Constituția României și a Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană începând cu 01.01.2007, așa încât primele motive de recurs ale pârâtei nu sunt întemeiate.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, se observă însă că instanța a nesocotit principiul disponibilității în litigiile civile, având a se pronunța numai asupra obiectului cererii dedusă judecății, așa cum arată dispozițiile art. 129 alin. 6.pr.civ.
Or, petitul respectiv viza obligarea pârâtei și la plata dobânzilor legale aferente și nu a celor cuprinse în art. 124.pr. fiscală, în referire la art. 117 alin. 1 din același cod.
Dacă s-ar fi considerat nelămurită, instanța, în virtutea rolului activ, ar fi trebuit să pună în discuție acest fapt, însă cum acest lucru nu s-a petrecut, obligația sa legală era să se pronunțe asupra petitului cu care a fost sesizată.
Acordând însă ceea ce nu s-a cerut, a afectat parțial legalitatea hotărârii atacate, fiind dat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6.pr.civ. așa încât se va admite în parte prezentul recurs, în sensul modificării parțiale a sentinței atacate, dispunând restituirea sumei arătate la care se vor adăuga dobânzile legale de la data efectuării plății și până la restituirea efectivă, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată ulterior.
Justificarea dobânzilor legale se regăsește în dispozițiile art. 2 din nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzilor legale pentru obligații bănești, în referire la dispozițiile izvorâte din Codul civil privind plata nedatorată, așa încât reclamantul este îndreptățit la o reparare integrală a prejudiciului său (art. 993 - 994 Cod civil).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C-N, cu sediul în C-N, P-ța - - nr. 19 jud. C, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1.754 din 03 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte, în sensul că dispune restituirea sumei de 5.649 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare actualizată cu dobânda legală până la data plății efective de către pârâtă în favoarea reclamantului -, cu domiciliul în C-N,-,. 1, jud.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.Gh.
Dact./3 ex./19.03.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Gheorghe Cotuțiu, Mihaela Sărăcuț
