Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 932/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--17.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.932
Ședința publică din 02.10.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - "" - A, în numele și pentru - "" - B, împotriva sentinței civile nr. 520/CA/10.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Autoritatea Națională a Vămilor B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind pârâtele intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei recurente depune contract de prestații juridice și copie a facturii și chitanței eliberate pentru suma de 2380 lei reprezentând onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris, cu consecința admiterii contestației astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată conform înscrisurilor depuse.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 520/CA/10.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - - Sucursala A, în numele și pentru - B, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, și Autoritatea Națională a Vămilor
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Problema supusă analizei cauzei o reprezintă încadrarea tarifară corectă a produsului "Turte si fulgi din reziduuri de soia".
Reclamanta susține poziția tarifară 23.04.00.00, iar pârâtele poziția tarifară 21.06.10.80. Opinia organelor de control este susținută și de rezultatul expertizei tehnice extrajudiciare efectuate de către - -, potrivit căreia produsul analizat nu conține reziduuri de soia, acesta fiind constituit din substanțe proteice texturate, caracteristică ce determină încadrarea acestuia la poziția tarifară 21.06.10. aferentă "concentratelor de proteine și substanțelor proteice texturate". Expertiza tehnică extrajudiciară a fost efectuată la momentul controlului asupra produselor în discuție, de către o instituție legal abilitată în acest sens.
Instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză judiciară formulate în sensul considerării corecte a poziției tarifare 23.04.00.00 și a susținut poziția tarifară 21.06.10.80. aplicată de către pârâte ca fiind cea legală și corectă. D-na expert nu a justificat în nici un mod susținerea privind încadrarea tarifară, fără a se raporta la caracteristicile tehnice ale produselor și la regulile de încadrare tarifară stabilite de Notele ale Sistemului Armonizat și de Vamal al României. S-au înlăturat concluziile depuse de către expertul contabil formulate în sensul considerării corecte a poziției tarifare 23.04.00.00. observând faptul că aceasta din urmă interpretează legea aplicabilă unei spețe deduse judecății, depășindu-și astfel competențele raportat la analiza impusă prin obiective, dar și specificul cauzei.
În urma analizei chimice efectuate asupra produselor s-a constatat că acestea nu prezintă părțile caracteristice care ar fi trebuit să se regăsească în turtele rezultate de la extragerea uleiului din boabele de soia, cum ar fi resturile de germeni. Produsele analizate au fost obținute printr-un procedeu tehnologic diferit de cel prin intermediul căruia se obțin produsele încadrate la categoria "reziduuri", de la poziția tarifară 23 și anume prin măcinare, condiționare și adăugare de colorant E 127 și extrudare și nu prin simpla presare cu sau fără adăugarea unui liant. de soia sunt prelucrate în scopul principal de a obține aceste substanțe proteice texturate și nu uleiul de soia.
Totodată, văzând Capitolul 23 din Notele ale ui Vamal al României, clasificarea produsului la poziția 23.04.00.00, făcută de către reclamantă este incorectă, deoarece capitolul 23 este intitulat "reziduuri și deșeuri ale industriei alimentare, alimente preparate pentru animale". Acest capitol cuprinde diferite reziduuri și deșeuri provenite din prelucrarea materialelor vegetale folosite la industriile alimentare și de asemenea, anumite produse reziduale de origine animală. Cea mai mare parte a acestor produse sunt folosite ca hrană pentru animale, fie ca atare, fie în amestec cu alte substanțe. Poziția 23.04, cuprinde "turtele si alte reziduuri solide, rezultate din extracția prin presare cu solvenți sau prin centrifugare, a uleiului conținut în semințele de soia", adică poziția în speță cuprinde turte si alte reziduuri solide rezultate din extracția prin presare, cu solvenți sau prin centrifugare a uleiului conținut în semințe de soia, reziduuri care constituie hrană valoroasă pentru animale, iar la excepții se arată la pct. b "concentratele de proteine prin eliminarea anumitor constituenți ai făinii de soia dezuleiată, folosiți ca adaos la preparatele alimentare si făina de soia texturată se încadrează la poz. nr. 21.06.
