Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 952/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 952/
Ședința publică din 11 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de DGFP, cu sediul în Târgu-M--3 și, cu sediul în B- județul B, împotriva sentinței nr.560/21.11.2008 a Tribunalului Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa recurentelor-pârâte DGFP M și B, a intimatului-pârât C - Biroul Vamal Târgu-M și a intimatei-reclamante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul procedural, fiind scutite de plata taxei de timbru, conform art.17 al legii nr.146/1997, intimata a depus întâmpinare, iar recurentele au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.560/21.11.2007 a Tribunalului Mureșs -a admis acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtelor DGFP M și B și s-a dispus anularea Deciziei nr.148/2005/09.06.2006 emisă de pârâta DGFP M și anularea actului constatator nr.587/06.10.2004 și procesul verbal nr. 185/06.10.2004 încheiat de Biroul Vamal Târgu M, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o datorie vamală de 17.867 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta efectuat un import la data de 13.01.2003, respectiv 46 nr., pentru care a achitat taxele vamale calculate în raport de Certificatul EUR emis de autoritatea vamală. La controlul a posteriori, efectuat de autoritatea vamală română, s-a apreciat că reclamanta nu poate beneficia de regimul preferențial la importul efectuat, întrucât nu a fost dovedită originea comunitară a bunului, astfel că au fost calculate în sarcina reclamantei drepturi vamale suplimentare de 17.867 lei, prin actul constatator nr. 578/06.10.2004 și procesul verbal nr. 185/06.10.2004, acte contestate de reclamantă. Prin decizia nr. 148/2005/29.09.2005, s-a respins contestația, apreciindu-se că reclamanta nu a făcut dovada originii comunitare a bunului.
Prima instanță a constatat că reclamanta a probat că producătorul autovehiculului este Volkswagen din Germania, și că, de asemenea, a prezentat un certificate de origine eliberat de autoritățile vamale germane, astfel că eventuala culpă în întocmirea acestuia nu aparține reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs DGFP H și
În recursul formulat de DGFP H, care vizează nelegalitatea hotărârii atacate prin prisma art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se menționează că nu s-a dovedit originea comunitară a autoturismului în cauză, după cum a rezultat în urma controlului a posteriori efectuat de autoritățile române, că și că certificatului nu i-a fost probată autenticitatea.
În recursul formulat de B s-a menționat că, autoritatea vamală germană nu a confirmat originea comunitară a bunului, că răspunderea pentru originea bunului revine importatorului, în condițiile în care nu este cunoscută persoana exportatorului.
Prin concluziile scrise, reclamanta a solicitat respingerea recursurilor, întrucât nu a fost infirmată originea comunitară a bunului, prin actul constatator, ca certificatul EUR 1 este original și a fost întocmit în fața autorităților germane, cu respectarea dispozițiilor legale.
Analizând cererile de recurs prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041.pr.civ. instanța constată următoarele:
Aspectul principal, de care depinde soluționarea cauzei, vizează originea comunitară a bunului importat de reclamantă.
Referitor la dovada de origine, la art. 16 din OUG nr. 192/2001 pentru ratificarea Protocolului referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, aprobată prin Legea nr. 151/2002, se prevede căp rodusele originare în Comunitate beneficiază la importul în România și produsele originare din România beneficiază la importul în Comunitate de prevederile acordului prin prezentare fie a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1 fie, în cazurile specificate la art. 21 paragraful 1, unei declarații, denumite "declarație pe factură" dată de exportator pe o factură, notă de livrare sau orice alt document comercial care descrie produsele în cauză, suficient de detaliat pentru a permite identificarea lor.
Or, în prezenta cauză, reclamanta a prezentat, factura prin care a dobândit proprietatea bunului importat, filele 75 și 78 dosar de fond), factură care, prin conținutul ei, pentru că cuprinde descrierea produsului în cauză cu suficiente detalii pentru a permite identificarea sa, constituie în înțelesul legii, "declarație pe factură".
Așadar, în cauză reclamanta a justificat originea comunitară a bunului importat, ceea ce în opinia Curții duce la concluzia că recursurile promovate nu sunt întemeiate. . motivele cuprinse în considerentele hotărârii atacate, completate cu cele de mai sus, Curtea urmează ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate recursurile, păstrând ca legală și temeinică hotărârea atacată, întrucât nu au fost identificate, ca urmare a examinării din oficiu a acesteia, motive care să atragă reformarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de DGFP, cu sediul în Târgu-M--3 și, cu sediul în B- județul B, împotriva sentinței nr.560/21.11.2008 a Tribunalului Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 11 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Judecători:Nemenționat
