Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 91/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 91/ Dosar nr-
Sedința publică din 02 februarie 2010
PREȘEDINTE: Mirena Radu JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
- - - judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea contestația în anulare formulată de contestatoarea AJPS B împotriva Deciziei civile nr. 750/R/10.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată atașat dosarul nr- al Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, la care se află anexat dosarul nr- al Curții de Apel Brașov Secția de contencios administrativ și fiscal.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța, față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 479/CA/28.04.2009 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul - -, în contradictoriu cu pârâta Direcția și Protecției Sociale B, și în consecință a fost anulată Decizia nr.1397/07.11.2008 emisă de pârâtă și s-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la din 1987 și că beneficiază de drepturile prevăzute în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004.
S-a reținut că la data de 11.03.2008 reclamantul - a formulat cerere către pârâta Direcția și Protecției Sociale B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile Decretului - Lege nr.118/1990, iar prin Deciziei nr.1397/2008 pârâta a respins cererea întrucât "art.10 din Decretul - Lege nr.118/1990 de acordare unor drepturi persoanelor care au participat la evenimentele din 15 1987 de la a fost abrogat de art. III din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6 din 13.02.2008."
În condițiile art.22 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 reclamantul a contestat această decizie cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, motivând că trebuie să beneficieze de drepturile conferite de Decretul - Lege nr.118/1990, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 abrogând art.10 din Decretul - Lege nr.118/1990 numai din motive de tehnică legislativă.
Din conținutul Hotărârii nr.158/15.02.1991 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Decretul - Lege nr.118/1990 și din Decizia nr.431/10.12.1999 emisă de Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a Județului B (26), depuse la dosar, se reține că tatăl și mama reclamantului - G și - au avut calitatea de strămutați, pentru participarea la revolta de la din 15.11.1987, având stabilit domiciliul obligatoriu în perioada 16.11.1987 - 22.12.1989.
Instanța de fond a apreciat că reclamantului în cauză i se aplică dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr.341/2004, aceasta fiind legea specială cu privire la drepturile ce se acordă participanților la revolta muncitorească din 15 1989, indiferent de modul de formulare a cererii de către reclamant.
În drept, s-au avut în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 341/2004, modificată și de asemenea, art.19 alin.1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008.
Pârâta nu a analizat pentru situația reclamantului dacă acesta nu se încadrează în dispozițiile art. 18 lit. a) sau b) din Legea nr. 341/2004, modificată, act care trebuie interpretat și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, conform căruia "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Cu privire la această problemă instanța de fond a reținut că drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, reclamantul având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța de fond a constatat că prin decizia pârâtei nr.1397/07.11.2008 reclamantul a fost exclus de la acordarea drepturilor solicitate, deși acesta s-a aflat într-o situație similară cu părinții săi, care au fost strămutați și care au avut domiciliul obligatoriu, așa cum s-a arătat mai sus, existând prin urmare o diferență de tratament între reclamant și alte persoane aflate într-o situație similară cu a sa, astfel că instanța de fond a considerat că art. 14 este aplicabil.
În mod constant, în jurisprudența CEDO s-a reținut că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit" (a se vedea, în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, p. 16, & 33).
S-a constatat că stabilirea unui tratament diferit între membrii aceleiași familii - soț și copii cu același domiciliu, care au fost strămutați într-o altă localitate unde au avut domiciliul obligatoriu, respectiv excluderea copiilor de la acordarea drepturilor speciale, în condițiile în care presiunile exercitate de regimul comunist asupra tatălui și mamei lor au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a acestora, este nu numai inechitabilă, dar și discriminatorie, fiind contrară art. 14 din CEDO (în acest sens Cauza Beian împotriva României).
Prin urmare, constatând că reclamantul nu a făcut parte din structurile de represiune comuniste și că în privința sa a fost emis avizul consultativ al Asociației "15 1987", s-a constatat că în persoana sa sunt întrunite condițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 341/2004, modificată, prin urmare acțiunea a fost fi admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția pentru Muncă și Protecție Socială B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului aceasta a arătat că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut prin acțiunea introductivă, recunoscând reclamantului drepturi pe OG 6/13.02.2008 și nu pe Decretul - Lege nr. 118/1990, astfel cum acesta a solicitat.
Recurenta a arătat că instanța de fond nu a stabilit încadrarea juridică a situației de fapt deduse judecații și data de la care să se acorde aceste drepturi, astfel că sentința pronunțată nu poate fi pusă în aplicare.
Prin Decizia civilă nr. 750/R/10.10.2009 așa cum a fost îndreptată prin încheierea pronunțată în data de 15.01.2010, Curtea de Apel Brașova admis în parte recursul pârâtei și a modificat în parte, sentința recurată în sensul că drepturile recunoscute reclamantului - - sunt și trebuie acordate de la data de 01.10.2008, având în vedere dispozițiile art. art.18 și 19 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr. 341/2004 și data formulării cererii C 2132/16.09.2008.
S-a arătat că în mod corect instanța de fond a stabilit starea de fapt, pe baza probelor administrate, reținând că intimatul reclamant - -a avut stabilit domiciliul obligatoriu în perioada 16.11.2987-22.12.1989.