Critica reclamantei privitoare la încadrarea tarifară a produselor importate, de către organele vamale nu este fondată. Produsele în litigiu Turte și fulgi din reziduuri de soia sunt substanțe proteice texturate, încadrarea tarifară corectă fiind poziția 21.06.10. din Sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, așa cum au stabilit pârâtele în actele administrative contestate.
Așa fiind, instanța a apreciat că organul vamal în urma controlului ulterior a dat o încadrare tarifară corectă a produsului aflat în discuție, reclamanta fiind în eroare, deoarece esențial nu este numai faptul extragerii sau nu a uleiului de soia, ci, dacă aceste produse reprezintă simple reziduuri, ca urmare a extragerii uleiului de soia sau produse prelucrate ulterior procesului de extracție a uleiului printr-un procedeu tehnologic diferit de simpla presare, produse care prin modul de obținere si scopul utilizării, nu au calitatea de reziduuri.
Împotriva sentinței civile nr. 520/CA/10.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a formulat recurs reclamanta - "" - A, în numele și pentru - "" - B, solicitând desființarea hotărârii atacate și-n urma rejudecării pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare, se arată că prin sentința pronunțată, prima instanță a respins acțiunea formulată și a menținut actele administrative contestate și măsurile dispuse de autoritățile administrative menționate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a apreciat că organul vamal, în urma controlului ulterior, a dat o încadrare tarifară corectă produsului aflat în discuție, societatea reclamantă fiind în eroare, deoarece esențial nu este numai faptul extragerii sau nu a uleiului din soia ci, dacă aceste produse reprezintă simple reziduuri ca urmare a extragerii uleiului de soia sau produse prelucrate ulterior procesului de extracție a uleiului printr-un procedeu tehnologic diferit de simpla presare, produse care prin modul de obținere și scopul utilizării nu au calitate de reziduuri.
Referitor la expertiza încuviințată în cauză, instanța de fond înlăturat-o, apreciind că expertul a menționat încadrarea tarifară fără a se raporta la caracteristicile tehnice ale produselor și la regulile de încadrare tarifară stabilite de Notele explicative ale Sistemului armonizat și de Vamal al României.
De asemenea, instanța de fond a respins ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității de debitor a societății reclamante, motivată de faptul că prin stabilirea raporturilor juridice comerciale între reclamantă și - SRL, prin care reclamanta a ales să proceseze declarația vamală a respectivei societăți comerciale, - aceasta - adică - - - a acceptat de drept răspunderea conferită de calitatea de comisionar în vamă.
Având ca reper prevederile art. 304 pct. 9, 304 indice 1 și 305 din Codul d e procedură civilă, reclamanta recurentă apreciază că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, sens în care învederează următoarele aspecte:
1. Pe cale de excepție invocă, în continuare, excepția lipsei calității de debitor a - -, întrucât creanța bugetară în valoare totală de 33.421 lei, a fost stabilită în sarcina - SRL, în calitate de societate comercială titulară a operațiunilor de vămuire, pe de o parte, iar pe de altă parte - -, având calitate de comisionar vamal și nu de societate comercială importatoare de bunuri, nu s-a obligat niciodată față de autoritatea vamală să achite diferențe de taxe vamale stabilite în sarcina - SRL cu ocazia efectuării controlului ulterior.
Prin urmare, nimeni nu poate fi obligat la plata unei datorii atâta timp cât nu a consimțit la această obligație, împrejurare față de care prevederile art. 579 din nr.HG 707/2006 privind Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României nu sunt incidente în cauza de față tocmai pentru motivul că - - nu și-a însușit printr-un înscris sau într-o altă modalitate, o asemenea obligație.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 1 din nr.OG 92/2003, modificată privind Codul d e procedură fiscală, "În raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanță fiscală prevăzute la art. 21, iar debitorii sunt acele persoane care potrivit legii au obligația corelativă de plată a acestor obligații."
