Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 939/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR. 939
Ședința publică din data de 07 august 2008
PREȘEDINTE: Niță Valentin
JUDECĂTORI: Niță Valentin, Secrețeanu Adriana Florina Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 385 din data de 6 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, jud. P, ADMINISTRAȚI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, jud. P și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1, cu sediul în B,-, sector 1.
Cererea de recurs fiind timbrată cu 2,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 30.04.2008, aflată la fila 4 dosar, timbru judiciar de 1,50 lei, ce au fost anulate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul reclamant, intimatele pârâte P reprezentată de consilier juridic, P reprezentată de consilier juridic, lipsă fiind intimata pârâtă - Sector 1
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la al doilea termen de judecată, este motivat și legal timbrat.
Consilier juridic pentru P, depune la dosar o întâmpinare, fiind înmânată părților prezente câte o copie.
Recurentul reclamant, personal, având cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Consilier juridic, având cuvântul pentru P, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Consilier juridic având cuvântul pentru P, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul reclamant, având cuvântul în susținerea recursului, dezvoltă oral motivele aflate în scris la dosar, susținând în esență că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică prin aceea că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 96 alin (3) Cod procedură fiscală.
Susține că inspecția fiscală s-a derulat de la bun început pe o perioadă 5 ani în loc de 3 ani cât prevedea dispozițiile art. 96 alin. 3 Cod procedură fiscală, fără ca, în prealabil să se fi constatat vreo situație menționată în actul normativ mai sus menționat care să determine extinderea controlului.
Consideră că în conformitate cu prevederile art. 96 alin. 3 Cod procedură fiscală, numai în cazul în care după începerea inspecției fiscale în ultimii 3 ani anteriori (declanșării inspecției) s-ar fi constatat existența unor indicii privind diminuarea impozitelor și sumelor datorate la bugetul statului, organul de inspecție putea proceda la extinderea inspecției fiscale pentru cinci ani, anterior desfășurării activității.
Susținerea organelor de inspecție fiscală, că ar fi fost îndreptățite oricum să extindă perioada controlului deoarece ar fi fost identificate cheltuieli deductibile fiscal în perioada 2004-2005, o apreciază contrar principiului legalității și respectării normelor procedural fiscale.
De altfel, consideră că este lovit de nulitate controlul efectuat de inspecția fiscală pe anii 2000-2001.
Mai mult arată că în raportul întocmit de inspecția fiscală au fost cuprinde cheltuieli deductibile care nu erau deductibile.
De asemenea, susține că prima instanță în mod greșit a argumentat sentința de respingere a acțiunii pe considerentul că, motivele de nulitate a actelor administrative sunt doar cele prevăzute de art. 46 din Codul d e procedură fiscală ", deoarece acest text de lege precizează numai motivele de nulitate ce țin de forma actului administrativ fiscal și nu de fondul acestuia.
Mai critică hotărârea primei instanțe sub aspectul modului în care a apreciat probele administrate în cauză referitoare la deductibilitatea convorbirilor telefonice în perioada 2004-2005, din care rezultă cu certitudine că acestea au fost făcute în interesul serviciului, desfășurându-și activitatea în calitate de avocat în cadrul și Asociații.
Mai mult, menționează că prima instanță în mod eronat a reținut că SC SA a încheiat contractul de servicii de telecomunicații cu persoana fizică și nu cu persoana fizică autorizată, deși pe acesta s-a aplicat ștampila de avocat, reținând greșit că nu s-a dovedit că s-au efectuat convorbirile telefonice în interesul profesiei.
In consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru P, învederează faptul că organul de inspecție fiscală a constatat că în perioada 2005-2006 existența unor indicii privind cheltuielile nedeductibile, situație ce a deterinat extinderea controlului pe o peroadă de 5 ani.
Cu privire la deductibilitatea convorbirilor telefonice, susține că prima instanță în mod corect a reținut contractul telecom că a fost încheiat cu o persoană fizică și nu cu persoană fizică autorizată.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică.