Familia reclamantului, minor la acea dată, a avut stabilit domiciliul obligatoriu în acea perioadă, ca urmare a participării tatălui reclamntului G la revolta muncitorească anticomunistă de la, din 1987. Acest fapt rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv sentința nr. 2823/3 decembrie 1987 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 2926/1987, decizia nr. 33/4 martie 1991 pronunțată de în dosarul nr. 156/1990, hotărârea nr. 158/15.02.1991 a Comisia Județene de Muncă și Ocrotiri Sociale B, decizia nr. 431/10.12.1999a deciziei Generale de Muncă și Protecție Socială a Județului B, dosar nr. 14163/3.03.2009 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului T - Serviciul de Instigare a fraudelor din care rezultă că tatăl reclamantului a avut domiciliul strămutat în A, iar mama reclamantului și reclamantul au avut domiciliu obligatoriu în
Același aspect referitor la domiciliul obligatoriu al reclamantului rezultă și din depoziția martorului, audiat de instanța de fond. Reclamantul și părinții săi, membrii ai aceleiași familii, au fost în perioada menționată anterior, supuși acelorași condiții morale și materiale pe care le implică strămutarea din localitatea de domiciliu, respectiv stabilirea domiciliului obligatoriu. Organele de opresiune ale regimului totalitar au impus familiei reclamantului restricții și măsuri de constrângere, pentru condamnarea participării tatălui reclamantului la revolta din 15 1987.
Probele administrate în cauză de reclamant, (înscrisuri oficiale și declarația martorului, mijloace de probă prevăzute de lege) și care au format convingerea instanței de fond cu privire la starea de fapt reținută, se încadrează în dispozițiile art.18 și 19 alin.1 și 2 din Legea nr. 341/004, Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la din 1987, modificată și completată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008, stfel în mod legal a reținut instanța de fond în considerentele sentinței recurate.
Curtea a constatat că instanța de fond nu a prevăzut în dispozitivul sentinței recurate încadrarea juridică a situației de fapt reținută în considerente și data de la care se acordă drepturile în favoarea reclamantului, aspect criticat și de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială deci a completat aceste nereguli.
Împotriva Deciziei civile nr. 750/R/10.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașova formulat contestație în anulare recurenta pârâta în baza art. 318 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor arată că nu s-au cercetat motivele de recurs invocate. Reia motivele de recurs și susține că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut recunoscându-i-se reclamantului drepturi pe Ordonanța de Guvern 6/2008 și DL 118/1990 și nu a stabilit încadrarea juridică a situației deduse judecății și data de la care se acordă drepturile aceasta neputând fi pusă în executare.
Intimatul nu depus la dosar întâmpinare
Analizând actele și lucrările dosarelor, decizia contestată raportat la motivele contestației în anulare formulată Curtea reține următoarele:
Conform art.318 Cod procedură civilă, articol invocat de către contestatoare "hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Codul d e procedură civilă reglementează două categorii de contestații în anulare, contestația în anulare de drept comun (art.317) și contestația în anulare specială (art.318 invocat în speță). Pentru contestația în anulare specială art.318 prevede două motive: "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale" și "când instanța respingând recursul s-au admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Primul motiv prevăzut de art.318 Cod procedură civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de aprecierea probelor, de interpretarea unor dispoziții legale sau de rezolvarea unui incident procedural. În doctrină și jurisprudență s-a arătat că a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți și a aplicat legea, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac ceea ce ar echivala cu o opoziție, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac mai rea decât recursul la recurs care cel puțin s-ar adresa unei instanțe superioare.
Numai o greșeală materială esențială care a determinat o soluție eronată poate fi invocată pe calea contestației în anulare, iar aceasta se apreciază în raport cu situația existentă la dosar la data hotărârii ce se atacă. În speță nu s-au invocat astfel de greșeli materiale.
C de al doilea motiv prevăzut de art.318 Cod procedură civilă, omisiunea cercetării unui motiv de casare poate fi invocat pe calea contestației în anulare numai dacă recursul a fost respins sau admis numai în parte. Se are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocat în termen de către recurent iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare care îl sprijină.
În speță nici teza a II-a a art.318 Cod procedură civilă nu se verifică. Instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de către recurentă inclusiv argumentele invocate din nou prin prezenta contestație în anulare. În acest sens s-a și sesizat din oficiu și a remediat aspectele semnalate privind încadrarea juridică a situației deduse judecății și menționând expres data de la care se acordă drepturile.
Contestatoarea invocă din nou prin contestația în anulare o parte din motivele care au fost avute în vedere de instanța de fond și examinate amănunțit de cea de recurs și au fost respinse ca neîntemeiate. Curtea reține că decizia dată nu este rezultatul unei greșeli materiale, iar instanța a răspuns tuturor motivelor de recurs invocate de către recurentul reclamant.
Am arătat că art.318 Cod procedură civilă are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de către recurent iar nu argumentele de fapt și de drept arătate de parte care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care se sprijină. Este suficient ca instanța de recurs să arate considerentele pentru care a găsit motivul de casare neîntemeiat chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.
Textul art. 318 teza I vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de aprecierea probelor, de interpretarea unor dispoziții legale sau de rezolvarea unui incident procedural.
Pentru motivele arătate considerând că cerințele niciunuia din cele două motive prevăzute de art.318 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite Curtea în baza art. 320 Cod procedură civilă urmează să respingă contestația în anulare formulată.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea AJPS B împotriva Deciziei civile nr. 750/R/10.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red./03.02.2010
Dact./10.02.2010/4 ex
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Marcela Comșa, Silviu Gabriel
