Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 950/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.950
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06 04 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Grecu Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 3: Hortolomei Victor
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, împotriva sentinței civile nr.2287/17 06 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - COM SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă - Com SRL Z prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.53/30 03 2009 pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că la data de 01 04 2009 s-a depus prin Serviciul registratură din partea intimatei reclamante întâmpinare la recursul formulat.
Având cuvântul, apărătorul intimatei reclamante declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata reclamantă - Com SRL Z, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, pentru considerentele din întâmpinare.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.2287/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, s-a respins ca nefondată excepția nulității raportului de expertiză contabilă invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, s-a admis cererea formulată de reclamanta - Com SRL Z, în contradictoriu cu pârâta T, s-a anulat ca nelegală decizia nr.30/9.10.2007 emisă de pârâtă, precum și decizia de impunere nr.187/26.06.2007 și a fost exonerată reclamanta de plata sumei de 27.201 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că nulitatea raportului de expertiză contabilă invocată de pârâtă este nefondată deoarece expertiza contabilă nu a necesitat cercetări la fața locului, documentele expertizate fiind cele înregistrate în evidența contabilă, puse la dispoziția organelor de control ale T în baza cărora s-a efectuat verificarea.
Din analiza documentelor contabile depuse la dosarul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a efectuat la termen toate înregistrările contabile privind TVA, precum și raporturile obligatorii privind sumele înregistrate în evidența contabilă, deși nu a depus o cerere pentru luare în evidență ca plătitor de TVA.
Tribunalul a reținut de asemenea că reclamanta a fost de bună credință, a înregistrat în ordine cronologică și sistematică operațiunile privind TVA începând cu data de 1.10.2005. prin declararea cu întârziere ca plătitor de TVA, reclamanta nu a prejudiciat în nici un fel bugetul statului întrucât înregistrările în evidența contabilă, începând cu data de 1.10.2005 au fost înregistrate ca plătitor de TVA.
Din raportul de expertiză contabilă rezultă că reclamanta a colectat și înregistrat TVA în evidența contabilă pentru perioada 1.10.2005-31.01.2006, fiind înregistrată și în bilanțul contabil încheiat la data de 31.12.2005, transmis la T, TVA colectată pentru perioada 1.10.2005-31.01.2006, a fost transmis și la T prin decontul de TVA întocmit și transmis la termen, decont preluat și înregistrat de T în fișa de plătitor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice T, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând casarea sentinței atacate și modificarea acestei în sensul respingerii acțiunii pentru următoarele motive:
1 - prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2, (art.304 pct.5 pr.civ.)
Potrivit pct.2 din Normele privind realizarea de expertize fiscale la solicitarea instanțelor judecătorești, organelor de cercetare penală, organelor fiscale sau a altor părți interesate, aprobate prin Hotărârea Camerei Fiscali nr.13/19.03.2008, expertizele fiscale judiciare pot fi făcute doar de către persoanele fizice consultanți fiscali, iar cele extrajudiciare și de către societățile de consultanță.
Întrucât în cauză au fost efectuat un raport de expertiză fiscală judiciară de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal, raportul de expertiză este lovit de nulitate.
2 - în mod greșit instanța a respins excepția nulității raportului de expertiză contabilă, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 pr.civ.)
Consideră recurentul că în cauză sunt aplicabile disp.art.208 alin.1 pr.civ. expertul contabil trebuind să citeze părțile prin caret poștală recomandată cu confirmare de primire.
În mod greșit și cu încălcarea art.145 al.11 lit.a) din Lg.571/2003 privind Cod fiscal și pct.56 alin.4 lit.b) din HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Lg.571/2003, instanța a admis acțiunea reclamantei.
Precizează recurenta că reclamanta - Com SRL a solicitat să fie luată în evidență ca plătitor de TVA în luna ianuarie 2006 și a fost înregistrată ca plătitor de TVA începând cu această dată conform adresei nr.2434/27.01.2006 emisă de
Reclamanta a încălcat prev.art.145 alin.3 lit.a și alin.11 lit.a) din cod fiscal, a dedus nelegal TVA aferentă stocului de marfă al 30.09.2005 și pentru bunurile aprovizionate în perioada 1.10.2005-31.01.2006, deoarece nu era înregistrată ca plătitor de TVA.
Se mai arată că sunt incidente disp.art.56 alin.4 lit.b) din HG 44/2004, că instanța de fond nu a înlăturat apărările formulate de
Reclamanta - SRL a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Recurenta a invocat nulitatea raportului de expertiză potrivit disp.art.208 pr.civ. și nu a invocat motivul arătat în cererea de recurs privind efectuarea expertizei de către un consultant fiscal.
Instanța de fond urmare a unei aprecieri colective a actelor dosarului și a unei corecte aplicări a textelor de lege incidente cauzei deduse judecății s-a pronunțat printr-o hotărâre temeinică și legală.