Față de această prevedere legală, solicită instanței de recurs să constate că, în cauza de față, debitorul dreptului de creanță fiscală în valoare de 33.421 lei, al cărui titular este Autoritatea Națională a Vămilor B prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T este - SRL, persoană juridică care în cursul anului 2005 efectuat un număr de 11 importuri pentru care, la controlul ulterior, s-a stabilit că mai trebuie să achite taxe vamale în valoare de 33.421 lei și nu - -.
2. Pe fond, reclamanta recurentă arată că în perioada anului 2005 - SRL a efectuat un număr de 11 importuri de bunuri, identificat sub formă de "Turte și fulgi din reziduuri de soia", bunuri care la data importului au fost încadrate tarifar la poziția 23.04.00.00, poziție tarifară apreciată ca fiind eronată de organul constatator la controlul ulterior, poziția tarifar corect fiind - în opinia acestuia - 21.06.10.80.
În conformitate cu Vamal de Import al României poziția tarifară 23.04.00.00 cuprinde următoarele categorii de bunuri - "Turte și alte reziduuri solide, chiar măcinate sau aglomerate sub formă de palete, rezultate din extracția uleiului de soia".
În conformitate cu aceleași prevederi legale poziția tarifară 23.043.00.00 cuprinde următoarele categorii de bunuri 21.06.10.80, poziție tarifară agreată de organul constatator la controlul ulterior, cuprinde - "Preparate alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte".
Recurenta mai arată faptul că Notele explicative al poziției tarifare 23.04.00.00 stabilită la data importului și acceptată de autoritatea vamală, evidențiază faptul că această poziție tarifară cuprinde turtele și alte reziduuri solide rezultate din extracția prin presare, cu solvenți sau prin centrifugare, a uleiului conținut de semințele de soia.
În conținutul actului administrativ de dispoziție contestat organul constatator menționează că temeiul de drept în virtutea căruia acesta a procedat la recalcularea drepturilor vamale pentru bunurile importate îl constituie "Inspecția vizuală a produselor", temei de drept în virtutea căruia organul constatator nu a putut distinge părțile caracteristice specifice turtelor rezultate prin extragerea uleiului din boabele de soia.
Pe acest considerent organul constatator apreciază, fără nicio dovadă, că ulterior procesului de extracție a uleiului, produsele importate ar fi suferit alte prelucrări, respectiv măcinare, extrudare, adăugare de coloranți și aditivi alimentari, prelucrări care determină o altă încadrare tarifară a produsului decât încadrarea de la poziție 23.04.
De asemenea, tot printr-o "inspecție vizuală" organul constatator a aflat și motivul pentru care produsele importate au suferit prelucrările la care a făcut referire și anume că aceste prelucrări au fost efectuate cu scopul de a obține substanțe proteice texturate și nu pentru obținerea uleiului de soia și, desigur că, aceste substanțe proteice texturate se încadrează la poziția tarifară 21.06.10.80.
C mai important lucru însă, pe care l-a constatat Serviciul de Supraveghere Vamală din cadrul Direcției Regionale Vamale T prin minuțioasa activitate de control ulterior, denumită, după cum a mai arătat, "inspecție vizuală", este acela că produsele importate de - SRL au "aromă și aspect plăcut" ca și cum aroma unui produs s-ar constata, de către o entitate biologică - inspector vamal de specialitate - prin văz și nu prin gust sau miros.
Dacă organul constatator ar fi dorit o interpretare corectă a acestor buletine de analiză ar fi constatat faptul că bunurile importate nu pot fi apreciate ca fiind "concentrate de proteine și substanțe proteice texturate" ceea ce desigur încadrează aceste bunuri la poziția tarifară 21.06.10.80 tocmai pentru faptul că soia este o plantă oleaginoasă, cu un conținut de grăsimi (ulei) de cca. 18-19%, or, din buletinele de analiză rezultă că produsele importate au un conținut de grăsimi cuprins între 0,2%-0,19%, ceea ce desigur înseamnă că a fost extras ulei de soia și că aceste produse nu pot fi concentrate de proteine și substanțe proteice texturate cu un asemenea conținut de grăsime.
