Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 144/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 144/2009

Ședința publică de la 02 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liviu Ungur

GREFIER: - -

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - cauza în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta ). ), în contradictoriu cu pârâții SCOALA DE AGENTI DE POLITIE și MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare anulare dispoziție de sancționare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 01.04.2009 s-au depus la dosar, de către pârâta Scoala de Agenti de Politie " ", concluzii scrise.

De asemenea, la data de 02.04.2009, atât reclamanta ). ), cât și pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române au depus la dosar concluzii scrise.

Se constată totodată faptul că, prin încheierea de ședință din data de 26.03.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.1372 din 29 august 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta (actuală ) în contradictoriu cu pârâții Școala de Agenți de Poliție " " C-N și Ministerul Internelor si Reformei Administrative prin Inspectoratul General al Politiei Române în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Școala de Agenți de Poliție " " C-N și Ministerul Internelor si Reformei Administrative prin Inspectoratul General al Politiei Române, anularea dispozitiei IGPR nr. 1190/24.04.2008, precum si a dispoziției de sancționare nr. 2422/01.04.2008 emisă de directorul Școlii de Agenți de Poliție " " C-N și obligarea pârâtei de rd. 1 la plata drepturilor salariale neîncasate ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este inspector principal de poliție, profesor I, instructor de poliție principal în cadrul Catedrei de Științe -Umane, Informatică și Educație Fizică din cadrul Școlii de Agenți de Poliție " "C-

Prin Dispoziția de sancționare nr. 2422/01.04.2008, emisă de directorul Școlii de Agenți de Poliție " "C-N, s-a dispus în baza art. 57 lit. a, b și e, art. 58 lit. b, art. 59, 60 și 61 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și art. 12 alin. 1 lit. a, b și e, art. 15 lit. b și art. 17 lit. b din Ordinul MAI nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MAI și, în baza încheierii din 27.03.2008, a fost sancționată cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 20% pe o perioadă de 3 luni. În urma cercetării disciplinare s-a reținut că se face vinovată de comportare necorespunzătoare în serviciu, neglijență manifestă în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici și întârzierea repetată de la serviciu. A formulat contestație împotriva acestei dispoziții, care i-a fost respinsă prin dispoziția IGPR nr. 1190/24.04.2008.

Consideră reclamanta ca fiind nelegale dispozițiile atacate, din următoarele considerente:

În ceea ce privește procedura prealabilă s-au încălcat prevederile legale, întrucât, deși prin dispoziția de zi pe unitate nr. 1/03.01.2008, a fost numit ofițer responsabil de cercetarea abaterilor comise comisar șef G, iar în lipsa acestuia comisar șef, ambii ofițeri aflându-se în unitate în perioada declanșării procedurii de cercetare prealabilă, în cazul ei cercetarea prealabilă s-a efectuat de către d-na.

Referitor la data declanșării cercetării prealabile, în dimineața zilei de 25.02.2008, orele 8,00, a fost anunțată verbal de către directorul Școlii că a început cercetarea prealabilă împotriva sa. De asemenea, citarea ei în timpul cercetării prealabile s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 27 din Ordin, nefăcându-se cu scrisoare recomandată la domiciliul ei.

Mai arată reclamanta că s-au încălcat dispozițiile referitoare la persoana care a aplicat sancțiunea, care trebuie să fie echidistant și obiectiv, să nu întrebuințeze cuvinte ofensatoare sau să aducă atingere în orice fel demnității polițistului sancționat. De asemenea, probele s-au administrat părtinitor, iar conținutul raportului de cercetare nu i-a fost adus la cunoștință sub semnătură la sfârșitul verificărilor, așa cum impun dispozițiile art. 32 alin. 1 din Ordinul nr. 400/2004, nefiind citată legal în acest scop. Mai arată reclamanta că a fost încălcată prezumția de nevinovăție, iar în încheierea Consiliului de disciplină nu este menționat nr. referatului de cercetare prealabilă și data înregistrării lui. De asemenea, nu cuprinde toate elementele prev. de art. 53 alin. 2 din Ordin: nr. înregistrării sesizării, motivarea propunerilor.

Referitor la actul de sancționare, acesta nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de ea în timpul cercetării prealabile, instanța sau organul competent la care poate fi atacat actul administrativ de sancționare, fiind lovit de nulitate absolută.

În ceea ce privește dispoziția IGPR nr. 1190/24.04.2008, motivele expuse în respingerea contestației sunt foarte succinte, concluziile la care s-a ajuns nefiind motivate.

Referitor la fondul cauzei, reclamanta arată că nu a săvârșit abaterile reținute în sarcina ei.

Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, dat fiind faptul că se contestă un act emis de o autoritate centrală.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii formulate ca fiind neîntemeiată.

Pârâta Școala de Agenți de Poliție " " C-N a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca fiind nefondată.

Examinând, cu prioritate, excepția necompetenței materiale invocate prin întâmpinare, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, din următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Or, prin prezenta cerere, reclamanta a înțeles să conteste dispoziția IGPR nr. 1190/24.04.2008, precum si dispoziția de sancționare nr. 2422/01.04.2008 emisă de directorul Școlii de Agenți de Poliție " "C- In condițiile în care ultimul act administrativ este reprezentat de dispoziția IGPR nr. 1190/24.04.2008, prin care reclamantei i-a fost respinsă contestația formulată împotriva dispoziției de sancționare nr. 2422/01.04.2008 emisă de directorul Școlii de Agenți de Poliție " "C-N, doar cea emisă de IGPR se poate ataca separat in fata instanței, prima urmând a fi analizată în cadrul contestației formulate împotriva acesteia.

In consecință, în condițiile în care dispoziția nr. 1109/24.04.2008, contestată în prezenta cauză, a fost emisă de Inspectoratul General al Politiei Române, deci de o autoritate centrală, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Curții de Apel Cluj.

Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că excepția de necompetență materială este întemeiată, apreciind ca fiind competentă Curtea de Apel Cluj, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea acestei instanțe.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 17 septembrie 2008, sub nr-.

Prin concluziile scrise înregistrate la data de 01 aprilie 2009, pârâta Școala de Agenți de Poliție " " C-N apreciază că în fapt, la începutul anului școlar 2007-2008, inspectorului principal i-au fost repartizate clasele 101,102,103 pentru a desfășura activități de învățământ, norma didactică fiind în procent de 53% acoperită. După intrarea în concediu de maternitate a inspectorului, activitățile didactice repartizate acesteia aufost,parțial, redistribuite reclamantei, prin completarea Dispozitiei de învătământ a directorului scolii din data de 01.02.2008. Conform acestui act, d-na urma să susțină ore de limba engleză la încă două clase, respectiv 105 și 106, condiții în care încărcătura sa didactică reprezenta 93% din norma didactică legală. După ce a suplinit orele d-nei insp. în perioada 13.11-21.12.2007, începând cu data de 22.02.2008 reclamanta a refuzat să mai efectueze activități didactice cu cele două clase repartizate, comunicând directorului școlii ca nu o să mai intre la orele respective.

În perioada 22.02-29.02.2008, Șeful Biroului Planificare și Bibliotecă (martorul DăniIă) a verificat modul în care se desfășoară programul orar de învățământ și respectarea acestui a de către d-na insp. pr.. În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că reclamanta s-a prezentat la unele clase în vederea desfășurării activităților de învățământ, în datele de 20, 21, 22, 25, 29 februarie 2008 cu o întârziere de aproximativ 10 minute, iar la clasele 105 și 106 refuzat să intre și să desfășoare activitătile didactice planificate.

În urma acestui refuz, conducerea școlii a fost nevoită să întreprindă măsurile necesare pentru identificarea și încadrarea unui profesor care să susțină orele de limbă engleză la clasele 105 și 106. Prin urmare, la data de 03.03.2008, s-a emis o nouă completare la Dispozitia de Învătământ a directorului școlii. prin care s-au repartizat d-nei aceste ore.

De asemenea, s-a reținut faptul că reclamanta, în raporturile cu unii colegi de serviciu, prin acuzele și afirmațiile jignitoare pe care le-a făcut a escaladat granițele unui comportament regulamentar și civilizat, limite impuse de Statutul polițistului și Codul d e etică și deontologie profesională.

În urma cercetării disciplinare efectuate cu privire la faptele d-nei inspector principal s-a constatat că aceasta a săvârșit abaterile prevăzute de art. 57 lit. a), b), e) din Legea nr.360/2002privind statutul polițistului și de art. 12 alin. (1) lit. a), b), e) din Ordinul nr.400/2004privind regimul disciplinar al personalului din MIRA, respectiv"comportarea necorespunzătoare În serviciu", "neglijență manifestată În Îndeplinirea dispozițiilor primite de la șefii ierarhictși"Întârzierea repetată de la serviciu".Prin urmare, s-a emis Dispoziția directorului școlii nr. 1/01.04.2008 prin care reclamanta a fost sancționată disciplinar cu"diminuarea drepturilor salariale pentru funcția . cu 20% peoperioadă de3 luni.

În urma contestației formulate de aceasta, a fost emisă Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 1190/24.04.2008 prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația, menținându-se sancțiunea aplicată, reținându-se, între altele și faptul că "au fost respectate prevederile art. 59 pct. 8 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, deoarece la dispunerea sancțiunii s-au avut în vedere în primul rând activitatea desfășurată anterior, gradul de vinovăție, cauzele și consecințele acesteia, cât și împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, iar procedura disciplinară, instituită de Ordinul nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din MIRA a fost respectată".