În mod corect a reținut instanța de fond că nu a existat rea credință din partea reclamantei intimate în sensul că nu cu intenția de sustragere de la plata obligațiilor fiscale complementare nu a depus cerere de înregistrare la ci pur și simplu din greșeală, deoarece a considerat suficient înregistrarea și evidențierea acestor TVA-uri în actele contabile și apoi raportate la fiecare trimestru.
Mai arată intimata că nu a prejudiciat cu nimic bugetul statului pentru faptul că nu a depus cerere de înregistrare ca plătitor de TVA
Curtea asupra recursului de față constată următoarele.
În ceea ce privește nulitatea expertizei contabile efectuate de instanța de fond pentru nerespectarea pct.2 din Normele privind realizarea de expertize fiscale la solicitarea instanțelor judecătorești, organelor de cercetare penală, organelor fiscale sau a altor părți interesate, aprobate prin Hotărârea Camerei Fiscali nr.13/19.03.2008; Curtea constată în primul rând că această nulitate este invocată de recurentă pentru prima oară în recurs, instanța de fond și reclamanta nu au putut să precizeze care este punctul lor de vedere.
În al doilea rînd se constată că raportul de expertiză contabilă a fost încuviințat în cauză de instanța de fond la data de 26.06.2007 conform înscrisurilor de la filele 132,138-143 din ds.nr.1111.1.87/2007 al Tribunalului Constanța, ceea ce înseamnă că dispozițiile legale invocate de către recurentă nu sunt aplicabile în speță, întrucât acestea fiind din data de 19.03.2008, nu pot retroactiva.
Referitor la excepția nulității raportului de expertiză pentru încălcarea prev.art.208 pr.civ. Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a interpretat prevederile legale.
Astfel, având în vedere împrejurările de fapt ale speței, obiectivele expertizei contabile constând în analizarea documentelor reclamantei și faptul că nu se impunea cu necesitate o cercetare la fața locului pentru a necesita prezența părților, în mod corect s-a făcut aplicarea art.105 alin.2 din pr.civ. constatându-se că nu s-a produs o vătămare părții acre nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Pe fondul dreptului dedus judecății, Curtea apreciază că reclamanta nu a încălcat prev.art. art.145 al.11 lit.a) din Lg.571/2003 privind cod fiscal și pct.56 alin.4 lit.b) din HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Lg.571/2003.
Astfel, potrivit art.145 alin.11 lit.a) din Lg.571/2003: " orice persoană impozabilă care a aplicat regimul special de scutire prev.la art.152 și ulterior trece la aplicarea regimului normal de TVA are dreptul de deducere a taxei pe TVA la data înregistrării ca plătitor de TVA dacă sunt îndeplinite condițiile prev.la alin.12 pentru: a)bunuri de natura stocurilor conform reglementărilor contabile care se află în stoc la data la care persoana respectivă a fost înregistrată ca plătitor de TVA".
Potrivit pct.56 alin.4 lit.b) din HG 44/2004 PENTRU APROBAREA Normelor metodologice de aplicare a Lg.571/2003: " în situația în care abaterea de la prevederile legale se constată ulterior înregistrării ca plătitor de TVA a persoanei impozabile, organele fiscale vor solicita plata la buget a TVA pe care persoana impozabilă ar fi avut obligația să o colecteze pe perioada scursă între data la care avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA în regim normal și data la care înregistrarea a devenit efectivă".
Curtea reține din dispozițiile legale arătate mai sus că organele de control fiscal trebuie să solicite plata la buget a TVA pentru perioada cuprinsă între data la care reclamanta avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA în regim normal și data la care înregistrarea a devenit efectivă.
În speță, data de la care reclamanta intimată trebuia să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA este 1.10.2005, iar data la care a solicitat organului fiscal atribuirea calității de plătitor de TVA a fost 1.02.2006.
Însă așa cum rezultă și din expertiza contabilă efectuată în cauză, precum și de recurentă în perioada 1.10.2005-31.01.2006 TVA a fot colectată și înregistrată și în bilanțul contabil încheiat la data de 31.12.2005, fiind transmis și la T prin decontul de TVA întocmit și transmis la termen, decont preluat și înregistrat în fișa de plătitor.
Prin urmare, reclamanta intimată și-a îndeplinit obligația de a plăti TVA chiar de la data când ar fi trebuit să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA.
A obliga reclamanta pârâtă să achite din nou TVA pentru perioada 1.10.2005-31.01.2006 care a fost deja colectată, înregistrată și virată de aceasta, este nejustificată nelegală.
Față de cele reținute mai sus în conf.cu art.312 al.1 pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T, împotriva sentinței civile nr.2287/17 06 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - COM SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 6.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.VR GREFIER
EF/2ex.
3.05.2009
Tr.
Jud.MM
Președinte:Grecu GheorgheJudecători:Grecu Gheorghe, Voicu Rodica, Hortolomei Victor