Referitor la conținutul de zaharoză de cca. 13% nu se poate ajunge la concluzia că la turtele rezultate din extracția uleiului de soia s-a adăugat zahăr, ci acest aspect, astfel cum este prezentat în manualul de - Ed. Didactică și Pedagogică B 1969 al Prof. Dr. Gh., se datorează faptului că semințele de soia, în stare brută, conțin până la 13.7% zaharoză.
Mai mult, proba analizată este rezultată după extracția uleiului de soia, de unde rezultă, în mod logic și nu vizual, că în valoarea noului întreg conținutul de zaharoză este în limite absolut normale, ceea ce denotă că nu s-a adăugat zahăr și că motivațiile organului constatator sunt speculații ieftine.
Rezultă neechivoc faptul că produsul importat și denumit comercial - "Turte și fulgi de reziduuri de soia" - nu poate fi încadrat în această poziție tarifară deoarece, în primul rând, aceste produse sunt cuprinse la poziția tarifară 23.04.00.00 și, în al doilea rând, aceste produse sunt obținute în urma extracției uleiului de soia, deci nici într-un caz nu pot fi " de proteine și substanțe proteice texturate".
Datele și aprecierile formulate mai sus au fost confirmate și de raportul de expertiză încuviințat și efectuat în cauză, probă care evidențiază neechivoc, faptul că autoritatea vamală nu a făcut o analiză completă a componentelor produselor din litigiu pentru a se putea compara cu datele științifice provenite din literatura de specialitate, că ponderea totală a componentelor nu este la nici o analiză 100% dar se situează sub limitele din literatură pentru șrotul de soia degresat și că prelevările de probe, pentru a dovedi încadrările tarifare stabilite la controlul ulterior, nu s-au făcut conform SR 550/1995.
Referitor la valoarea dobânzilor, majorărilor și penalităților de întârziere, reclamanta recurentă arată că și această sumă, în valoare totală de 9.383 lei este nelegală deoarece titulara operațiunilor vamale și, implicit, - - nu poate fi obligată la plata unor dobânzi, majorări și penalități de întârziere atâta timp cât la data importului s-au achitat drepturile vamale stabilite de autoritatea vamală, aspect ce rezultă fără echivoc din conținutul actelor ce au însoțit bunurile la import.
În drept, în susținerea cererii de recurs, reclamanta invocă prevederile art. 304 pct. 9, 304 indice 1 și art. 305 din Codul d e procedură civilă, prevederile Legii nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României și ale nr.HG 1114/2001 și nr. 707/2006 privind Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României.
Recursul este nefondat.
În ceea ce privește critica potrivit căreia prima instanță în mod greșit a soluționat excepția lipsei calității de debitor a - "" -, respingând-o, Curtea o consideră nefondată, întrucât, conform art. 96 din HG 1114/2001, aflată în vigoare la data efectuării operațiunii de import (2005), comisionarul în vamă răspunde în solidar cu titularul operațiunii de vămuire pentru diferențele în minus constatate la controlul ulterior, precum și pentru penalitățile rezultate din aceste operațiuni.
Această excepție, deși a fost ridicată la prima instanță, este ridicată din nou ca excepție în cadrul recursului, însă în mod greșit, deoarece această problemă nu poate fi invocată decât ca motiv de recurs, iar nu ca excepție, motiv pentru care Curtea o tratează ca atare.
Așadar, reclamanta - "" -, având calitate de comisionar vamal pentru operațiunea vamală respectivă, răspunde în solidar cu importatorul - SRL.
Nu este nevoie, pentru a se antrena răspunderea solidară a comisionarului vamal, de un acord al său în acest sens, întrucât răspunderea sa solidară nu este convențională, ci este legală, izvorăște din lege.