Prin modul în care s-a desfășurat cercetarea disciplinară, atât sub aspect formal cât și de fond, au fost respectate dispozițiile imperative ale Ordinului nr. 400/2004, iar Dispoziția de sancționare nr. 1/2008 a fost emisă în mod legal și temeinic, având în vedere propunerea făcută de Consiliul de Disciplină. Acesta, a fost constituit prin Dispoziția nr. 90/24.03.2008 pentru consultarea cu privire la legalitatea și temeinicia cercetării prealabile, precum și cu privire la pertinența propunerilor și soluțiilor formulate în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de reclamantă. În urma analizei apărărilor formulate de reclamantă și a probelor existente la dosar Consiliul de Disciplină din cadrul Școlii de Agenți de Poliție " " Cac onstatat săvârșirea abaterilor reținute În sarcina insp.pr., făcând propunerea, consemnată în Încheierea nr. 2422/27.03.2008, de sancționare a acesteia cu"diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 20% peoperioadă de3luni"pentru săvârșirea celor trei abateri disciplinare menționate mai sus.

În ceea ce privește abaterea de"comportare necorespunzătoare în serviciu",invederăm onoratei instanțe că din rapoartele Întocmite de diverși colegi din școală și aflate la Dosarul de cercetare disciplinară, rezultă că reclamanta a avut adesea un comportament care nu era regulamentar și civilizat. În acest sens, cu titlu de exemplu, rapoartele d-nei inspector din 04.03.2008 sau pe cel al d-nei subcomisar, șefa de catedră, din 03.03.2008. Modul de exprimare al reclamantei în diverse situații este prezentat pe larg atât în Raportul de cercetare disciplinară din 19.03.2008 Întocmit de d-na comisar șef de poliție, cât și în Încheierea nr. 2422/27.03.2008 emisă de Consiliul de Disciplină. Prin urmare, pe baza analizei documentelor aflate la dispoziția sa, Consiliul de Disciplină a emis propunerea de sancționare, care s-a reflectat și în Dispoziția Directorului Școlii nr. 1/2008.

De asemenea, învederează instanțe de control judiciar că, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 360/2002,"Polițistul este obligatsarespecte-prevederile regulamentelor de serviciu șisa. ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitateasaprofesională".Astfel, din analizafișei postuluireclamantei, reiese că reclamanta ave a ca sarcină de serviciu desfășurarea activităților de învățământ la clasele repartizate, aceasta fiind competentă să desfășoare activități didactice atât la limba engleză, cât și la limba franceză, având studii care-i confereau dubla specializare necesară.

De asemenea, prin Completarea Dispozitiei de învătământ a directorului școlii din data de 01.02.2008 s-a prevăzut că reci amanta urma să susțină ore de limba engleză la încă două clase, respectiv 105 și 106, condiții în care încărcătura sa didactică reprezenta 93% din norma didactică legală. Prin urmare, obligația de a desfășura ore la aceste clase îi revenea în baza unui act cu caracter imperativ emis de șeful său ierarhic. Precizează că, în urma audierii martorilor de către instanța de fond, s-a relevat faptul că în școală cutuma era ca astfel de completări ale Dispoziției de învățământ să se facă doar atunci când modificările aveau caracter permanent sau când trebuia justificată prezența pe statul de plată a unui cadru didactic din afara școlii. Atunci când un cadru didactic pleca în concediu, misiune ori în alte situații când lipsea temporar din școală, activitățile sale la clasă erau preluate de un alt coleg care avea competențele necesare, lucru care nu se făcea în mod formal, prin emiterea unui document în acest sens, fiind suficient un ordin verbal al șefului direct, în speță, șeful de catedră.

Așa cum a precizat și în fața instanței de judecată, la data de 01.02.2008 a reînceput activitatea didactică după ce elevii au fost plecați din luna decembrie 2007 în vacanță și apoi în stagiul de practică. În condițiile în care martora a plecat în concediu de maternitate în cursul lunii noiembrie 2007, s-a considerat oportună întocmirea acestei completări doar cu luna februarie. În plus, datorită nemulțumirii manifestate vădit de reclamantă pentru faptul că trebuia să desfășoare și activitățile didactice la clasele d-nei, prin această completare la Dispoziția de învățământ s-a prevăzut și preluarea orelor de franceză la clasa nr. 104 de către un cadru didactic din afara școlii, concomitent cu atribuirea orelor de engleză de la clasele 105 și 106 reclamantei.

În cadrul școlii, informările cu privire la Dispozițiile de învățământ sau la orar se făceau, în perioada supusă analizei instanței, atât prin postarea documentului în format electronic în rețeaua internă de calculatoare (intranet), într-un folder la care aveau acces toate cadrele școlii, cât și prin informări în cadrul ședințelor de catedră, ședințe care aveau loc în fiecare săptămână, lunea.

Datorită faptului că orarul se întocmea în anul școlar 2007/2008 bilunar, a împrejurării că începând cu luna februarie erau reluate activitătile didactice întrerupte în luna decembrie 2007, cât și a faptului că la 01.02.2008 a fost modificată Dispoziția de învățământ nr. -/12.09.2007, era absolut necesar ca profesorii să ia la cunoștință de noul orar întocmit în luna februarie pentru a ști modul în care le sunt repartizate orele în cursul unei săptămâni.Prin urmare, În condițiile În care În prima partealunii februarie ree/amanta s-a prezentat atât la orele de la clasele 101, 102 și 103, cât și la clasele 105 și 106, rezultă, fără echivoc,căaceastaaluat la cunoștință de noul orar, În caresereflectau și prevederile din completarea din 01.02.2008aDispoziției de Învățământ. Lucrul acesta este . și de faptul că, deși În luna decembrie 2007 reclamantaasusținut orele de franceză de la clasa 104, În luna februarie 2008 acest lucru nu I-a mai făcut, fiind deja . un nou cadru didactic caresasusțină aceste cursuri.

Astfel, solicită să se constate că susținerea reclamantei că nu ar fi avut cunoștință de vreo completare la Dispoziția de învățământ nr. -/12.09.2007 apare ca fiind nefondată, fiind infirmată atât de conduita sa în cursul lunii februarie, cât și de orarul aferent acestei perioade pe care I-a cunoscut și aplicat pana la data de 22.02.2008.

Un alt aspect pe care îl subliniază și care rezultă din orarele, respectiv din foile colective de prezență aferente lunilor octombrie și noiembrie 2007, este că în acea perioadă reclamanta a lipsit din școală timp de 3 săptămâni (22.10-09.11.2007) fiind plecată în misiune și în concediu de studii. În tot acest timp, colega ei. a suplinit-o, sustinând orele de engleză și la clasele 101, 102, 103. Cu toate că d-na era în ultimul trimestru de sarcină, ea născând în cursul lunii decembrie 2007, acceptat încărcarea programului său săptămânal și cu orele colegei sale. În schimb, în momentul în care a venit rândul reclamantei să facă același lucru, conducerea școlii s-a lovit de nemulțumirea ei privind încărcarea programului orar, culminând cu refuzul de a se mai prezenta la ore. Prin urmare, datorită situației create de reclamantă, în condițiile în care era nevoie ca activitatea școlară la clasele 104 -106 să decurgă normal, în lunile februarie, respectiv martie 2008, Școala a fost nevoită să angajeze în regim de plată cu ora alte cadre didactice care să susțină cursurile d-nei.

Nu în ultimul rând, vă rugăm să aveți în vedere că, din declarațiile martorilor reiese faptul că în Scoală era încurajată motivarea angajaților în diverse în situatii în care prin activitatea desfășurată se impunea un atare lucru, inclusiv în cazul în care încărcătura didactică era mai mare decât a altor colegi. În contextul încărcării normei didactice a reclamantei în condițiile preluării cursurilor susținute de coleg a sa, în cursul anului 2007 s-au găsit metode de recompensare a activității suplimentare desfășurate de aceasta. Prin urmare, în luna noiembrie 2007 șeful nemijlocit a propus promovarea inspectorului principal într-o funcție superioară, lucru care a fost aprobat de conducerea Școlii și prin urmare pus în aplicare. Un alt mod prin care reclamanta a fost recompensată pentru activitatea suplimentară desfășurată a fost acordarea unui premiu în bani acesteia la sfârșit de an.

La dosarul cauzei au fost depuse în probațiune o serie de dispoziții de învățământ ale directorului Școlii care acoperă activitatea didactică desfășurată în școală de la înființarea ei. În cuprinsul lor am relevat (prin subliniere) situațiile concrete în care colegii reclamantei aveau o încărcătură didactică mai mare decât a acesteia. Astfel, se poate observa cu ușurintă că în toti anii de activitate ai reclamantei în cadrul Scolii aceasta a avut cea mai mică încărcătură didactică în raport cu ceilalti colegi ai săi, cu câteva mici excepții. În condițiile în care de-a lungul timpului au fost situații în care mulți colegi ai săi depășeau cu mult norma didactică, iar ea o ave a la J față de cea legală, observăm că atunci când situația de fapt din școală a impus creșterea încărcăturii didactice a reclamantei de la 0,53 la 0,93 (fără a depăși deci norma legală) aceasta și-a manifestat constant nemulțumirea față de volumul mai mare de muncă, culminând cu refuzul executării sarcinilor de serviciu ce-i reveneau. În contextul prezentat, ne manifestăm mirarea fată de ușurinta cu care reclamanta consideră a fi normal și legal să "negocieze" îndeplinirea unei obligatii cuprinse în fișa postului în funcție beneficiile salariale sau de atitudinea superiorilor ierarhici.

