Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 996/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 996/CA/2009
Ședința public de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
Judector - - -
Judector - -
Grefier
Pe rol se afl soluționarea recursului declarat de reclamanta - "" - împotriva sentinței nr.228/CA/2009 pronunțat de Tribunalul Sibiu - Secția comercial și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public a rspuns av. pentru reclamanta recurent, lips fiind pârâtul intimat INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNC
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c din partea pârâtului intimat s-a depus la dosar întâmpinare, din care 1 ex. se comunic cu mandatara recurentei.
Mandatara reclamantei recurente depune la dosar chitanța seria - nr.- din 13.07.2009 reprezentând plata taxei de timbru în sum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Nefiind alte cereri, instanța acord cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantei susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând: admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulat. Fr cheltuieli de judecat. Depune concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de faț:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrat la Tribunalul Sibiu sub dosar nr-, reclamanta - "" - a chemat în judecat pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNC S solicitând ca prin sentința ce se va pronunța s se dispun anularea procesului verbal de control nr.2382/18.06.2008 ca nelegal și netemeinic.
În motivarea acțiunii, reclamanta a artat în esenț c msurile stabilite prin procesul verbal de control cu privire la restituirea garanției reținut conductorilor auto sunt nelegale și întrucât garanția a fost reținut acestora în baza contractului de garanție încheiat cu societatea având la baz, în primul rând valoarea foarte mare a mașinii,în al doilea rând aceast garanție acoperea prejudiciul în situațiile depșirii consumului de motorin peste limita normal de consum, având ca obiect acoperirea eventualelor pagube cauzate în gestiune.
S-a artat de asemenea faptul c în mod greșit s-a dispus restituirea garanției, deși prin documentele prezentate s-a fcut dovada prejudiciului produs societții, iar reținerile efectuate de societate au fost realizate de societate dintr-o garanție care a fost constituit în baza unui contract de garanție separat de contractul de munc, garanție care nu a fost constituit din reținerile salariale.
În drept s-au invocat prevederile art.1 și 18 din Legea nr.554/2004.
Prin sentința civil nr.228/CA/14.04.2009 Tribunalul Sibiua respins acțiunea reclamantei și a menținut msura contestat din procesul verbal de control nr.2382/18.06.2008.
Pentru a pronunța aceast soluție, instanța a reținut c msura impus de pârât reclamantei de a restitui sumele reținute cu titlu de garanție angajaților crora le-a încetat contractul de munc este în acord cu prevederile art.16 din Legea nr.22/1969, art.164 alin.2 din Legea nr.53/2003 și art.19 din Legea nr.108/1999.
Împotriva hotrârii a declarat recurs reclamanta - "" - solicitând a se dispune modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulat.
În motivarea recursului, reclamanta a invocat prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civil, apreciind c instanța de fond a apreciat greșit c s-au înclcat prevederile art.164 Codul muncii, întrucât sumele reținute cu titlu de garanție nu s-au reținut din salariu ci din cheltuielile suportate de societate cu ocazia deplasrilor în strintate, ori aceste sume nu sunt incluse în veniturile salariale conform art.55 din Codul fiscal.
Garanțiile au fost reținute conductorilor auto angajați ai reclamantei, crora li se încredințau mijloacele de transport pentru a efectua transporturi de mrfuri în interiorul, în vederea garantrii posibilelor pagube pe care le-ar fi produs cu depșirea consumului de combustibil.
Ori garanția nu se putea restitui decât în condițiile art.16 alin.1 din Legea nr.22/18.11.1969.
Reclamanta a avut discuții referitoare la restituirea garanției doar cu un singur angajat, cruia i s-a desfcut disciplinar contractul de munc și împotriva cruia a formulat plângere penal.
Recursul a fost legal timbrat cu 2 lei tax de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Prin întâmpinare, intimatul pârât Sibiu a solicitat respingerea recursului, apreciind c nu sunt incidente prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civil, deoarece în cuprinsul contractelor de garanție se stipuleaz expres c garanția se reține în rate lunare de câte 150 Euro din veniturile salariale, iar la încetarea contractelor de munc garanția poate fi reținut de angajator numai în baza unui titlu executoriu care s constate prejudiciul produs de angajat societții.
Examinând legalitatea hotrârii atacate prin prisma criticilor reclamantei, se constat recursul ca nefondat pentru urmtoarele considerente:
Prin procesul verbal de control nr.23821/18.06.2008 anexa 2 Sibiu a dispus în sarcina reclamantei o serie de msuri prin care s remedieze înclcrile legislației muncii constatate în timpul controlului.