De asemenea, nu era necesar, astfel cum pretinde recurenta, pentru a se atrage răspunderea sa solidară, în calitate de comisionar vamal, să se întocmească o decizie aprobată de conducerea organului de executare silită, prin care să se arate motivele de fapt și de drept pentru care este angajată răspunderea comisionarului vamal, întrucât organele vamale, în baza art. 61 din Codul vamal, în cadrul controlului vamal ulterior au descoperit diferențe în minus, motiv pentru care au încheiat Procesul verbal nr. 14473/17.07.2006, în care au arătat temeiurile de fapt și de drept pentru care s-a stabilit răspunderea solidară a importatorului - SRL și a comisionarului vamal - "" -.
Pe fond, Curtea constată că organele vamale au dat o încadrare tarifară corectă produsului aflat în discuție, deoarece, astfel cum just a reținut prima instanță, esențial nu este faptul extragerii sau nu a uleiului din soia ci, dacă aceste produse reprezintă simple reziduuri ca urmare a extragerii uleiului de soia sau produse prelucrate ulterior procesului de extracție a uleiului printr-un procedeu tehnologic diferit de simpla presare, produse care prin modul de obținere și scopul utilizării nu au calitate de reziduuri.
Nu pot fi acceptate susținerile reclamantei recurente conform cărora bunurile importate sunt "turte și fulgi de din reziduuri de soia" și că s-ar încadra la poziția tarifară 23.04.00.00, întrucât, pentru a putea fi astfel încadrate, ele nu trebuiau prelucrate ulterior procesului de extracție a uleiului. În speță, la controlul vamal, s-a constatat că bunurile fuseseră prelucrate prin extrudare, pentru obținerea de substanțe proteice texturate, întrucât nu prezentau forma fizică specifică reziduurilor de soia (resturi de germeni).
Orice astfel de prelucrare face ca produsul respectiv să nu fie încadrabil la poziția tarifară 23.04. Pentru a fi astfel încadrat, produsul trebuie, conform explicațiilor tehnice de la poziția tarifară respectivă, să fie un reziduu rezultat prin presare, centrifugare sau tratarea cu solvenți, însă această poziție tarifară exclude făina de soia texturată, ori din certificatele de expertiză tehnică întocmite de - -, rezultă că produsul era constituit tocmai din substanțe proteice texturate.
Trebuie remarcat că raportul de expertiză întocmit la prima instanță de expertul tehnic este neconcludent, întrucât expertul nu a analizat efectiv bunurile în substanța lor, pentru a le determina caracteristicile fizico-chimice, ci a concluzionat, pe baza studiului documentar, că "nu se poate dovedi definirea poziției tarifare 21.06.10.80 pentru produsele în litigiu", ori obiectivele fixate presupuneau nu verificarea raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de către - -, ci stabilirea din punct de vedere tehnic a compoziției bunurilor și la ce poziție tarifară trebuiau încadrate.
În ceea ce privește critica vizând obligarea la plata valorii dobânzilor, majorărilor și penalităților de întârziere, Curtea o consideră nefondată, întrucât nu are nicio relevanță că la data importului s-au achitat drepturile vamale atunci stabilite. vamal s-a stabilit conform declarației vamale eronate întocmite de către comisionarul vamal.
Majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc pentru diferențele în minus, descoperite de autoritățile vamale, la controlul ulterior, rezultate din încadrarea incorectă a mărfurilor supuse regimului vamal, de către comisionarul vamal.
În consecință, față de considerentele de mai sus, Curtea va respinge recursul formulat de - "" - A, în numele și pentru - "" -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta - "" - A, în numele și pentru - "" - B, împotriva sentinței civile nr. 520/CA/10.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.10.2008.
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
aflat în
VICEPREȘEDINTE
-
GREFIER
Red./03.11.2008
Tehnored./06.11.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Victoria Catargiu, Cătălin