Activitatea cadrelor didactice din învățământul postliceal al MAI este reglementată de o serie de acte normative (Instrucțiunile nr. 787/1998 privind Normarea activității personalului didactic din instituțiile de învățământ ale, Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, Legea 360/2002), alături de prevederile fișei postului. Prin acțiunea formulată reclamanta susține că, datorită calității de polițist, nu are importanță numărul de ore pe care îl susține la clasă. Atât în fișa postului reclamantei nr. S/-, cât și În art. 10 lit. a) din Instrucțiunile nr. 787/1998 se specifică faptul că orice polițist-cadru didactic este obligat să efectueze 18 ore de clasă săptămânal. În raport de acest indicator, în Dispoziția de Învățământ este calculată norma didactică pe care urmează să o desfășoare un cadru didactic în cursul anului școlar. Dacă această normă are valoare subunitară, reiese că acel cadru didactic desfășoară În medie mai puțin de 18 ore de curs /săptămână. În speță, încărcătura didactică a reclamantei a ajuns în luna februarie la 0,93 din norma didactică. Prin urmare, fiind subunitară, . didactică a reclamantei era în limitele stabilite de art. 10 lit. a) din Instrucțiunile MAI nr. 787/1998.

Susținerea reclamantei că, datorită calității de polițist, nu are importanță numărul de ore pe care ÎI susține la clasă este eronată din prisma faptului că efectuarea de 18 ore de curs pe săptămână este o obligație legală a acestora. În plus, tocmai prin faptul că desfășoară aceste ore de curs, reclamanta este .ă pe o funcție de profesor care are un coeficient de ierarhizare mai mare decât ar ave aof uncție echivalentă pe care ar putea fi . un polițist de același grad, dar fără atribuții didactice. Prin urmare, un cadru didactic va fi mai bine remunerat decât unul fără astfel de atribuții, În condiții de grad echivalent. Apoi, cât timp polițistul este obligat ca, pe lângă cele 18 ore de curs / săptămână să execute și alte activități (prevăzute de art. 4 alin. 3 din Instrucțiunile MAI nr. 787/1998) În completarea celor 8 ore pe zi, apreciem că el nu poate refuza sarcini didactice suplimentare prin executarea cărora nu ar depăși norma didactică și nici cele 8 ore de muncă pe zi.

În contextul prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 coroborate cu cele ale art. 45 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, rezultă că polițistul este obligat să respecte și să execute dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitatea sa profesională. În condițiile În care prin Dispoziția de Învățământ pentru anul școlar 2007/2008, cu modificările ulterioare, reclamanta ave a ca sarcină de serviciu susținerea orelor de curs la clasele 101-103 și 105-106, apreciem că refuzul acesteia de a intra la ore la sfârșitul lunii februarie din motive subiective și care nu sunt relevante cât timp Dispozitia era leqală și obliqatorie, constituie abaterea disciplinară sanctionată de textele leqale amintite mai sus și retinută În sarcina ei prin Dispozitia Directorului școlii nr. 1/2008, respectiv"neglijență manifestată În Îndeplinirea dispozitiilor primite de la șefii ierarhici".

Apreciază că atitudinea reclamantei reprezintă un act de insubordonare, ce are repercusiuni negative atât asupra procesului de Învățământ, cât și asupra disciplinei care ar trebui să existe în cadrul școlii. Cât timp prin manifestări arbitrare de voință un cadru didactic refuză îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin, respectiva sarcinilor care îi sunt atribuite prin dispoziții /ordine cu caracter legal, ceea ce antrenează, în plus și costuri suplimentare pentru școală (în speță costurile aferente angajării a altor două cadre didactice În regim de plată cu ora pentru susținerea orelor de franceză și engleză) sancționarea disciplinară a acestuia, cu respectarea procedurii instituite de textele legale în materie, apare ca fiind pe deplin justificată.

A treia abatere reținută În sarcina reclamantei prin Dispoziția atacată este cea deîntârziere repetată de la serviciu".Așa cum am arătat și în întâmpinarea formulată, nerespectarea orei de intrare la curs reprezintă o întârziere la serviciu, deoarece programul reclamantei este reprezentat, printre altele, de efectuarea și respectarea orarului școlar, iar simpla prezență În incinta instituției nu echivalează cu prezența acesteia la serviciu (la ore).

În dosarul de cercetare disciplinară se regăsesc mai multe rapoarte ale Șefului Biroului Planificare și Bibliotecă prin care s-a constatat că reclamanta a întârziat în mai multe situații la ore. Rezultatele acestor verificări sunt confirmate și de către un alt ofițer din cadrul Biroului Planificare și Bibliotecă, subinspector. Astfel, vinovăția reclamantei cu privire la această abatere a fost stabilită în cursul cercetării disciplinare prin mijloacele legale, fiind probată atât prin rapoartele întocmite de cei ce aveau competența de verificare a respectării programului orar, cât și prin condicile de clasă pe care reclamanta ave a obligația să le completeze la intrarea la ore.

Nu prezintă nici o importanță în speță faptele altor colegi. Cât timp sancțiunea disciplinară este personală și individualizată, nu se poate invoca drept o circumstanță atenuantă faptul că și alți colegi întârziau la ore.

La termenul de judecată din data de 05.03.2009 am depus depus la dosar și un plan topografic în care au fost marcate colorat locurile unde sunt amplasate toalete în cadrul Școlii, înscris cu care dorim să dovedim susținerile nefondate atât ale reclamantei, cât și ale martorilor în ceea ce privește timpul scurt de pauză pe care aceasta îl are la dispoziție pentru parcurgerea distanței de la sala de curs, la Biroul de Planificare și Bibliotecă pentru ridicarea catalogului, ori până la o toaletă. Așa cum se poate observa, toalete se găsesc atât în clădirea unde pârâta are ore, cât și în clădirea alăturată, aflată la o distanță de 14,5 de aceasta. Totodată, se poate remarca și faptul că între clădirile școlii distanțele sunt mici și, prin urmare, deplasarea de la o clădire la alta nu poate să ia așa de mult timp, încât cele 10, respectiv 30 minute de pauză, să nu fie suficiente pentru parcurgerea distanței până la Biroul de Planificare și Bibliotecă pentru ridicarea catalogului.

Având în vedere cele arătate mai sus, apreciază că Dispoziția de sancționare nr.

1/2008 este legală și temeinică, fiind aplicată proporțional cu gravitatea abaterilor săvârșite de reclamantă și reținute în sarcina ei, motiv pentru care solicită respingerea cererii formulată de reclamantă ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea dispoziției de sancționare.

Prin concluziile scrise înregistrate de Inspectoratul General al Poliției Romane la data de 2 aprilie 2009, solicită respingerea ca neîntemeiata acțiunea în contencios formulată de către reclamanta (), din următoarele considerente:

Prin Dispoziția Directorului Scolii de Agenti de Politie C nr.1I01.04.2008 reclamanta a fost sancționata disciplinar pentru"comportare necorespunzătoare în serviciu", "neglijență manifestată în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici"și"întârziere repetată de la serviciu",abateri prevăzute de art.57 lit. a), b) și e) din Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului, cu modificările și completările ulterioare si art.12 alin.1 lit. a), b) și e) din Ordinul nr400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din cu modificările și completările ulterioare.

Declanșarea cercetării prealabile a fost dispusă prin Dispoziția nr.60/26.02.2008, în urma raportului de sesizare nr.2384/25.02.2008, fiind respectată astfel succesiunea legală potrivit căreia actul de sesizare precede dispoziția de declanșare a cercetării prealabile. Comunicarea privind declanșarea cercetării prealabile a fost cuprinsă în adresa nr.2387/26.02.2008, însă reclamanta a refuzat să semneze și să primească un exemplar al adresei, declarând verbal că nu va semna nici un document. Acest aspect rezultă din înscrisurile depuse in probațiune, respectiv rapoartele directorului adj.pentru învățămant, comisar, directorului adj. pentru 10gistică, comisar șef și al secretarei însărcinată cu înmânarea pe baza de condică a comunicării, agentului, precum si din probele administrate in fata instantei de judecata, respectiv declaratia martorului.

Astfel solicită constatarea că afirmația reclamantei privind încălcarea art.27 din Ordinul nr.400/2004 este nefondată, în contextul în care aceasta așa cum am dovedit a refuzat primirea înștiințării scrise nr.2384/03.03.2008.

2. Susținerea reclamantei referitoare la încălcarea art.16 din Ordinul nr.400/2004 a fost formulată și în fața Consiliului de disciplină, însă, așa cum rezulta din procesul - verbal de ședință( depus in probatiune), în momentul în care polițistului analizat i s-a dat posibilitatea de a solicita noi probe de administrat în apărare, singura solicitare a fost audierea subinspectorului. Mai mult, martorul fiind audiat de instanta de fond a declarat fără echivoc, faptul ca nu a fost influențat in niciun fel cu privire la conținutul raportului pe care l-a întocmit pe parcursul cercetării prealabile.

Consiliul de disciplină și-a desfășurat activitatea cu respectarea prezumției de nevinovăție, fiind analizate probele existente la dosar și toate apărările formulate de reclamantă, din procesul-verbal de ședință al Consiliului de disciplină și din Încheierea nr.-.03.2008 rezultând respectarea normelor legale ce garanteaza acest principiu fundamental.

3. In ceea ce privește motivele invocate de reclamanta, potrivit cărora toate rapoartele colegilor sunt fabricate si pun la îndoială însăși integritatea și moralitatea acestora, învederează instanței ca aceste înscrisuri evocă fapte și împrejurări concrete ce au avut loc în perioada anterioară declanșării cercetării prealabile, neavând relevanță faptul că au fost întocmite în perioada cercetării prealabile. Tocmai dispozițiile art.28 alin.1 din nr.400/2004 prevad ca" in scopul completarii datelor si informatiilor obtinute, se pot desfasura urmatoarele activitati: verificarea unor înscrisuri, controlul activitatii politistului cercetat, inventare, audieri de martori ".

4. De asemenea, fata de susținerile reclamantei potrivit cărora din continutul Incheierii Consiliului de Disciplina rezulta incalcarea prezumtiei de nevinovatie, învederăm respectuos onoratei instante de control judiciar ca Incheierea consiliului de disciplină are caracter consultativ și contine oviniile membrilor consiliului cu vrivire la temeinicia și le2alitatea cercetării, precum și cu privire la oportunitatea și pertinența propunerilor formulate În raportul de cercetare prealabilă.

5. Actul administrativ de sancționare - Dispoziția nr.1/01.04.2008 cuprinde în mod detaliat motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de polițist, precum și organul sau instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ. Așadar, contrar celor susținute de reclamantă în acțiune, actul administrativ de sancționare cuprinde elementele prevăzute de art.62 lit.c) și f) din Ordinul nr.400/2004.

Solicită să se constate că, fapta ofițerului de politie, reclamanta din prezenta cauza, astfel cum a fost descrisa in întâmpinarea de la dosar, a avut un impact negativ în cadrul colectivului profesoral, în sensul cauzării unor prejudicii majore prestigiului instituției și profesiei de polițist prin comportamentul acesteia. Acest fapt a fost confirmat de altfel de către martorii audiați in prezenta cauza atât in faza cercetării disciplinare, cat si in faza cercetării judecătorești.

A vând în vedere prezumția de respectare a legalității acordată celui care poarta uniforma de polițist, la aflarea stării de fapt, în rândul colectivului profesional în care reclamanta își desfășoară activitatea, a existat o reacție de dezaprobare a comportamentului reclamantei.

Potrivit art. 41 lit."h" din Legea nr.360/2002 - polițistul este dator "prin întregul sau comportament să se arate demn de considerația și încrederea impusa de profesia de polițist", iar potrivit art. 42 lit."d" din același act normativ "să aibă o conduită corectă". În completarea acestor prevederi trebuie invocat și Ordinul 400/2004, privind disciplina și deontologia profesională a polițiștilor, care conține reglementări ce vizează în mod direct comportamentul polițiștilor. Astfel art.4 la lit. b prevede ca:" Disciplina muncii și deontologia profesională obligă pe fiecare polițist să respecte cu strictețe prevederile lega le și jurământul de credință și să îndeplinească în mod conștiincios și la timp atribuțiile funcționale curente".

6. În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, învederează onoratei instante că potrivit prevederilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă "instanța de judecată are dreptul de a micșora onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute pe onorariilor minimale, ori de câte ori va constata că sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii ". În opinia noastră instanța de fond în virtutea rolului activare obligația de a stabili corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată.

De altfel, in conformitate cu jurisprudența CEDO, apreciem ca instanța poate pronunța o hotărâre in privința costurilor si cheltuielilor doar in măsura in care suportarea lor de către reclamant - era reala si necesara si daca era o sumă rezonabilă (a se vedea, între altele, Hotărârea Demicoli împotriva Maltei din 27 august 1991) si totodată cheltuielile trebuie stabilite ca efectiv si neapărat necesare si calculate la o suma rezonabila, reclamanta putând obține rambursarea cheltuielilor de judecata doar in măsura in care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil (a se vedea, Hotărârea Nikolova împotriva Bulgariei, CEDO 1999, Cauza Rotaru împotriva Romaniei, Hotărârea Vasilescu contra Romaniei, Cauza Reiner si altii impotriva Romaniei).

Față de toate considerentele de fapt și de drept invocate, solicită să se respingă acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată, să se constate că măsura dispusă este în concordanță cu gravitatea faptelor și gradul de vinovăție, întrucât comportamentul ofiterului în împrejurările date a adus atingere atât onoarei și demnității polițistului cât și prestigiului instituției și, pe cale de consecință, să se mențin Dispoziția Directorului Scolii de Agenti de Politie C nr.1/01.04.2008, precum și Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 1190/24.04.2008 ca fiind temeinice și legale.

Reclamanta a depus la 2 aprilie concluzii scrise prin care solicită să se aibă în vedere la solutionarea cauzei, si prin care arată că își susține acțiunea formulata solicitând admiterea ei si obligarea paratilor la plata chetuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

Prin acțiunea mea am solicitat instantei de judecata anularea dispozitiei de sanctionare nr 1/ 01.04.2008 a Scolii de agenti de politie " " ClujN precum si a dispozitiei 1190/24.04.2008 prin care mi-a fost respinsa contestatia formulata impotriva dispozitiei de sanctionare nr 1/01.04.2008 si prin care s-a mentinut aceasta dispozitie precum si sanctiunile prevazute de ea. De asemenea a solicitat obligarea paratei Scoala de Agenti de Politie la plata drepturilor salariale neîncasate ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare, precum si obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.

Prin dispozitia de sanctionare atacata, pe care o consider nelegala si netemeinica, s-a dispus in baza disp. Art 57 lit a),0 b) si e), art 58 lit b), art 59, art 60, art 61 din legea 360/2002 - statutul politistului- si art 12 alin 1 lit a), b) si e), art 15 lit b) si art 1 lit. b) din MAI nr. 400/2004 si in baza incheierii Consiliului de Disciplina constituit la nivelul Scolii de Agenti de Politie, subsemnata am fost sanctionata cu "diminuarea drepturilor salariale pentru functia indeplinita cu 20% pe o perioada de 3 luni".

Parata a retinut ca m-as face vinovata de comiterea a trei abateri disciplinare: "comportare necorespunzatoare la serviciu" prev de art 12 alin 1 lit a din MAI nr 400/2004 "neglijenta manifestata in indeplinirea atributiilor primite de la șefii ierarhici" prev de act 12 alin B din MAI 400/2004 "intarziere repetata de la serviciu" prev de art 12 alin 1 lit e din MAI 400/2004.

Contrar celor sustinute in dispozitiile contestate si in pozitiile paratilor, in baza probatoriului administrat in cauza a solicitat să se observe ca actiunea este intemeiata atat sub aspectele de procedura invocate cat si sub aspectul fondului, in sensul ca nu ma fac vinovata de faptele retinute in sarcina mea de catre consiliul de Disciplina.

Cu referire la aspectele invocate prin contestatia initiala, fata de sustinerile paratelor din intampinarile depuse la dosarul cauzei si in urma probatoriului administrat in cauza, arată pe scurt urmatoarele:

1. În ceea ce priveste procedura cercetarii preIa bile s-au incalcat prevederile art

20 alin 1 si 3 din MAI 400/2004 in sensul ca ofiterul responsabil cu cercetarea abaterilor comise de cadre ar fi trebuit sa fie Sef, iar in lipsa sa sef, si nu sef. In baza Dispozitiei directorului scolii nr 90/24.03.2008 (fila 77) s-a constituit Comisia de disciplina a Scolii "pentru consultarea cu privire la legalitate a si temeinicia cercetarii prealabile, precum si cu privire la pertinenta propunerilor si solutiilor formulate in legatura cu abaterile disciplinare savarsite de catre Pr de politie ". In baza dispozitiei directotului scolii nr 60/26.02.2008, in conformitate cu prev art 20 din ord MAI 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului MAI si art 59 din legea 360/2002 privind Statutul politistului a fost numita D-na pentru efectuarea cercetarii prealabile. (fila 83). Insa aceasta cercetare prealabila s-a declansat si mi s-a comunicat in 25.02.2008, cu o zi inainte de a fi numita in functie D-na, pentru constatarea unor lipsuri la inventar, constand in obiecte personale ale subsemnatei. (raport finalizare cercetare prealabila fila 84).

Cercetarea prealabila este lovita de nulitate ca o consecinta a efectuarii acesteia de catre o persoana care nu era competenta conform art 20 alin 2, art 26 alin 1, art 22 alin 4 MAI 400/2004.

În ceea ce priveste data declansarii procedurii prealabile aceasta este 25.02.2008 ora 8.00 dimineata cand reclamanta a fost anuntata verbal de catre directorul scolii despre acest lucru. cu referire la lipsurile de la inventar si refuzul de a intra in continuare la orele!ei plecata in maternitate in lipsa unei dispozitii a conducerii scolii in acest sens. efectiva a refuzului de a sustine ore care nu erau in competenta legala a reclamantei a fost dupa ce s-a declansat procedura cercetarii prealabile. Neintrarea la clasa a fost urmata de emiterea unei dispozitii directorului scolii prin care s-a modificat dispozitia anuala de invatamant. in sensul ca reclamanta ar fi fost oblif!ata sa sustine acele ore. conform martorului propus de parata. sef cabinet metodica. emitent al dispozitiei in cauza. Aceasta dispozitie nu a fost niciodata adusa la cunostiinta reclamantei care a fost acuzata si sanctionata de nerespectarea ei inca inainte de a se emite (dupa cum sustin martorii audiati in cauza). Astfel colegii de catedra, inclusiv sefa catedrei, si spre exemplu martorul ne arata ca sarcinile consiliului de comanda si dispozitiile le erau transmise in doua modalitati: fie prin intocmirea unui proces verbal de sedinta semnat de toti membrii prezenti (desi parctica ne arata martorul este de data recenta sau inainte de anul 2006-2007, intrucat in perioada de referinta nu se intocmeau decat sporadic) fie prin transmiterea catre fiecare cadru didactic a acestor sarcini de serviciu pe o foaie separata, caz in care se lua la cunostiinta si se primea acel inscris tot sub semnatura, semnaturi care se indosariau obligatoriu de catre sefa catedrei.Cu toate acestea parata a depus la dosarul cauzei asemenea procese verbale ale sedintei de catedra si informari si sarcini transmise membrilor catedrei, toate nesemnate fara a putea fi retinute ca dovada de comunicare neindeplinind procedura standard si neputandu-se stabili daca intr-adevar li s-au adus la cunostiinta membrilor catedrei sau daca reflecta realitatea. Dar nici macar in unul dintre acestea nu se face vorbire de existenta vreunei astfel de dispozitii prin care D-na sa fi trebuit sa preia orele D-nei, sau sa fi fost măcar mustrata verbal cu referire la uneloe intarzieri sau comportament necuviincios. Nici nu ar fi fost posibil cată vreme reclamanta desi solicita emiterea unei dispozitii in acest sens ea s-a emis efectiv dupa ce nu a mai intrat la ore si dupa ce s-a declansat procedura prealabila a cercetarii disciplinare pentru nerespectarea ei!!!. Prima când reclamanta a luat la cunostiinta de existenta unei asemeneaispozitiia fost odata cu comunicarea actelor anexa la întâmpinarea depusa de parata, pana la acea data necunoscând ca ar fi fost emisa.

Citarea reclamantei in timpul cercetării prealabile s-a făcut cu încălcarea dispozitiilor art 27 din 400/2004.Textul legal invocat este de stricta interpretare, fiind vorba despre o norma imperativa. Refuzul de semnare al reclamantei este datorat unei conduite prin care i se comunica "semneaza aici sa iti dau hartia asta si apoi vezi tu ce ti se va intampla" fara a i se spune despre ce este vorba si ce act urmeaza sa primeasca. Insa acest refuz. chiar in prezenta martorului care atesta ca nu i s-au înmânat documentele si nici nu i s-au citit sau comunicat potentialul lor continut. nu poate tine loc de citare lee:ala a reclamantei. Daca reclamanta ar fi refuzat primirea in cunostiinta de cauza (desi nu este cazul in speta) ar fi avut la dispozitie comunicarea citatiei prin scrisoare recomandata pentru a respecta solemnitatea cercetarii disciplinare si pentru a dovedi respectarea dreptului la aparare a reclamantei. Ori asa cum ne arata si parata prin intampinare,art27alin2prevede ca "citarea politistului cercetat se va face prin instiintare scrisa, inmanata personal, cu semnatura de primire ori prin scrisoare recomandata, expediat a la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta unitatii".In mod evident nici una din aceste modalitati imperativ prevazute de norma legala nu a fost indeplinita. Pe cale de consecinta reclamanta nu a fost legal citata. Pe de alta parte respectarea dreptului la aparare. inclusiv prin angaiarea unui avocat i-a fost restrans prin numirea in mod olie:atoriu al unui membru al Corpului National al Politistilor in aparare. avocatii in practica nefiind admisi in cadrul unor cercetari disciplinare in interiorul institutiilor subordonate MIRA. sub pretextul secretelor de serviciu. Exista insa procedura prin care avocatii alesi pot fi autorizati sa ia cunostiinta de continutul unor asemenea acte.

Cu referire la incalcarea art 16 din Ordin arată faptul ca persoana care desfășoară cercetarea disciplinara trebuie sa fie echidistanta si obiectiva si sa nu aducă atingere in nici un fel demnitătii politistului cercetat. Ori in speta desi s-a pornit cercetarea prealabila pentru probleme privind un inventar s-a ordonat diverselor persoane sa întocmeasca rapoarte nefavorabile in legatura cu alte fapte decat acel inventar. a fost intocmit in lipsa reclamantei si a colegei de birou, martora, care la intoarcere arata ca i-au fost ravasite toate bunurile personale ale ei si ale reclamantei, ca in urma unei perchezitii. Dupa ce s-a constatat ca nu poate fi sanctionata reclamanta pentru eventuale lipsuri si i s-au inventariat si bunurile personale ale acesteia si ale colegei s-au ordonat efectuarea unor rapoarte in legatura cu fapte de alta natura. Astfel conform martorilor audiati in cauza sau solicitat informatii despre un eveniment pentrecut la cu luni bune in urma cand reclamanta a refuzat sa doarma in camera cu sefa sa si au existat discutii vis-a-vis de nemultumirea acesteia datorata optiunii reclamantei de a imparti camera cu alta persoana. De asemenea martorului paratei, militar d e profesie, sef al cabinetului de metodica i s-a ordonat sa refaca rapoartele intocmite in sensul eliminarii tuturor persoanelor mentionate ca ar fi intarziat sau nu s-ar fi prezentat la ore si a intocmirii unor noi rapoarte in care sa se mentioneze ca reclamanta ar fi lipsit la ore. S-a emis o dispozitie dupa ce aceasta a lipsit la clasele d-nei, si s-au intocmit rapoartele aratate mai sus de acea maniera, stiindu-se ca reclamanta refuza sa sustina orele suplimentare doar din colgialitate timp de 2 ani cat D-na ar fi fost in concediu. S-a constatat ca a incalcat dispozitia de invatamant prin care i se modifica incarcatura didactica, inainte de a se emite dispozitia si fara a i se aduce la cunostiinta. Totul doar pentru aos anctiona intr-o forma sau alta daca nu s-a reusit prin acea perchezitie, catalogata astfel de catre colega de birou afectata in egala masura. Desi au fost invederate aceste aspecte consiliului de disciplina, in mod evident nu s-a tinut cont intrucat problema nu era respectarea echidistantei si a drept1ui la aparare ci gasirea unei modalitati de sanctionare cu orice chip a reclamantei care refuza sa i fie incalcate drepturile si solicita sa i se comunice de ce trebuie sa sustina orele care nu sunt trecute in planul de invatamant in incarcatura sa didactica sau in fisa postului.

Potrivit art 28 din ord 400/2004 ofiterul desemnat cu cercetarea prealabila trebuie sa stranga toate probele care pot conduce la aflarea adevarului. Dupa cum arata toti martorii audiati in cauza, cu exceptie d-nei, sefa de catedra care a solicitat efectuarea acestei cercetari, reclamanta este o buna colega, nu a avut niciodata probleme cu nimeni pana la declansarea acestei proceduri. Mai mult in anul scolar 2004-2005 sustinut tot anul si orele unei colege in aceasi maniera "de prietenie" si identic si in anul scolar 2007-2008, din 1 noiembrie 2007 pana in 25 februarie 2008 cand a refuzat sa continue 2 ani in lipsa unei obligatii de servici. De asemenea avea activitati suplimentare de cercetare, consultatii cu elevii, publicatii stiintifice, doctorat si niciodata nu a avut vreun beneficiu material pentru munca suplimentara. la nivel de catedra erau acordate unor alte persoane care nici pe departe nu aveau numarul de ore al reclamantei. Intarzierea la ore imputata de asemenea arata martorii ca nu a existat, iar in situatia in care ar fi fost cazul 1- 2 minute, ar fi fost datorata distantei care trebuia parcurs a in fiecare pauza, lucru cunoscut de conducerea scolii si acceptat tacit pentru toate persoanele chiar si in prezent. S-a ordonat de catre ofiterul responsabil cu cercetarea disciplinara emiterea dispozitiei prin care ar fi obligata sa sustina orele la clasele 105 si 106 dupa declansarea procedurii tocmai in vederea posibilitatii sanctionarii reclamantei, nu pentru aflarea adevarului. O asemenea conduita nu poate fi considerata echidistanta, mai ales ca din probatoriul administrat rezulta ca o asemenea dispozitie trebuia adusa la cunostiinta reclamantei prin semnatura de primire, si nu comunicata odata cu intampinarea prin intermediul instantelor de judecata. Din cadrul probelor testimoniale putem concluziona ca s-a facut tot posibilul pentru sanctionarea reclamantei intr-o forma sau alta si nu s-a pus pret pe aflarea adevarului asa cu solicita legea.

Continutul raportului de cercetare prealabila nu i-a fost adus la cunostiinta sub semnătură la sfârșitul cercetărilor așa cum prevede art 32 ord 400/2004. si nici nu i s-a comunicat in copie prin scrisoare recomandata. Astfel nu putea sa formuleze nici apărări in cauza cu atât mai mult cu cat tardiva realizat ca problema nu mai este cea a -ului lipsa la inventar așa cum i s-a spus.

În ceea ce priveste încalcarea prezumtiei de nevinovatiei arată ca aceasta rezulta din probatoriul administrat in cauza cu referire la modalitatea in care s-a desfasurat intreaga cerecetare disciplinara si modalitatea in care sau intocmit actele in cauza, inclusiv modalitatea de redactare a incheierii date de catre consiliul de disciplina la finalizarea "cercetarilor". Practic reclamanta, incadrata intr-o structura inca militara a avut indrazneala sa isi solicite repturile si a fost sanctionata pentru acest fapt. Stiind ca pe parcursul unui an scolar intreg a sustinut orele unei colege fara a fi obligata, stiind ca din noiembrie 2007 pana in februarie 2008 suplinit din nou o colega aflata in maternitate fara a fi remunerata sau fara a avea obligatie de servici a solicitat rezolvarea problemei in sensul ca nu era admisibil ca incarcatura ei didactica sa fie dubla fata de toti colegii timp de 2 ani cat urma sa ramana colega in maternitate. Mai mult decat atat a indraznit sa solicite cateva zile concediu de studii pentru sustinerea tezei de doctorat, fiind refuzata sub pretextul ca nu este obligatoriu sa o sustina in acel an, ca oricum e finalizata si va putea reprograma sustinerea tezei si se va putea prezenta la examen dupa venirea din maternitate a colegei. A mai avut indrazneaza la actioneze in instanta Scoala de Politie pentru ca era platita pentru un grad inferior celui pe care a fost incadrata si pentru care presta activitatea conform fisei postului, si a si castigat in prima instanta (dos-). Ca atare o persoana care isi solicita drepturile, desi un "bun executant" conform sefilor ierarhici audiati, totusi o persoana incomoda. Pe cale de consecinta s-au luat masuri, in sensul ca s-a pornit cercetarea disciplinara cu referire la o singura abatere, lipsa la inventar, abatere pentru care s-a si constituit consiliul de diciplina conform art 38 ord 400/2004. S-a constatat ca nu poate fi dovedita si s-a ajuns la sanctionarea reclamantei pentru alte trei abateri. Nu doar ca nu i s-a respectat prezumtia de nevinovatie, mai mult s-a incercat gasirea a orice pretexte de sanctionare a reclamantei pentru indrazneala de a-si cere drepturile. Ca atare scopul cercetarii disciplinare era sanctionarea reclamantei si nu aflarea nemijlocita a adevarului. Astfel s-a incercat sanctionarea pentru intarzieri repetate la serviciu, dar in urma verificarii cartelelor de la intrare nu s-a reusit si in final s-a transformat in intarziere la ore. Astfel s-au solicitat de catre membrii comisiei refacerea unor rapoarte intocmite de catre seful cabinetului de metodica pentru "dovedirea" acestor aspecte, cu toate ca martorii audiati, semnatari si ei a unor rapoarte nu au semnalat asemenea fapte. A fost singura din istoria Scolii de Agenti cercetata disciplinar. De ce sa optat pentru sanctionarea intarzierilor la ore? Desi neconsemnate in condicile de clasa asa cum se solicita prin organizarea interioara a unitatii, se puteau dovedi prin intocmirea acestor rapoarte in modalitatea aratata, fiind de notorietate si cunoscandu-se si acceptandu-se inclusiv in prezent faptul ca daca spre exemplu un profesor are necesitati fiziologice in timpul unei pauze, sau nu merge in pas alert la schimbarea cataloagelor este imposibil sa nu intarzie 1 minut la ora. Ca atare s-a presupus ca probabil si reclamantei i s-ar fi intamplat acest lucru ca si tuturor celorlalti, iar dupa ce nu s-a putut sanctiona reclamanta pentru lipsa inventar sau intarziere la serviciu era posibila sanctionarea ei pentru intarziere la ore. Pe de alta parte textul retinut in sarcina sa sanctioneaza intarzierea la serviciu si nu se poate aplica intarzierilor la ore, in cadrul serviciului. In sfarsit, cunoscandu-se faptul ca reclamanta dorea sa solutioneze problema astfel incat sa nu suplineasca 2 ani colega de birou a fost posibila si sanctionarea ei pentr nerespectarea unei dispozitii care ulerior a si fost emisa. Si in aparare, paratele arata ca pe temeiul colegialitatii trebuia sa sustina si acele ore, chiar daca nu intrau in atributiile sale. Pe temeiul colegialitatii si pentru buna functionare a unitatii a si facut acest lucru un an intrg inainte, si apoi si din noiembrie 2007-februarie 2008. Insa cum era si firesc, a refuzat sa mai intre la ore timp de 2 ani pe simpla colegialitate si a solicitat sa i se comunice in baza a ce dispozitie trebuie sa le sustina. Daca s-ar fi respectat prezumtia de nevinovatie i s-ar fi comunicat acea dispozitie, sau s-ar fi intocmit inainte de declansarea cercetarii disciplinare. Insa catavreme dispozitia de modificare a incarcaturii didactice stabilite pentru reclamanta in anul in curs, "incalcata" de aceasta a fost intocmita dupa declansarea procedurii, nu putem discuta despre o prezumtie de nevinovatie. Mai mult nici macar in timpul cercetarii nu i-a fost adusa la cunostiinta existenta dispozitiei incalcate.

În ceea ce priveste întocmirea dispozitiei de sanctionare. aceasta nu cuprinde toate elementele prev de art 62 alin 2 MAI. respectiv motivele pentru care au fost respinse apararile formulate de reclamanta si ore:anul la care se poate contesta acest act. In aceeasi ordine de idei, dispozitia IGPR contestata, prin care i s-a respins contestatia reclamantei nu raspunde punctualla problemele ridicate de catre aceasta ci se limiteaza la a rezuma succint actul contestat. Se mentioneaza doar ca nu sunt fondate apararile insa nu motiveaza si aceasta concluzie.

Asupra starii de fapt retinute de Consiliul de Disciplina:

Cu referire la atitudinea necorespunzatoare fata de colegi. Arată ca rapoartele întocmite nu relatează un eveniment concret, sau din epoca recenta anterioara declansarii procedurii diciplinare. Toate sunt redactat vag, la solicitarea expresa a conducerii scolii. Insa audiati in fata instantei de judecata, martorii semnatari ai acestor rapoarte, precum si alti martori arata ca din cunostiintele lor reclamanta nu a avut un comportament necolegial si nici nu a folosit cuvinte jugnitoare la adresa colegilor. Ca atare aceasta abatere nu este sustinuta de probe, reclamanta fiind vazuta ca un castig pentru scoala si ca o colega buna si amabila. Eventualele divergente aparute datorita nemultumirii reclamantei cu referire la efectuarea unor ore nealocate dansei prin programa de invatamant sunt evidente si nu au fost negate nici de catre reclamanta. Insa chiar colegii de catedra au aratat ca a ridicat de nenumarate ori aceasta problema, fiind nemultumita insa nu s-a comportat necivilizat la serviciu, sau altfel decat majoritatea martorilor ar fi reactionat pusi in locul ei. Pe de alta parte va rugam sa observati ca i se retine un comportament neadecvat fata de colega plecata in maternitate inca din noiembrie 2007, ori o incalcare a acestui text legal trebuia cercetata eventual la acea data si nu dupa 4 luni dupa ce colega nu mai era prezenta in scoala. Nu este suficienta mentionarea vaga a unor atitudini necorespunzatoare, la modul general. Acestea trebuiau probate in concret si dovedite cu probe certe, cu indicarea exacta a persoanelor implicate si a imprejurarilor in care s-ar fi comis respectivele fapte, cu administrarea corecta a unui probatoriu pro si contra acestor sustineri.

In ceea ce priveste abatera disciplinara prev de art 12 alin 1lit b din MAI 400/2004 "neglijența manifestata in indeplinirea dispozitiilor primite de la șefii ierarhici" constand in "nerespectarea prevederilor dispozitiei de învățământ a directorului scolii nr -/12/09.2007, in sensul ca refuza sa intre la ore la clasele 105 si 106": Aratam ca dispozitia de invatamand a fost respectata intocmai. In sensul ca in acea dispozitie se specifica ca D-na are o incarcatura didactica de 0.53, si va preda in anul scolar in cauza la clasele 101, 102 si 1 03. Diferenta pana la programul de 8 ore pe zi, conform "se lucreaza conform planificarii redactate de catre Biroul de, Planificare si biblioteca, avizata de directorul adjunct pentru invatamant si aprobata de directorul scolii pentru acordare de consultatii si consiliere" Ca atare nu i se poate imputa ca nu a efectuat in intregime orele de lucru. Intr-adevar, dupa ce reclamanta a refuzat sa mai intre la ore fara a avea aceste atributii stabilite conform legii, si acest lucru dupa indelungi conversatii purtate cu superiorii, inclusiv la sedintele de catedra s-a emis o completare la dispozitia de invatamant. Evident aceasta modificare sau completare a dispozitiei de invatamant se putea efectua numai in modalitatea formala in care se si emitea actul modificat. Insa seful biroului metodica care a emis acea dispozitie de completare arata ca i s-au acordat clasele 105 si 106 d-nei numai dupa ce dansa a refuzat sa mai intre la ore. Ca atare nu putea fi cercetata pentru incalcare unei dispozitii emise dupa declansarea cercetarii disciplinare. Mai mult martorii arata ca asemenea dispozitii se aduc la cunostiinta celor in cauza sub semnatura. Nu exista nici o dovada ca acest lucru s-ar fi intamplat contrar sustinerilor reclamantei, care arata ca a vazut acesta dispozitie doar in urma introducerii actiunii in instanta. Nici chiar sefa de catedra nu a putut confirma decat ca au existat discutii pe tema sustinerii orelor d-nei de catre D-na, insa nu i s-a cominicat baza legala a acestei solicitari. Nici macar in cursul cercetarii disciplinare nu a cunoscut despre continutul si existenta dispozitiei pretins incalcate.

In ceea ce priveste abatere a disciplinara prev de art 12 alin 1 lit e teza II "intarziere repetata la serviciu" constand in intarzierea la ore retinuta de consiliul de disciplina, aratam ca exista o deosebire intre intarzierea la serviciu si cea la ore. Intarzierea la serviciu consta in intarzierea la prezentarea la locul de munca si nu in modalitatea de desfasurare a activitatii odata aflat in incinta unitatii. Intarzierea la locul de munca, adica la serviciu, nu fost nici probata nici retinuta ca abatere disciplinara. Intarzierea la ore constituie eventual o indeplinire defectuasa a atributiilor de serviciu si nu o intarziere la serviciu in sensul textului legal citat. Insa si in aceasta priviinta din consemnarile efectuate in condicile de clasa nu rezulta sub nici un fel ca reclamanta ar fi intarziat in mod repetat la serviciu. Mai mult martorul, cel care ar fi constatat existenta acestor intarzieri daca ar fi fost cazul, arata ca reclamanta nu obisnui a sa intarzie la ore. Eventual asemenea tuturor celorlalte cadre didactice s-ar fi putut intampla ca datorita modului de organizare a cursurilor si a procedurilor formale de urmat in fiecare pauza sa fi fost in imposibilitate sa intre la clasa la fix absolut de fiecare data. Insa acest lucru nu i se poate imputa reclamantei cu atat mai mult cu cat era o atitudine acceptata si practicata de toti profesorii, iar cupa apartinea conducerii scolii pentru organizarea defectuoasa a programului scolar. Mai mult nici nu exista probe certe ca la anumite ore ar fi intrat cu intarziere in mod deliberat, si nici nu a fost respectata procedura si regulamentul interior al unitatii in sensul ca era obligatoriu de consemnat aceste fapte in condieile de clasa, dupa modalitatea in care s-a consemnat si lipsa la ore. Pe de alta parte nici nu este precizat in concret care intarziere exacta este sanctionata, se aminteste doar la modul general. In aceste conditii nici nu a fost cu putiinta sa fie efectuata proba contrara sau sa se determine daca mai era in termen sa se stabileasca o sanctiune pentru respectiva întarziere. Pe de alta parte martorii arata ca in astfel de situatii erau toti mustrati verbal in sedintele de catedra sau de consiliu profesoral. Ca atare s-ar putea ridica si problema dublei sanctionari, daca pentru eventualele abateri s-ar fi aplicat si mustrare a verbala, ca ulterior sa se constituie un consiliu de disciplina care sa dispuna retinerea a 20% din salar.

Pentru motivele arătate mai sus solicită admiterea cererii așa cum a fost formulata si obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata efectuate in cauza.

Prin întâmpinare ambele pârâte au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține în fapt și în drept următoarele:

1. Prin actul contestat în prezenta cauză, recte Dispoziția nr. 1 din 01.04.2008 ( 57 dos Tribunal), reclamanta a fost sancționată disciplinar cu sancțiunea privinddiminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 20% pe o perioadă de trei lunireținându-se în sarcina acesteia săvârșirea a trei abateri disciplinare referitoare lacomportarea necorespunzătoare în serviciuprevăzută de art. 12 alin. 1 lit. a) din Ordinul MAI nr. 400/2004,neglijență manifestată în îndeplinirea atribuțiilor primite de la șefii ierarhiciprevăzută de art. 12 alin. 1 lit. b) din același ordin șiîntârziere repetată de la serviciuprevăzută la art. 12 alin. 1 lit.e) din același ordin.

Criticile referitoare la desfășurarea procedurii privind cercetarea prealabilă nu sunt fondate.

Cercetarea prealabilă a fost demarată ca urmare a dispoziției nr. 60/26.02.2008 pe baza raportului de sesizare nr. 2348/25.02.2008 fiind astfel respectate formal dispozițiile art. 20 din Ordinul MAI nr. 400/2004.

În acest sens, în aplicarea art. 20 alin. 3 din ordinul sus amintit s-a emis dispoziția de zi pe unitate nr. 1 din 03.0.2008 prin care la capitolul V Învățământ s-a prevăzut la pct. 6 dispoziția de numire ca ofițer responsabil cu cercetarea abaterilor comise de cadre, cms., iar în lipsa acesteia cms. ( 190 dos. Tribunal).

Curtea reține că procedura de cercetare disciplinară privind-o pe reclamantă s-a desfășurat și finalizat pe parcursul anului 2008 când a fost în vigoarea dispoziția de zi pe unitate nr. 1 din 03.01.2008. Reclamanta face eronat referire la persoana cms.. G deoarece această persoană a avut atribuții de ofițer responsabil cu cercetarea abaterilor comise de cadre pe parcursul anului 2007 așa cum rezultă din prevederile dispoziției de zi pe unitate nr. 1 din 03.01.2007 ( 189 dos. Tribunal).

Prin urmare, în lipsă de alte critici pertinente Curtea reține că cercetarea disciplinară efectuată de cms. respectă formal prevederile art. 20 alin. 1 și 3 din Ordinul MAI nr. 400/2004, persoana care a efectuat cercetarea prealabilă fiind desemnată și nominalizată ca atare de șeful competent prin dispoziția de zi pe unitate dintre cadrele prevăzute la nota 1 de subsol a acestui ordin. De altfel, reclamanta nu a adus nicio critică referitoare la viciile ordinului de zi pe unitate privind desemnarea ofițerului responsabil cu cercetarea prealabilă a abaterilor disciplinare la unitate.

De altfel acest aspect reiese cu prisosință și din conținutul Dispoziției nr. 60 din 26 februarie 2008 ( 83 dos. Tribunal) unde șeful unității dispune demararea cercetării prealabile de către persoana desemnată anterior prin ordinul de zi pe unitate. Acest aspect de altfel este reținut și analizat corect și legal în dispoziția nr. 1190 din 24.04.2008 a IGPR prin care s-a soluționat contestația pe cale administrativă intentată de reclamantă ( 183-184 dos. Tribunal).

2. Comunicarea privind declanșarea cercetării prealabile a fost cuprinsă în adresa nr. 2387/26.02.2008 pe care reclamanta a refuzat să o primească și să adeverească prin semnătură acest fapt așa cum rezultă din conținutul raportului întocmit cu acest prilej la data de 26.02.2008 ( 126 dos. Tribunal). Acest aspect este întărit și de depoziția martorului. Așa fiind, Curtea apreciază că prevederile art. 27 din Ordinul MAI nr. 400/2004 relativ la procedura de comunicare a materialului de sesizare cu polițistul cercetat a fost riguros îndeplinită de ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă. De altfel, polițistul cercetat nu-și poate invoca în apărare propria sa conduită.

Reclamanta susține și nu probează că la data de 25 februarie 2008 i-ar fi fost comunicată soluția privind demararea cercetării prealabile trimițând însă eronat la raportul de finalizare a cercetării prealabile ( 84-89). În acest raport întocmit formal conform prevederilor art. 33 din Ordinul MAI nr. 400/2004 nu se consemnează și nici nu reiese că polițistul cercetat ar fi aflat de demararea procedurii de cercetare prealabilă cu o zi înainte de a fi numit ofițerul însărcinat cu cercetarea prealabilă.

De altfel, acest ofițer a fost numit încă din data de 3.01.2008 iar pentru cercetarea disciplinară în cauză a fost desemnat la fel abia la data de 26.02.2008 și este greu de presupus atunci care sunt rațiunile pentru care s-a refuzat primirea înștiințării demarării cercetării prealabile de vreme ce reclamanta, potrivit afirmațiilor acesteia, nu mai putea fi surprinsă de o atare procedură.

formulării criticilor privind nulitatea actelor săvârșite de ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă cu trimitere la dispozițiile art. 20, art. 22 și 26 din Ordinul MAI față de conduita polițistului cercetat și în raport de starea de fapt reținută de instanță nu converg la reținerea ca fondate a criticilor de nelegalitate a actelor și a procedurii urmate de ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă.

3. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 16 din Ordinul MAI nr. 400/2004 Curtea reține, pe de o parte că textul se referă la persoana care este împuternicită să aplice sancțiunea disciplinară. Prin urmare, exigențele impuse privind conduita se impun exclusiv șefului care este învestit cu competența de a aplica, de a stabili sancțiunea disciplinară.

Pe de altă parte, Curtea reține că reclamanta a și formulat o astfel de critică încă în fața consiliului de disciplină, cu mult înainte de momentul deciziei privind sancționarea disciplinară. Astfel, în procesul-verbal de ședință s-a consemnat că aceasta s-a plâns de încălcarea dispozițiilor legale respective invocând conduita directorului școlii iar atunci când a fost întrebată dacă mai are probe de propus aceasta a solicitat doar audierea ca martor a subinspectorului de poliție pentru a se demonstra încălcarea altor prevederi legale, respectiv cele de la art. 25 alin. 2 din Ordinul nr. 400/2004.

Or, acest martor a fost audiat în cursul cercetării judecătorești întreprinsă de prezenta instanță și din conținutul depoziției sale rezultă fără tăgadă că teza probatorie invocată de reclamantă nu se susține.

4. Curtea reține că atât materialul probator întocmit în faza cercetării disciplinare, în special Procesul-verbal al consiliului de disciplină dresat cu ocazia ședinței din data de 27 martie 2008 precum și încheierea nr. 2422/27.03.2008 precum și toate probele administrate în faza de cercetare judecătorească relevă că organele de cercetare disciplinară și-au desfășurat activitatea fără a încălca beneficiul prezumției de nevinovăție în ceea ce o privește pe reclamantă, fiind respectate toate garanțiile procedurale și legale, fiind astfel analizate toate probele existente la dosar și toate apărările formulate de reclamantă.

Astfel, dispoziția de sancționare cuprinde formal toate mențiunile necesare pentru valabilitatea acesteia, în special datele prevăzute de art. 62 din Ordinul MAI nr. 400/2004.

Cât privește conținutul actului de sancționare analizat sub aspectul criticilor formulate de reclamantă Curtea constată că o primă examinare a acestora a fost făcută de către organul ierarhic superior al sefului unității care a dispus sancționarea disciplinară. Astfel, aspectele de fapt evocate în contestație au fost examinate iar criticile pe fond corect înlăturate.

Din analiza efectuată cu prilejul cercetării judecătorești a cauzei se desprinde concluzia că reclamanta se face vinovată de săvârșirea abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa iar tratamentul disciplinar aplicat de organul în drept este corect, just, echitabil, rezonabil și proporțional cu gravitatea și consecințele abaterilor reținute în sarcina polițistului cercetat.

Cât privește prima abatere reținută în sarcina reclamantei constând în comportare necorespunzătoare în serviciu încadrată formal în dispozițiile art. 57 alin. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 corelat cu art. 12 alin. 1 lit. a) din Ordinul MAI nr. 400/2004, Curtea reține că latura obiectivă a acestei abateri disciplinare presupune săvârșirea de către polițist a unor acte și fapte incompatibile cu un comportament demn, civilizat și corect. De altfel, conform art. 41 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului polițistul este obligat, între altele, să fie loial instituției din care face parte, conform lit. d) să fie disciplinat și să dovedească probitate profesională și morală în întreaga activitate apoi conform lit.e) acesta este dator să fie respectuos, cuviincios și corect față de șefi, colegi sau subalterni să fie solidar cu colegii săi respectiv să acorde sprijin colegilor în executarea atribuțiilor de serviciu (art. 41 lit. f) din Legea nr. 360/2002).

Aceste exigențe trebuie manifestate și prezente în întreaga activitate a polițistului (art. 41 lit. h) din Legea nr. 360/2002).

Cu referire la datele speței rezultă cu pregnanță că reclamanta nu a dat dovadă de un comportament în acord cu exigențele impuse de lege și conforme cu statutul polițistului.

Astfel, din cercetarea disciplinară efectuată, în special rapoartele inspectorului, colegă de catedră cu reclamanta și ale, sef pe linie directă al reclamantei (șef de catedră) rezultă că atitudinea reclamantei atât în raporturi colegiale cât și în raport cu șeful direct nu se încadra în prescripțiile legale mai înainte amintite. în acest sens este și raportul de cercetare disciplinară întocmit de ofițerul desemnat în acest scop cât și procesul verbal al ședinței consiliului de disciplină și încheierea adoptată de acest organism sub nr. 2422/27.03.2008.

Curtea nu a considerat relevante depozițiile martorilor audiați în cauză cât privește comportamentul în serviciu a reclamantei deoarece declarațiile martorilor s-au făcut mai mul de complezență.

Așa fiind, Curtea apreciază că starea de fapt reținută cu prilejul cercetării disciplinare conturează abaterea disciplinară prevăzută la art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002.

În ceea cer privește abaterea prevăzută la art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 costând în neglijența manifestată în îndeplinirea dispozițiilor primite de la șefii ierarhici, Curtea reține că latura obiectivă a acestei fapte implică acte sau fapte care converg spre atitudini ori reacții de pasivitate și ignorare a efectelor ce decurg din raportul de subordonare în care se află polițistul cu șefii ierarhici.

Din conținutul fișei postului rezultă că reclamanta avea și are ca sarcină de serviciu, între altele, desfășurarea activităților de învățământ la clasele ce-i sunt repartizate, activitatea didactică putând fi desfășurată atât pentru limba engleză cât și8 pentru limba franceză, reclamanta având dubla specializare în materia limbilor moderne precitate.

Având în vedere că la finele anului 2007 inspectorul principal i s-a admis cererea privind efectuarea concediului de maternitate, activitățile didactice repartizate acesteia la clasele 104, 105 și 106 au fost parțial distribuite reclamantei, respectiv clasele 105 și 106 ca efect la Dispoziției de învățământ a directorului școlii adoptată la data de 01.02.2008, deoarece cu această dată se relua procesul teoretic de învățământ eferent semestrului al II-lea la nivelul unității de învățământ pârâte.

Așa fiind, în baza acestei dispoziții, pe lângă clasele repartizate inițial 101, 102, 103 care reprezentau 53% din norma didactică reclamanta a preluat și clasele 105 și 106 încărcătura didactică a acesteia fiind de 93% din norma didactică legală.

Este de notat că probele dosarului atestă faptul că reclamanta a suplinit voluntar orele de limba engleză la cele două clase 105 și respectiv 106 încă din perioada 13.11.2007 - 21.12.2007 începând cu data de 22.02.2008 aceasta a refuzat explicit să mai desfășoare activități didactice la aceste două clase repartizate iar din verificările efectuate de către martorul în perioada 22.02.2008 -29.02.2008 de către șeful Biroului metodică planificare și bibliotecă asupra modalității de efectuare a programului orar de învățământ a rezultat că reclamanta s-a prezentat la unele clase în vederea desfășurării activității de învățământ la date de 20, 21, 22, 25 și 29 februarie 2008 cu o întârziere de aproximativ 10 minute iar la clasele 105 și 106 refuzat să intre și să desfășoare activitățile didactice specifice.

Este de evidențiat faptul că în prima și a doua decadă a lunii februarie 2008 reclamanta s-a conformat orarului în care era evidențiată și preluarea claselor 105 și 106 luând astfel la cunoștință de noul program școlar și de noul orar în care s-a reflectat efectele dispoziției de învățământ modificatoare încât aceasta nu poate susține cu temei că nu a cunoscut și nici nu i s-ar fi comunicat formal astfel de atribuții.

De altfel, reclamanta a efectuat cursurile de limba engleză la clasele 105 și 106 încă din decembrie 2007 precum și cursurile aferente de limba franceză la clasa 104, această din urmă activitate fiind preluată începând cu data de 01.02.2008 de un nou cadru didactic.

Curtea mai reține că la nivelul școlii exista o cutumă în ceea cep rivește înlocuirea cadrelor didactice indisponibile pe o anumită perioadă de alte cadre didactice competente. Acest aspect este afirmat de către toți martorii audiați nemijlocit în timpul cercetării judecătorești.

Toate aceste elemente au format convingerea Curții că reclamanta a avut la cunoștință modificarea de orar și implicit de încărcătură didactică prin includerea celor două noi clase preluate anterior începând cu data de 01.02.2008.

Refuzul explicit de a presta activități specifice profesiei la cele două clase preluate în maniera descrisă anterior întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută la art. 57 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 360/2002, respectiv neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici.

Curtea notează și efectele acestei fapte constând în perturbarea procesului de învățământ o perioada însemnată de timp și necesitatea angajării unui nou cadru didactic cu repercusiuni supra costurilor cu procesul de învățământ.

Nu poate fi înlăturată și exonerată de răspundere reclamanta prin invocarea depășirii normei didactice prin înglobarea în activitatea didactică a celor două noi clase.

Astfel, probatoriul administrat în cauză relevă că norma didactică aferentă anului școlar 2007/2008 nu a fost depășită aceasta fiind în luna februarie în procent de 0,93% situându-se la o valoare subunitară și deci încadrându-se în dispozițiile art. 10 lit. a) din Instrucțiunile MAI nr. 787/1998 și că reclamanta a avut o încărcătură didactică mică în anii în care și-a desfășurat activitatea în raport de alți colegi.

Curtea notează și faptul că, polițistul are, între altele, obligația de a respecta regulamentele de serviciu și ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitatea sa profesională (art. 4 alin. 1 din Legea nr. 306/2002) precum și să fie loial instituției din care face parte (art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 360/2002), astfel încât aceste dispoziții legale îi incumbau reclamantei un comportament corespunzător în raport de dispoziția directorului școlii privind preluarea claselor 105 și 106, dovedindu-se că respectiva însărcinare s-a înscris atât în litera și spiritul legii cât și în uzurile specifice ale activității de administrare a unei astfel de instituții de învățământ.

Prin urmare, refuzul nelegal și neîntemeiat a îndeplinirii obligațiilor de serviciu ce rezultă din dispozițiile legale date de șeful unității de învățământ se încadrează în abaterea reținută în sarcina reclamantei și conduita acesteia a fost corect și legal sancționată.

Cât privește cea de a treia abatere săvârșită în concurs real cu primele două analizate în precedent, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 57 lit. e) din Legea nr. 360/2002 constituie abatere disciplinară și fapta de a întârzia repetat de la serviciu.

Curtea notează că textul legal are în vedere în latura sa obiectivă nu o simplă întârziere accidentală ori motivată de la serviciu ci fapta continuă a polițistului prin care acesta își neglijează obligația de a fi prezent punctual la serviciu și la programul specific ce implică desfășurarea normală a activității unității în subordinea căreia își desfășoară activitatea.

Așa cum rezultă din fișa postului obligația principală de serviciu a reclamantei constă în desfășurarea de activități didactice ce implică încadrarea într-un anumit program orar specific procesului de învățământ.

Nerespectarea orei de intrare la curs reprezintă o întârziere la serviciu, iar dacă o atare conduită se manifestă repetat se încadrează în latura obiectivă a abaterii analizate.

Simpla prezență a polițistului cadru didactic în unitatea de învățământ nu echivalează cu prezența la curs și deci cu prestarea activității specifice conform fișei postului.

Pe parcursul cercetării disciplinare s-a reținut că în mai multe rânduri reclamanta a întârziat la ore rezultatele constatărilor și verificărilor fiind atestate și confirmate de șeful Biroului de metodică și de subinspectorul din cadrul acestui birou.

Justificările prezentate de reclamantă care tind să înlăture caracterul ilicit al conduitei acesteia și implicit vinovăția sa sunt fără relevanță, pe terenul analizei în concret a abaterii.

Nu s-a probat la dosar că aceasta ar fi efectuat rapoarte ori sesizări cu referire la timpul scurt de deplasare la ore de la locul unde se află catalogul până la sala de clasă iar împrejurarea că și alți colegi ar fi procedat astfel nu înlătură caracterul ilicit, deoarece răspunderea disciplinară este personală.

Depozițiile martorilor care au încercat să acrediteze ideea temeiniciei acestor întârzieri nu pot fi reținute ca relevante, dat fiind situația topografică a școlii și situația personală a acestora. Curtea apreciază că depozițiile acestora sunt profund subiective și prin excelență făcute de complezență.

Este greu de crezut că deplasarea de la locul în care se află biroul ori se ține catalogul până la sala de curs ar exceda cu mult timpul alocat pauzei, chiar dacă în timpul pauzei ar fi nevoie și de satisfacerea necesităților de ordin fiziologic, cu atât mai mult cu cât toaletele se regăsesc atât în corpul de clădire unde se află sălile de curs cât și în corpul de clădire al administrației.

Față de cele ce preced, raportat la probatoriul administrat în faza de cercetare disciplinară corelat cu cel administrat în faza de cercetare judecătorească, Curtea constată că starea de fapt și de drept reținută în actul de sancționare disciplinară confirmat și de actul de soluționare a contestației pe cale administrativă este corect și legal stabilită, ambele aceste acte fiind emise cu respectarea dispozițiilor legale atât din punct de vedere formal cât și în substanță.

Din această perspectivă, în temeiul art. 61 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului corelat cu prevederile art. 29 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se va respinge ca neîntemeiată acțiunea în anulare și în pretenții intentată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamanta ).ătorită ), în contradictoriu cu pârâții SCOALA DE AGENTI DE POLITIE " " C-N și INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red.L,/Dact.SM

5 ex./27.04.2009

Președinte:Liviu Ungur
Judecători:Liviu Ungur

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1238/2009. Curtea de Apel Cluj Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1237/2009. Curtea de Apel Cluj Anulare act administrativ . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1243/2009. Curtea de Apel Cluj Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1246/2009. Curtea de Apel Cluj