Consilier juridic, având cuvântul pentru P, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică.
Susține faptul că suma convorbirilor telefonice este modică, raportată la cheltuielile de deplasare în Franța și, înlocuirea unor piese auto, ce au caracter de cheltuieli nedeductibile.
Cât privește contractul de telefon acesta a fost încheiat cu o persoană fizică și nu cu o persoană fizică autorizată, situație ce rezultă din conținutul acestuia.
In concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Asupra recursului de față, Curtea constată următoarele;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice P, Administrația Finanțelor Publice P și Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 B, să se dispună anularea deciziei nr. 17 din 28 februarie 2007 emisă de P, a deciziilor de impunere anuală pentru persoane fizice emise de P pe anul 2000 nr. - din 4.09.2006 și pe anul 2001 nr. - din 4.09.2006, să fie înlăturată obligația de plată a diferențelor de impozit pe venit în sumă de 102 lei constată prin decizia de impunere nr. - din 4.09.2006, să se anuleze decizia de impunere anuală pentru persoanele fizice pe anul 2004 nr. - din 4.septembrie 2006 și să se înlăture obligația de la plata diferenței de impozit de 290 lei constatată prin această decizie.
S-a mai solicitat să fie obligată pârâta să refacă decizia anuală pentru anul 2004 prin luarea în considerație a unei diferențe de venit impozabil aferent anului 2004 în sumă de 453 lei.
In motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a exercitat profesia de avocat începând cu anul 1997, obținut venituri ce sunt calificate de legislația fiscală drept venituri din activități independente, în urma unei inspecții fiscale efectuate de Sector 1 B s-a întocmit un raport de inspecție fiscală prin care s-au reținut în sarcina sa diferențe de impozit pe venit în sumă de 4000 RON pentru anul 2000, 256 RON pentru anul 2001, 747 RON pentru anul 2004, diferențe de impozit determinate de neacceptarea de către organul fiscal a unor cheltuieli deductibile aferente anilor respectivi, la finalizarea controlului s-au emis decizii de impunere anuală și s-au stabilit diferențe de impozit în cuantum de 1600 RON, 102RON și 290 RON, iar contestația formulată împotriva deciziilor de impunere pentru anii 2000,2001 și 2004 fost respinsă de PPp rin decizia nr. 17/28.02.2007. A susținut reclamantul că deciziile de impunere anuală pentru 2000 și 2001 sunt nelegale întrucât inspecția fiscală trebuia efectuată doar asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarației fiscale și nu și pentru anii 2000, 2001, o astfel de extindere pentru 5 ani anteriori era posibilă numai dacă se constata existența unor indici privind diminuarea impozitelor și sumelor datorate bugetului de stat, însă organul de inspecție fiscală a încălcat dispozițiile art. 96 (3) Cod procedură fiscală, indicile cerute de acest text de lege neexistând.
De asemenea a arătat reclamantul că în ceea ce privește decizia de impunere pentru anul 2004, organul de inspecție fiscală a considerat în mod eronat că, cheltuielile reprezentând convorbiri telefon fix și contravaloare aparat telefon nu ar fi deductibile fiscal, neținând seamă de realitatea modului de desfășurare a activității avocațiale în cadrul unei societăți de avocatură, ce impune prestarea unora și la domiciliul reclamantului, iar organul ce a soluționat contestația prin decizia nr. 17/2007 a reținut greșit că încheierea contractul de servicii telecomunicații nr. 4388/23.04.2004 este între societatea de telefonie și persoana fizică și nu cu persoana fizică autorizată, fapt contrazis de conținutul înscrisului ștampilat cu parafa de exercitare a profesiei de avocat, precum și prin menționarea codului fiscal aferent, nefiind luat în considerație nici adresa 4762/23 aprilie 2004 emisă de și Asociații.