Msura nr.2 contestat de reclamant impunea acesteia ca pân la 28.06.2008 s restituie garanția reținut conductorilor auto care au încetat raporturile de munc pe care le aveau cu societatea, ca urmare a înclcrii prevederilor art.16 din Legea nr.22/1969.
Prin urmare, msura a fost impus, întrucât la încetarea raporturilor de munc, reclamanta a reținut garanția fr a obține împotriva angajatului respectiv un titlu executoriu (hotrâre judectoreasc, angajament de plat) în sensul obligrii angajatului s acopere prejudiciul cauzat reclamantei în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Chiar dac în decizia de desfacere disciplinar a contractului de munc al unui conductor auto, depus în probațiune de reclamant, se invoc un prejudiciu pe care acesta l-a produs societții, emiterea unei decizii de imputare așa cum se menționeaz nu mai este posibil conform legislației care reglementeaz rspunderea material a angajaților.
Rspunderea patrimonial a salariaților este reglementat de prevederile art.270 alin.1, art.283 alin.1 lit.c și art.164 alin.1 și 2 din Codul muncii (în forma aplicabil la data controlului).
Astfel, în art. 270 din Codul muncii se prevede c salariații rspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor rspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legtur cu munca lor.
Pentru antrenarea rspunderii patrimoniale cererea de chemare în judecat trebuie formulat în termenul de prescripție de 3 ani așa cum se prevede expres în art.283 alin 1 lit."c": " cererile în vederea soluționrii unui conflict de munc pot fi formulatec) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. în cazul rspunderii patrimoniale a salariaților faț de angajator."
Articolul 164 muncii reglementeaz condițiile în care angajatorul poate proceda la acoperirea pagubei cauzate de salariatul su interzicând expres ca reținerile din salariu cu titlu de daune cauzate angajatorului s fie efectuate dac datoria salariatului nu este scadent, lichid și exigibil și nu a fost constatat ca atare printr-o hotrâre judectoreasc definitiv și irevocabil.
Nici garanțiile constituite potrivit Legii 22/1969 nu au un regim distinct, art.16 stipulând aceeași condiție pentru reținerea lor,a existenței unui titlu executoriu care s constate paguba.
La data controlului reclamanta și-a motivat atitudinea de reținere a garanțiilor ulterior încetrii contractelor de munc prin faptul c foștii angajați nu s-au prezentat s solicite restituirea acestora, nicidecum pe existența unui prejudiciu în recuperarea cruia a demarat procedura judiciar de atragere a rspunderii patrimoniale a angajaților. De altfel, modul nelegal în care reclamanta a înțeles s-și recupereze pagubele menționând în decizia de încetare a contractului de munc al unui angajat ca motiv de indisciplin producerea unei pagube pentru recuperarea creia urma s emit decizie de imputare -procedur abrogat de Codul muncii în vigoare - demonstreaz c reclamanta nu intenționa s mai fac alte demersuri pentru constatarea pe cale judectoreasc a pagubei, deci msura reținerii garanțiilor se fundamenta pe o procedur nelegal,de natur a prejudicia angajatul.
Aceasta nu înseamn c reclamanta trebuie s restituie automat toate garanțiile în momentul încetrii raporturilor de munc,dar reținerea trebuie justificat cel puțin de constatarea unui prejudiciu,urmat de demersurile legale în vederea recuperrii pagubei,cât și de o corect informare a angajaților în legtur cu regimul garanțiilor constituite. Angajatorul nu poate avea un comportament abuziv în raporturile sale cu angajatul. De altfel, în întreaga politic legislativ european salariații beneficiaz ca "prți slabe " în raportul contractual,de msuri speciale de ocrotire a drepturilor derivate din aceste contracte,iar msura dispus de pârât vine tocmai s aplice o atare politic.
Reținerea garanțiilor a aprut ca nelegal și din perspectiva modului în care s-a stipulat în contractul de garanție constituirea lor,pentru c așa cum rezult din art.2.2 litera a " garanția va fi reținut de la angajatul gestionar din veniturile salariale,"ceea ce încalc în mod evident prevederile art.164 din Codul muncii,menționate anterior.
Constatând c instanța de fond a fcut o corect interpretare a prevederilor legale cât și a probelor dosarului,instanța va respinge ca nefondat recursul reclamantei în temeiul art.312 alin.1 pr. civ.nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 și 304 /1 pr. civ.
Pârâtul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -""- împotriva sentinței nr.228/CA/2009 pronunțat de Tribunalul Sibiu - Secția comercial și de contencios administrativ în dosar nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 29 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
4 ex./01.10.2009
Jud.fond -
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Mariana
