Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr.99/ Dosar nr-
Sedința publică din 02 februarie 2010
PREȘEDINTE: Mirena Radu JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
- - - judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B împotriva sentinței civile nr.1104/CA din 7.12.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, lipsă fiind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice B și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursurile sunt declarate în termen legal și scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar. De asemenea, se constată că s-a solicitat judecarea recursurilor și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Consilier juridic, depune la dosar delegație de reprezentare, învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice solicită admiterea recursurilor.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față
Constată că prin sentința civilă nr. 1104/CA/7.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de chemata in garanție Administrația Fondului pentru Mediu și s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta in contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice În consecință s-a anulat Decizia nr. 183/29.04.2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice B să restituie reclamantei suma de 3.081 lei. S- admis cererea de chemare in garanție a Administrației Fondului pentru Mediu formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice B și a fost obligată chemata in garanție Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice B suma de 3.081 lei. S-a respins cererea de chemare in garanție a Administrației Fondului pentru Mediu formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității este nefondată. Deși se susține de chematul in garanție că reclamanta nu a indicat actul a cărui anulare o solicită și că nu se solicită anularea unui act administrativ sau fiscal, rezultă că reclamanta contestă Decizia nr.183/29.04.2009.
Pe fond, s- a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși se invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Revenind la reglementarea internă, instanța a constatat că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, și nici pentru autoturismele noi cu capacitate cilindrică de până in 2000 cmc, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România sau pentru autovehiculele noi cu o capacitate cilindrică de până in 2000 cmc, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că art. 4 din OUG 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea Deciziei 183/29.04.2009, deci este un refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la anularea deciziei prin care s-a stabilit că cererea de restituire a taxei este nejustificată, acțiunea sa fiind admisă și anulat actul contestat. De asemenea, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice B - in calitatea sa de instituție care a încasat taxa de poluare, să restituie reclamantei suma plătită cu titlu de taxă de poluare,
Cu privire la cererea de chemare in garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice B, având in vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxa de poluare este Administrația Fondului pentru Mediu, a fost admisă cererea și a fost obligată Administrația Fondului pentru Mediu să plătească acestei pârâte suma de 3.081 lei.
Cererea de chemare in garanție formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ost respinsă, având in vedere faptul că această pârâtă nu a fost obligată la restituirea taxei de poluare, necăzând in pretenții din această perspectivă
Având in vedere că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art 304 pct 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B a arătat că nu se putea anula decizia DGFP fără a se anula și decizia de calcul a taxei, reclamantei nu i se poate restitui suma plătită ca taxă de poluare care se face venit la fondul pentru mediu. Potrivit prevederilor art. 3 din HG 686/2008. Înmatricularea autovehiculelor se face conform prevederilor art. 19 OUG 195/2002 și art. 7 alin.1 din Ordinul MIRA nr. 1501/2006 în baza unor documente printre care și dovada achitării taxei de poluare care se plătește în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008. Fără plata taxei autovehiculul nu poate fi înmatriculat.
Taxa s- plătit în temeiul unui act normativ în vigoare, cu caracter imperativ și este una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor. Taxa de primă înmatriculare a fost percepută conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar. Comisia Europeană nu este împotriva perceperii acestei taxe ci doar cu privire la modul de stabilire a acesteia. Principiul " poluatorul plătește" este acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Armonizarea legislației interne cu legislația comunitară revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești. Nu există temei pentru restituirea taxei achitată benevol la recomandarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Taxa de primă înmatriculare era una din condițiile de înmatriculare autoturismelor. Codul fiscal nu are un caracter permisiv ci imperativ; doar deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și nici o instanță nu s-a pronunțat cu privire la nelegalitatea actului normativ emis.
Instanța de judecată are misiunea de a interpreta și aplica legea la situația de fapt stabilită pe bază de probe, în cazuri concrete fără a fi legată de soluții pronunțate anterior.
Direcția Generală a Finanțelor Publice B precizează că taxa de poluare a fost încasată în baza unui act administrativ fiscal, iar împotriva deciziei de calcul reclamanta a formulat contestație soluționată de DGFP. Pe fond reiterează apărările de la prima instanță care coincid cu ale recurentei Administrația Finanțelor Publice
Recurenta chemata în garanție Administrației Fondului pentru Mediu arată, de asemenea, că s-au respectat principiile comunitare în stabilirea taxei de poluare, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este act normativ compatibil cu dreptul comunitar, iar procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009. Se explică principiile ce stau la baza modului de stabilire a taxei de poluare și se citează din hotărâri.
Intimata reclamantă nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile pârâtelor Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B precum și recursul chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu sunt nefondate.
Reclamanta a solicitat restituirea sumei achitate ca taxă de poluare (conform chitanței din data de 28.02.2009) la Administrația Finanțelor Publice B în data de 24.03.2009, iar această sumă nu i-a fost restituită. Reclamanta a formulat contestație solicitând să se revină asupra obligativității plății acestei taxe considerate de ea a fi fiscală și nu una de mediu. Prin Decizia nr. 183/29.04.2009 contestația i-a fost respinsă de DGFP Reclamanta a depus cererea de chemare în judecată apreciind că refuzul de restituire a sumei achitate în data de 28.02.2009 ca taxă de poluare este nejustificat. A atacat și Decizia nr. 183/29.04.2009 prin care contestația i-a fost respinsă de DGFP A apreciat că a făcut o plată nedatorată și a cerut restituirea ei, iar refuzul concretizat prin decizia contestată este nejustificat.
Susținerea recurentei Administrația Finanțelor Publice B că instanța nu putea să anuleze decizia DGFP și să nu se pronunțe și cu privire la decizia de calcul nu poate fi reținută, prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, în limitele sesizării și competenței sale. Decizia de calcul și-a produs efectele, reclamanta a achitat suma conform calcului efectuat, ulterior a apreciat că taxa achitată e nelegală deci suma nedatorată și a solicitat restituirea ei.
Celelalte motive sunt comune celor trei recurente deci vor fi analizate împreună.
Plata sumei de bani constând în taxa de poluare, în fapt tot o taxă de primă înmatriculare în România, este o operațiune prealabilă înmatriculării. S-a pus în discuție nelegalitatea taxei percepute.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa percepută reclamantei este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Aceiași dispoziție s-a menținut și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008. Conform art. 4 "Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;" Nu s-a pus în discuție înmatricularea unui autoturism nou ci a unuia ce fusese deja înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza ). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință ( în speță se referă la taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Constatându-se că taxa achitată este nelegală corect s-a dispus restituirea ei aceasta fiind o plată nedatorată. Judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar..
citate de recurenta chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu din jurisprudența vin să întărească cele arătate anterior. Această taxă, stabilită Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este percepută doar în cazul înmatriculării în România a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Faptul că taxa ajunge la fondul de mediu nu schimbă caracterul discriminatoriu al acesteia.
Deoarece sumele achitate au fost virate la fondul pentru mediu s-a admis cererea de chemare în garanție.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursurile pârâtelor Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B precum și recursul chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu
Se vor avea în vedere și prevederile art. 274 Cod procedură civilă și faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B împotriva Sentinței civile nr. 1104/CA/7.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /03.02.2010
Dact./10.02.2010/6 ex.
Jud.Fond:
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Marcela Comșa, Silviu Gabriel