După administrarea probelor cu înscrisuri Tribunalul Prahova prin sentința nr. 385/6 noiembrie 2007 respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, reținându-se că obligațiile fiscale stabilite în sarcina reclamantului au fost corect calculate, diferențele de impozit pe venit aferente anilor 2000 și 2001 nu sunt contestate ca și mod de calcul, iar extinderea controlului pe o perioadă de 5 ani este legală întrucât din evidența contabilă a reclamantului s-a constatat înregistrarea unor cheltuieli nedeductibile pentru anii 2000 și 2001, iar inspecția s-a extins pe cei 5 ani prevăzuți de art. 89 Cod procedură fiscală ca fiind termen de prescripție, actul de constatare nefiind afectat de nulitate, motivele de nulitate ale unui act administrativ fiscal fiind cele prevăzute de art. 46 Cod procedură fiscală.
Instanța de fond a mai reținut că în mod corect organul de inspecție fiscală a stabilit ca fiind nedeductibile fiscal cheltuielile cu convorbiri telefon fix și contravaloare aparat telefon fix întrucât reclamantul și-a desfășurat activitatea în baza unui contrat de colaborare cu și Asociații, la sediul acestuia asigurându-i-se toate condițiile necesare, nedovedind că aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal în conformitate cu art. 94 (4) din Legea nr. 571/2003, iar contractul de servicii de telecomunicații a fost încheiat cu persoana fizică și nu cu persoana autorizată.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea în tot a sentinței 385/6 noiembrie 2007, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința anulării deciziilor de impunere pentru anii 2000, 2001 și 2004 și înlăturării obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa.
In motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit disp. art. 96 (3) Cod procedură fiscală, inspecția fiscală s-a derulat de bun început pe o perioadă de 5 ani, fără ca în prealabil să se fi constatat situația prevăzută de acest text de lege, respectiv existența indiciilor privind diminuarea impozitelor și sumelor datorate la bugetul statului, în cazul contribuabililor mici inspecția fiscală se desfășoară pe o perioadă de 3 ani, dar excepția este cea a desfășurării pe o perioadă de 5 ani, numai dacă sunt îndeplinite condițiile acestui articol de lege. S-a mai susținut că în mod corect organul de inspecție fiscală trebuia să efectueze controlul pe o perioadă de 5 ani, iar ulterior în baza unui act distinct să-l extindă la 5 ani, ori un astfel de act nu a fost emis nefiind vorba de o extindere legală, în raportul de inspecție fiscală nefiind motivată măsura extinderii controlului, o regulă elementară de legalitate a actelor administrative fiind aceea de a fi motivate.
Recurentul a învederat instanței că indiciile privind diminuarea sumelor datorate bugetului general consolidat nu există, simplul fapt că unele cheltuieli au fost considerate nedeductibile nu poate reprezenta prin el însuși un indiciu privind diminuarea impozitelor și taxelor, care să justifice extinderea controlului pe 5 ani, formularea art. 96 alin. 3 Cod procedură fiscală fiind vagă.
De asemenea s-a mai arătat că motivele de nulitate prev. de art. 46 Cod procedură fiscală sunt cele ce țin de forma actului administrativ fiscal și nu de fondul acestuia, astfel că motivarea instanței de fond nu este corectă, fiind echivalentă cu împrejurarea imposibilității anulării vreunui act administrativ fiscal pentru alte motive decât cele prevăzute de acest text de lege.
a susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul nedeductibilității cheltuielilor cu convorbirile telefonice, reținând că și-a desfășurat activitatea în cadrul și Asociații, la sediul acesteia, unde i s-au asigurat toate condițiile necesare, neluând în considerație adresa nr. 4762/25 august 2006 emisă de această societate în care se precizează clar că a fost necesar să utilizeze telefonul și internetul de la domiciliu și de la reședință, în afara orelor de program de la sediul principal, astfel că tribunalul nu s-a pronunțat asupra unei probe administrate în cauză.
