Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 963/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 963/CA/2009
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DGFP S în nume propriu și pentru pârâta S împotriva sentinței civile nr.169/CA/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru reclamanta intimată S, lipsă fiind pârâtele recurente.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei intimate solicită respingerea ca nefundat a recursului declarat în cauză și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, pentru motivele expuse în notele de ședință pe care le depune. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios fiscal înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr- reclamanta - SRL Sibiu a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:
- anularea în totalitate a Deciziei nr. 96/09.09.2008 emisă de Direcția
Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu, prin care a fost soluționată contestația împotriva Deciziei de impunere nr.551/06.08.2008;
- anularea parțială a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale
suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 551/06.08.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, în sensul considerării sumei de 72.500 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. -/2006 emisă de - SRL ca și cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit aferent anului 2006 și, pe cale de consecință, anularea obligației fiscale stabilite suplimentar în sumă totală de 19.463 lei )reprezentând 11.132 lei impozit pe profit stabilit suplimentar și 8.332 lei accesorii aferente impozitului stabilit suplimentar).
- restituirea sumei de 19.463 lei achitată de reclamantă.
Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, se susține în esență că, actele administrativ fiscale atacate sunt nelegale, deoarece în mod eronat organul fiscal a reținut că cheltuielile efectuate de către societatea reclamantă, ce reprezintă obiectul facturii fiscale seria - - nr. - emisă de - SRL, nu au fost cheltuieli de reparație ci au fost cheltuieli de investiții prin care s-a schimbat destinația imobilului din hală de producție în birouri.
Totodată, din situația de lucrări depusă la dosar reiese în mod clar natura de reparații ive asupra clădirii de birouri, iar din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2202 din 29.11.2001 de către -, prin care reclamanta a achiziționat imobilul în discuție rezultă că obiectul acestuia constă în clădire - birou cu anexele și terenul aferent neexistând pe terenul societății reclamante nici o hală de producție, după cum afirmă în mod eronat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu.
În drept, invocat art. 94 alin. 1 din Ordinul nr. 1752/2005, nr.OG 92/2003, Legea nr. 571/2003.
Tribunalul Sibiu Secția Comercială și de Contencios Administrativ prin sentința civilă nr. 169/CA/11 martie 2009, admis acțiunea reclamanteiși în consecință:
- a anulat Decizia nr. 96/09.09.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu, prin care a fost soluționată contestația formulată de societatea reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 551/06.08.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu.
- anulat în parte Decizia de impunere privind obligațiile fiscale
suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 551/06.08.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, în sensul considerării sumei de 72.500 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. -/2006 emisă de - SRL ca și cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit aferent anului 2006 și, pe cale de consecință, anularea obligației fiscale stabilite suplimentar în sumă totală de 19.463 lei, reprezentând 11.132 lei impozit pe profit stabilit suplimentar și 8.332 lei accesorii aferente impozitului stabilit suplimentar.
- dispus restituirea sumei de 19.463 lei achitată de către reclamantă, cu
titlul susprecizat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:Imobilul asupra căruia s-au efectuat lucrările are o vechime considerabilă fiind edificat în anii 1984 - 1985, așa cum rezultă din autorizația pentru executare lucrări nr. 26/61/25.04.1984 și achiziționat de societatea reclamantă în anul 2001, având destinația de clădire de birouri cu anexele și terenul aferent conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2202/2001 de către -. În anul 2006, în baza situației de lucrări din data de 08.06. și a facturii nr. -/30.08.2006 au fost înregistrate în contul 628 - "alte cheltuieli cu serviciile prestate de terți" suma de 72.000 lei reprezentând amenajare imobil - sediu firmă.
Probatoriul administrat în cauză demonstrează că, lucrările efectuate de reclamantă în perioada supusă controlului, prin natura lor, intră în categoriareparațiilorși nu în categoria investițiilor nefiind de esență a schimba parametrii tehnici inițiali ai construcției, pentru a fi supuse amortizării, astfel că nu se poate reține în cauză aplicabilitatea art. 19 si 24 din legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, după cum susțin organele financiare.
Astfel, din situația de lucrări depusă la dosar, din fotografii, precum și din depozițiile martorilor audiați în cauză, prima instanță a concluzionat că lucrările efectuate la imobilul în discuție, constând în tencuieli interioare, execuție glet și lavabilă, executat șapa egalizare, reparații șarpantă - învelitoare, montat gresie și faianță, executat termosistem fațadă și executat încălzire centrală, montat calorifere plus centrala, reparat acoperiș, sunt cheltuieli de reparații asupra clădirii.
Mai mult, aceste lucrări nu indică "transformarea" unei hale industriale în clădire de birouri, după cum greșit susține în apărare pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu și nici nu impun obținerea de avize și autorizații de la autoritățile publice, pe care reclamanta nu le deține.
Împotriva acestei hotărâri pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Finanțelor Publice Sibiu au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate.
În motivarea recursului se critică în esență hotărârea instanței de fond ca fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale,deoarece lucrările efectuate sunt în realitate investiții așa cum au fost definite de prevederile art.24 alin.3 lit.d din Legea nr.571/2003
În drept invocă dispozițiileart.304 pct.9 și art. 304(1)Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 17 din legea nr. 146/1997.
Reclamantul intimat prin "Note de Ședință", a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Curtea de Apel, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și actele normative aplicabile constată că recursul pârâtelor este nefondat pentru următoarele considerente:
Urmare a inspecției fiscale de fond pe linie de impozite, taxe și contribuții pentru perioada 01.01.2005 - 31.03.2008, s-a întocmit de către inspectorii din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, raportul de inspecție fiscală nr. -/06.08.2008, în baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr. 551/06.08.2008.
Prin acest raport s-a reținut că impozitul pe profit a fost calculat eronat deoarece reclamanta înregistrat ca și cheltuială deductibilă lucrare de investiții efectuată la imobilul din Sibiu,- (sediu firmă).
În mod corect a reținut instanța de fond nelegalitatea actelor fiscale și dispus anularea acestora deoarece, lucrările efectuate la imobilul în discuție, constând în: tencuieli interioare, execuție glet și lavabilă, executat șapa egalizare, reparații șarpantă - învelitoare, montat gresie și faianță, executat termosistem fațadă, executat încălzire centrală, montat calorifere plus centrala, reparat acoperiș, sunt cheltuieli de reparații asupra clădirii și nicidecum aceste lucrări nu pot fi considerate ca lucrări ce "transformă" imobilul,astfel cum susțin organele financiare.
Lucrările menționate nu sunt de natură schimba parametrii tehnici inițiali ai construcției pentru fi supuse amortizării,deoarece nu presupun schimbare radicală în sensul reconstrucției sau extinderii prin adăugare la construcția inițială pentru a fi apreciate ca investiții.
Investiția presupune plasare de capital pe termen cu scopul obținerii profitului.
Or,in speța este vorba de un ansamblu de operațiuni efectuate asupra imobilului supus unui avansat proces de uzura cu scopul de a- readuce la starea normala de funcționare.
Potrivit dispozițiilor pct. 94 alin. 1 din nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene" costul reparațiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este efectuată".
Prin urmare, cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporalecauzate de întreținereaacesteia sunt executate în vederea menținerii stării sale de funcționare.
Având în vedere considerentele enumerate, Curtea de Apel constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a va respinge recursul pârâtelor.
Reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DGFP S în nume propriu și pentru pârâta S împotriva sentinței civile nr.169/CA/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored./4 ex./23.09.2009
Jud.fond
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș