Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 231/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 231/2008
Sedința publică din data de 21 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul CONSILIUL LOCAL în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect anularea art. 1 alin. (1), art. 2 și art. 4 din nr.HG 884/2004.
Acțiunea este legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru ( fila 11 ) și 0,3 lei timbru judiciar.
Se constată că în data de 20.02.2008 s-au înregistrat la dosar din partea reclamantei concluzii scrise.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 februarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta acțiune, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin cererea de judecată înregistrată la data de 1.11.2007, reclamantul Consiliul Local AL Comunei, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea art. 1 alin. 1 și art. 2, art. 4 din nr.HG 884/2004 privind concesionarea unor spații cu destinația de cabinete medicale.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că prin disp. art. 1 alin. 1 din nr.HG 884/2004 se instituie norme care contravin dispozițiilor constituționale, cele ale Legii nr. 213/1998 și ale legii nr. 215/2001, potrivit cărora domeniul public al autorităților administrativ-teritoriale, persoane juridice de drept public este inalienabil, imprescriptibil și insesizabil.
A mai arătat reclamanta că schimbarea regimului juridic al bunurilor din domeniul public în domeniul privat se realizează în condițiile reglementate de Legea nr. 213/1998 și nu poate fi dispusă ca o obligație în sarcina titularilor dreptului de proprietate publică printr-un act administrativ emis de către Guvern.
A apreciat reclamanta că prin aceasta se încalcă principiul autonomiei locale consacrat de prevederile Constituției și preluat de Legea nr. 215/2001 și care conferă autorităților administrației publice locale dreptul ca în limitele legii să aibă inițiative în toate domeniile, respectiv și în privința dispoziției juridice asupra bunurilor imobile aflate în patrimoniul propriu.
În privința art. 2 din nr.HG 884/2004, reclamanta a arătat că dispozițiile legale conținute în acel text legal încalcă reglementările legale în vigoare la data adoptării lor, cât și pe cele în vigoare în prezent, în privința regimului concesiunilor domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, respectiv Legea nr. 219/1998, în vigoare la data adoptării nr.HG 884/2004.
A considerat reclamata că în urma abrogării Legii nr. 219/1998, noul act normativ, respectiv nr.OUG 54/2006, reglementează exclusiv regimul juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, astfel încât bunurile aflate în domeniul privat al autorităților administrativ-teritoriale nu mai pot fi concesionate ci doar închiriate particularilor.
Mai mult decât atât, Legea nr. 215/2001, impune ca modalitate, atât pentru închiriere, cât și pentru concesionarea domeniului public sau privat al unităților administrativ-teritoriale, licitația și nu încredințarea directă.
Textul art. 2 alin. 1 din nr.HG 884/2006 încalcă autonomia publică locală, a apreciat reclamanta, întrucât doar consiliul local, singura autoritate deliberativă a administrației publice locale care administrează domeniul public și privat al unității administrativ-teritoriale este împiedicată să-și exercite atribuțiile discreționare conferite de texte legale menționate anterior.
În privința art. 4 alin. 2 din nr.HG 884/2004, reclamantul a arătat că încalcă din nou principiile menționate anterior, întrucât cuantumul redevenței se stabilește prin licitație publică și nu printr-un act administrativ emis de către Guvern, iar astfel, prerogativele concedentului au fost în fapt suprimate nelegal prin actul administrativ atacat.
Pârâtul, Guvernul României, s-a opus admiterii cererii de chemare în judecată ( 26).
În întâmpinarea depusă, pârâtul a invocat excepția lipsei capacității juridice civile a reclamantei, susținând că reclamanta este un organ colegial, fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu, astfel încât poate sta în justiție în calitate de pârât numai în litigiile de contencios-administrativ atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale, în acest caz fiind în prezența unei capacități juridice speciale de drept public, fundamentată pe dispoziții constituționale și pe dispozițiile legii speciale de organizare și funcționare.
A apreciat pârâtul că reprezentarea în instanță în acest caz putea să fie asigurată de către primar, în condițiile art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/1998.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a arătat că nr.HG 884/2004 este temeinică și legală fiind emisă în aplicarea unor acte administrative de nivel superior. A arătat pârâtul că hotărârea atacată a fost adoptată de executiv potrivit art. 108 din Constituția României, în temeiul art. 14 alin. 4 și 7 din nr.OG 124/1998, privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, al art. 2 lit. p din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor și art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Cu prilejul emiterii actului administrativ atacat au fost elaborate toate avizele necesare impuse de lege.
Referitor la excepția lipsei capacității juridice civile, reclamantul, în concluziile scrise, a solicitat respingerea acestei excepții, arătând următoarele:
În condițiile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, consiliul local are dreptul de dispoziție juridică asupra bunurilor din patrimoniul unității administrativ-teritoriale.( art. 36 al 2 lit. " c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului;")
Drepturile și obligațiile procesuale ale reclamantului rezidă în această situație din exercitarea dreptului de administrare asupra bunurilor din patrimoniul municipiului, drept conferit prin lege, exclusiv în sarcina acestuia.
De asemenea, reclamantul a mai invocat disp. art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, susținând calitatea de persoană vătămată precum și existența unui drept vătămat printr-un act administrativ
Fată de cele menționate anterior Curtea constată că se poate reține capacitatea juridică civilă a reclamantului, în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile vizate de actul administrativ atacat.
Referitor la fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Disp art. 1 alin. 1 din HG nr. 884 / 2004 privind concesionarea unor spații cu destinația de cabinete medicale, și care prevăd următoarele: "art. 1 - (1) Bunurile imobile sau părțile acestora, aflate în proprietatea publica a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, în care funcționează cabinete medicale înființate potrivit <LLNK 11998 124131 301 0 34>Ordonanței Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, aprobată cu modificări și completări prin <LLNK 12001 629 10 201 0 18>Legea nr. 629/2001, republicată, cu completările ulterioare, trec în proprietatea privată a statului, respectiv a unităților administrativ-teritoriale, potrivit <LLNK 11998 213 10 202 10 30>art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri."încalcă dispozițiile legale ce consacră dreptul reclamantului de a dispune liber și necondiționat de bunurile din patrimoniul propriu, în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998, privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia:"Dreptul de proprietate publica aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public." iar potrivit art. 2 din același act normativ:"Statul sau unitățile administrativ-teritoriale exercita posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele și în condițiile legii."
De asemenea, potrivit art.10 din Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 administrației publice locale:"Autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publica sau privată ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale." iar potrivit art. 36 al. 2 lit. c) din același act normativ, consiliul local are"atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului;"
Se constată așadar că doar în competența organului deliberativ local al unității administrativ-teritoriale au fost stabilite atribuții de administrare a domeniului public în care este inclusă și cea referitoare la îndeplinirea formalităților de trecere a unui bun din domeniul public în cel privat, situație în care inițiativa poate aparține numai titularului dreptului de proprietate și nu unui terț, în speță Guvernului.
Între cele două autorități publice nu există relații de subordonare reglementate legal și nici o relație de tutelă administrativă.
Prin disp. art. 1 alin. 1 din nr.HG 884/2004 s-a stabilit, implicit, o prerogativă neconformă în favoarea pârâtului, care a dispus, cu ignorarea prevederilor legale menționate anterior, transmiterea unor bunuri din domeniul public în cel privat, în condițiile în care nu pârâtul este titularul dreptului de proprietate.
Autoritatea publică locală, în speță reclamantul, este privată astfel de atributul de dispoziție specific dreptului de proprietate și îi este restrâns accesul deplin la bunul ce constituie proprietatea sa și care face parte din domeniul public.
Art. 2 alin. 1 din HG nr. 884/2004 încalcă atributul de administrare conferit de calitatea de titular al dreptului de proprietate, drept ce îi este recunoscut reclamantului.
Decizia cu privire la modalitatea de concesionare a bunurilor imobile ce fac parte din domeniul public sau din domeniul privat poate să aparțină numai titularului dreptului de proprietate, iar modalitatea concretă de realizare a concesiunii (licitație sau încredințare directă) poate fi luată de către titular numai cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la concesionarea bunurilor imobile.
Prin art. 2 voința titularului dreptului de proprietate de a-și administra în mod liber bunul aflat în patrimoniul său este înfrântă prin dispoziții cu caracter imperativ care se suprapun atribuțiilor stabilite deja în favoarea titularilor drepturilor de proprietate.
Referitor la art. 4 din nr.HG 884/2004, Curtea constată că prin stabilirea valorii redevenței, la 1 euro/mp./an pentru primii 5 ani, este încălcat din nou atributul de administrare stabilit în favoarea titularului dreptului de proprietate în condiții în care prin dispoziții imperative o altă autoritate publică stabilește nivelul redevenței și implicit dispune asupra modului de fructificare a bunurilor aflate în patrimoniul unei alte autorități publice.
Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, se va admite cererea de chemare în judecată și se va dispune anularea art. 1 alin. 1, art. 2 și art. 4 din nr.HG 884/2004.
În temeiul art. 23 din Legea nr. 554/2004, constatând că actul administrativ atacat este un act normativ emis de către o autoritate publică centrală se va dispune publicare în Monitorul Oficial, partea I, a prezentei hotărâri, după rămânerea irevocabilă.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei capacității juridice civile a reclamantului CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în, jud. S, excepție ridicată de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, P-ța -, nr. 1, sector 1.
Admite acțiunea formulată de reclamantul CONSILIUL LOCAL în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI.
Dispune anulare art. 1 alin. 1, art. 2 și art. 4 din nr.HG 884/2004.
Dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea Iap rezentei hotărâri, după rămânerea irevocabilă a acesteia.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./4 ex./04.03.2008.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Delia Marusciac