A apreciat recurentul că eronată este și reținerea privind încheierea contractului de telecomunicații nr. 4388/23.04.2004, distincția dintre persoana fizică și persoana autorizată este mai mult de ordin formal, nefiind vorba de 2 patrimonii distincte în care să se încaseze venituri și să se facă plăți, în înscris sunt menționate toate elementele de identificare a formei de organizare profesională, inclusiv parafa de avocat, iar prin adresa emisă de societatea de avocatură și contractul de telecomunicații a făcut dovada deductibilității acestor cheltuieli conform dispozițiilor art. 49 alin. 4 Cod fiscal.
La data de 16 iunie 2008 intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac și menținerea soluției instanței de fond, întrucât obligațiile stabilite în sarcina recurentului respectă dispozițiile Codului Fiscal și ale celui de procedură fiscală.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Paf ormulat la data de 17 iunie 2008 întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, deciziile de impunere au fost legal emise, controlul s-a efectuat înăuntrul termenului de prescripție de 5 ani, iar actele fiscale contestate nu sunt afectate de nulitate.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041Cod procedură civilă, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele de succed.
Recurentul a desfășurat activitatea de avocat colaborator la Societatea de avocați și Asociații în perioada 7 octombrie 1997 - 13 martie 2005, iar conform deciziei nr. 1406 din 28 martie 2005 s-a dispus suspendarea sa din profesie și trecerea în
avocaților incompatibili, în perioada de referință realizând venituri din desfășurarea activităților specifice de avocatură.
Potrivit referatului din 11 iulie 2005 s-a propus includerea în planul de efectuare a controlului fiscal în ceea ce îl privește pe reclamant a perioadei 1.01.2000 - 13 martie 2005 întrucât ultimul control efectuat a fost pentru anul 1999, fiind emis avizul de inspecție fiscală nr. 19043 din 19 iunie 2006 emis de Sector 1 B pentru perioada 2000-2005 ( filele 55 și 59 dosar fond).
După efectuarea controlului conform avizului emis de Sector 1 B s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. -/28.06.2006 prin care s-au constatat diferențe de venit impozabil pentru anii 2000-2001 și 2004-2005, iar P, în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului recurent a emis decizii de impunere pentru anii 2000,2001 și 2004, stabilind în sarcina lui obligația de a plăti diferințe de impozit pe venit la bugetul de stat, respectiv 1600 lei pentru anul 2000, 102 pentru anul 2001 și 118 lei pentru anul 2004 ( filele 36-42, 21-23 dosar fond ).
Deciziile de impunere pentru anii 2000, 2001 și 2004 au fost contestate de recurent, iar Direcția Finanțelor Publice Par espins contestația formulată prin decizia 17/28.02.2007, reținând că obligațiile stabilite în sarcina lui sunt legale, în același sens concluzionând în mod corect și prima instanță.
Astfel în mod corect organul de inspecție fiscală a efectuat controlul asupra perioadei 2000-2005 conform referatului și avizului de inspecție fiscală, perioada respectivă încadrându-se în termenul de prescripție de 5 ani prev. de art. 89 Cod procedură fiscală, fiind respectate și dispozițiile art. 98 din același cod potrivit cărora inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale. Este adevărat că pentru alți contribuabili decât cei mari controlul se efectuează pe ultimii 3 ani conform art. 96 alin. 3 Cod procedură fiscală, însă acest control se poate extinde și în anii anteriori respectiv pe ultimii 5 ani atunci când există indicii privind existența unor cheltuieli nedeductibile, organele fiscale având dreptul de a aprecia în limitele competențelor și atribuțiilor ce le revin, să stabilească stările de fapt și să adopte soluțiile prev. de lege, având în vedere împrejurările edificatoare în cauză conform art. 6 Cod procedură fiscală. In ceea ce-l privește pe recurent în mod corect controlul s-a efectuat pe o perioadă de 5 ani, inclusiv pentru anii 2000 și 2001, întrucât organele de inspecție fiscală au constatat existența cheltuielilor nedeductibile evidențiate în raportul de inspecție fiscală, nefiind prevăzută și necesară emiterea unui act administrativ fiscal distinct prin care să se motiveze extinderea controlului, o astfel de măsură fiind lăsată la aprecierea organului de inspecție fiscală.
