Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 936/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--28.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.936
Ședința publică din 02.10.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C-S împotriva sentinței civile nr.357/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei recurente depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal pe excepția lipsei calității procesuale pasive a C-S, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
Reclamantul intimat solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei întrucât a fost angajat la această instituție care are personalitate juridică; solicită respingerea și a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2004-2005, întrucât având în vedere că exercitarea dreptului salarial cerut a fost suspendată până la 01.01.2007 și prescripția dreptului la acțiune urmează aceeași perioadă de suspendare. Față de recursul pârâtei, pune concluzii de respingere a acestuia ca neîntemeiat și de menținere a soluției pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.357/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă C-S și excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului, invocate de pârâtă. A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C-S și-n consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25%, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
În motivare, s-a reținut că, reclamantul a fost funcționar public în cadrul C-S din aprilie 2001 până la 03.04.2007.
Referitor la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, instanța a reținut că dreptul reclamantului - funcționar public, la plata acestora a fost reglementat prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999. Prin art. 44 din OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 și art. 48 din nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 29 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 (art. 31 alin. 1 lit. c după republicarea legii), pentru perioada 2004-2006.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru anii 2004-2006 nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art. 64 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că "dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", rezultă că suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu puteau fi anulate prin actele normative menționate. De altfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
Așa fiind, instanța a apreciat că suspendarea, în două rânduri succesive, a aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative OUG nr. 92/2004 și nr.OG 2/2006, a fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamantului la încasarea indemnizației reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 2004-2006.
Împotriva sentinței civile nr.357/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, a formulat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C-S, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivare, se arată că intimatul, în calitate de fost funcționar public a C-S, a chemat instituția în judecată solicitând obligarea acesteia la plata suplimentului postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, calculate și plătite începând cu luna aprilie 2004 și până la data încetării raporturilor de serviciu, perioadă în care aceste drepturi i-ar fi fost suspendate abuziv prin dispozițiile OUG nr. 92/2004. Totodată, a solicitat ca plata acestor drepturi să se facă cu aplicarea ratei inflației până la data plății efective.
Față de pretențiile reclamantului intimat, pe cale de excepție, pârâta recurentă arată că a invocat lipsa calității procesuale pasive a C-S, întrucât în conformitate cu statutul de organizare și funcționare, instituția pârâtă este ordonator terțiar de credite și în consecință nu poate acorda alte sporuri decât cele prevăzute în normele legale în vigoare privind drepturile salariale ale funcționarilor publici, în timp ce Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă au atribuții de ordonatori principali de credite. Tot în același context, arată că a invocat și excepția prescrierii dreptului la acțiune a reclamantului intimat față de perioada aprilie 2004 - ianuarie 2005. Ambele excepții au fost respinse de instanța de fond, în opinia pârâtei recurente, fără o motivare legală.
Consideră că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, interpretarea dată de aceasta fiind total eronată, atât în ceea ce privește acordarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și al treptei de salarizare, cât și acordarea cuantumului de 25% aferent fiecărui supliment salarial solicitat, cuantum ce nu e legiferat în vreun act normativ în vigoare, sens în care consideră că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
Pe fond, apreciază că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea greșită a actelor deduse judecății, dar și cu aplicarea greșită a legii, întrucât, privitor la pretențiile intimatului de a i se acorda suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, arată că potrivit art. 44 din OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate până la data de 01.01.2007. Aceste drepturi au fost menționate din nou în cuprinsul Legii nr. 188/1999, doar prin republicarea acestei legi după modificările făcute prin Legea nr. 251/2006.
Aceste drepturi au fost prevăzute inițial la art. 29 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, iar în prezent sunt menționate la art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 republicată și renumerotată, dar niciodată cuantificate.
"(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul de vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate și prin urmare intimatul nu poate beneficia de aceste drepturi pentru această perioadă.
Pârâta recurentă mai precizează că nu se stipulează în nici un act normativ potrivit căruia se efectuează salarizarea funcționarilor publici, că aceste drepturi bănești s-ar cuveni funcționarilor publici (cum este cazul intimatului) și mai mult decât atât, nu este niciunde legiferat cuantumul de 25% solicitat de intimat și acordat de instanța de fond. Mai exact, nici nr.OUG 92/2004, nici Legea nr. 76/2005, nici în nr.OG 2/2006, dar nici în nr.OG 6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, în baza cărora s-a făcut respectiv se face salarizarea funcționarilor publici, nu se prevede nici acordarea și nici cuantificarea acestor drepturi bănești, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
În mod legal și temeinic prima instanță a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a C-S și prescripției dreptului la acțiune raportat la perioada aprilie 2004-ianuarie 2005, ambele ridicate de pârâta C-
Astfel, faptul că pârâta C-S este doar ordonator terțiar de credite nu este de natură să îi înlăture calitatea de parte în proces, atâta timp cât are personalitate juridică și relațiile de serviciu s-au legat între ea și reclamantul. Astfel, în raport de normele legale incidente, dar și de datoriile pe care le are față de terți, C-S este obligată să își fundamenteze propunerile de buget pe care le înaintează ordonatorului secundar de credite, dar faptul că nu această instituție își stabilește bugetul propriu nu este de natură să îi înlăture răspunderea (și implicit calitatea procesuală pasivă) față de reclamant.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive, invocată de pârâta C-S, și aceasta a fost legal și temeinic respinsă de prima instanță.
Astfel, prescripția dreptului la acțiune are, în primul rând, valențe sancționatorii, urmărind a sancționa pasivitatea creditorului care, într-un anumit termen, nu își valorifică dreptul de creanță, însă în speță, reclamantul a fost împiedicat să acționeze în instanță din motive mai presus de voința sa, întrucât OUG 92/2004 și OG 2/2006 au suspendat acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare până la data de 01.01.2007.
Fiind suspendat exercițiul drepturilor sale, pe respectiva perioadă, termenul de prescripție nu a curs.
Pe fond, Curtea reține că prima instanță a dat o corectă interpretare și aplicare principiilor de drept ce guvernează materia drepturilor salariale sau asimilate drepturilor salariale.
Suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Fiind drepturi câștigate, derivate dintr-un raport de muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu puteau fi anulate prin actele normative menționate.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege. Faptul că nu este prevăzut cuantumul celor două suplimente, în Legea nr. 188/1999 și nici în alt act normativ nu poate duce la pierderea acestor drepturi, mai ales că reclamantul nu are nicio culpă în acest sens.
Era în sarcina Statului să stabilească cuantumul acestor drepturi bănești, care, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, constituie un bun, în sensul art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Nefiind prevăzut cuantumul acestor drepturi, rezultatul a fost lipsirea reclamantului de un bun la care avea dreptul conform legii, lipsire care nu este justificată de nicio împrejurare sau imposibilitate rezonabilă.
În consecință, stabilirea fiecărui supliment la cuantumul de 25 % este o creație a jurisprudenței, prin raportare la alte sporuri sau suplimente de aceeași natură, creație menită să asigure echilibrul dintre Stat și individ, precum și echitatea.
În consecință, recursul formulat de pârâta C-S va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta C-S împotriva sentinței civile nr. 357/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.10.2008.
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
aflat în
VICEPREȘEDINTE
-
GREFIER
Red./03.11.2008
Tehnored./06.11.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C-S - judecători,
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Victoria Catargiu, Cătălin