De asemenea în mod legal s-a concluzionat de instanța de fond că decizia de impunere pentru anul 2004 este legal emisă, cheltuielile cu convorbirile telefonice și aparatul de telefonie fiind nedeductibile, nefiind depuse acte justificative în sensul prevăzut de Codul fiscal, iar interpretarea contractului de telecomunicații și adresei emisă de și Asociații este corectă.
In ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 96 alin.3 Cod procedură fiscală în sensul că nu a existat o extindere motivată a controlului pe 5 ani, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât actul normativ precizat nu prevede obligativitatea emiterii unui act administrativ fiscal distinct prin care să se extindă și să se motiveze această măsură, în ceea ce-l privește pe recurent avizul de control s-a emis pentru perioada 2000-2005, întrucât ultimul control se efectuase pentru anul 1999, iar potrivit art. 6 din Codul d e procedură fiscală, organele fiscale au dreptul de aprecia asupra stărilor de fapt concrete și să adopte soluțiile admise de lege, text de lege în baza căruia s-a dispus controlul pe o perioadă de 5 ani.
Nu este întemeiată nici critica potrivit căreia nulitatea actului administrativ fiscal poate fi atrasă și de aspecte ce privesc fondul acestuia și nu numai de cele enumerate de art. 46 Cod procedură fiscală, acest text de lege enumeră limitativ cauzele de nulitate a unui act administrativ fiscal, ce privesc forma acestuia, cum corect a concluzionat instanța de fond, iar aspectele sau împrejurările de netemeinicie sau nelegalitate ce privesc fondul unui astfel de act atrag anularea acestuia.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond nu a apreciat corect probele aduse de recurent privind deductibilitatea convorbirilor telefonice, Curtea constată că nu este întemeiat întrucât contractul de telecomunicații nr. 4388/23.04.2004 este încheiat cu persoana fizică și nu cu persoana fizică autorizată, nu s-a făcut dovada că respectivele cheltuieli s-au efectuat în scopul exercitării profesiei de avocat, și nu s-au depus documente justificative, astfel de documente fiind cele enumerate de art.94(4) din Legea nr. 571/2003, neavând nici o relevanță împrejurarea că respectiva convenție poartă parafa de avocat a recurentului.
De asemenea în mod corect s-a apreciat de instanța de fond și conținutul adresei nr.4762/25.08.2006 emisă de și Asociații, în care se precizează că spațiul de lucru și logistica necesară desfășurării activității recurentului au fost puse la dispoziție de societatea de avocați, mențiunea din aceeași adresă potrivit căreia activitatea de avocatură a necesitat și utilizarea serviciilor de internet și telefon de la domiciliul sau reședința lui neavând nici o relevanță, în condițiile în care nu este precizată nici o adresă și nici numărul de telefon utilizat.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect organele de inspecție fiscală au efectuat control pentru perioada 2000-2005 în ceea ce privește activitatea independentă desfășurată de, sumele stabilite cu titlu de diferențe de impozit pentru anii 2000,2001 nu au fost contestate ca și întindere de către recurent, iar diferența de impozit pentru anul 2004 stabilită în sarcina recurentului prin nedeductibilitatea cheltuielilor de telefonie și a contravalorii aparatului telefonic este legal stabilită, respectivele cheltuieli fiind încadrabile în dispozițiile art. 49 alin. 7 lit. a din Codul fiscal, sentința 385/6 noiembrie 2007 nu este afectată de nelegalitate și netemeinicie, recursul nu este fondat urmând ca în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 385 din data de 6 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, jud. P, ADMINISTRAȚI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, jud. P și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1, cu sediul în B,-, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică atăzi, 07 august 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Niță Valentin, Secrețeanu Adriana Florina Stoicescu
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Red.
Tehnored.CMF
2.ex/ 12.08.2008
.fond - - - Tribunal P
Jud.fond -
-
Președinte:Niță ValentinJudecători:Niță Valentin, Secrețeanu Adriana Florina Stoicescu
