Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 24/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 24/2010
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
Grefier - -
S-a luat în examinare atât plângerea formulată împotriva Deciziei nr. 1284/12.10.2009 a ROMSILVA, cât și cererea de suspendare a aceleiași decizii, formulată de reclamantul, în cadrul acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată în contradictoriu cu pârâta ROMSILVA PRIN DIRECTOR GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtei, consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la acest termen urmează a fi puse în discuție atât cererea de suspendare, cât și plângerea formulată împotriva deciziei atacate. Se arată totodată că cererea de suspendare nu este timbrată, deși reclamantul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru aferente.
Raportat la acest aspect, reprezentanta pârâtei solicită anularea cererii de suspendare ca netimbrată.
Curtea pune în discuția părții prezente excepțiile invocate de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării.
Reprezentanta pârâtei apreciază că nu este vorba de o funcție publică, iar instanța competentă să soluționeze este tribunalul, reclamantul făcând parte din categoria personalului contractual, astfel că, interesul acestuia nu este justificat.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepțiile invocate de pârâtă în cuprinsul întâmpinării și pe excepția netimbrării cererii de suspendare.
CURTEA
Prin plângerea înregistrată la data de 17 noiembrie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - ROMSILVA PRIN DIRECTOR GENERAL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie revocată în tot Decizia nr.1284 din 12.10.2009 emisă de ROMSILVA, prin care s-a dispus numirea în funcție de director al Direcției Silvice B-N, cu delegație pe perioadă determinată, decizie dată în baza unui ordin de ministru emis abuziv, cu încălcarea clauzelor din contractul de management nr.13/SD/28.05.2009 intervenit între reclamant și și cu nerespectarea prevederilor legale.
Reclamantul mai solicită reintegrarea reclamantului, în urma revocării ordinului menționat, în funcția de director general al Direcției Silvice B-N, cu luarea în considerare a prevederilor art.78 alin.2 din Codul muncii; plata unei despăgubiri, reprezentând suma drepturilor salariale și/sau a prestațiilor de asigurări sociale, ce s-ar fi cuvenit reclamantului - indexate, majorate și reactualizate, de la momentul eliberării nelegale din funcția de director coordonator până la efectiva reîncadrare în funcția deținută anterioară, cu luarea în considerare a dispozițiilor art.78 alin.1 din Codul muncii, precum și suspendarea deciziei nr.1284/12.10.2009 până la soluționarea plângerii referitoare la ordinul prin care funcția acestuia de conducere a fost desființată dar aceeași funcție a fost reînființată prin decizia precizată mai sus.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a ocupat funcția de director general la Direcția Silvică B N, începând cu data de 28.05.2009, ca urmare a emiterii de către Ministerul Agriculturii a Ordinului nr. 1258/28.05.2009 și a încheierii contractului de management nr. 13//2009. Numirea sa în funcția de director coordonator la Direcția Silvică BNp rin Ordinul nr. 1258/2009 emis de către s-a realizat cu respectarea întocmai a prevederilor art. III alin. 4 coroborat cu art. IV din OUG nr. 37/2009, mai exact în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale, pe baza proiectului de management pe care l-a elaborat și a dosarului aferent.
La data de 13.10.2009 i s-a comunicat, prin delegat, Ordinul nr. 1867/07.10.2009 emis de către Ministrul Agriculturii, prin care s-a dispus încetarea contractului de management
Arată reclamantul că, în ceea ce privește încetarea contractului de management nr. 13//28.05.2009 este aplicabil regimul de protecție instituit de Codul muncii în situația încetării contractului din inițiativa angajatorului, pârâta fiind obligată să respecte toate normele din Codul muncii ce statuează: proceduri prealabile încetării contractului instituite prin norme imperative; interdicții temporare de încetare a contractului; termene de preaviz; condiții de formă stabilite sub sancțiunea nulității absolute pentru emiterea unor acte unilaterale ale angajatorului, prin care acesta dispune încetarea contractului din inițiativa sa.
Decizia contestată apare ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât a fost emis fără să existe un motiv de fapt care să justifice încetarea contractului de management, cu atât mai mult cu cât în conținutul actului contestat nici nu s-a indicat care ar fi motivul de fapt al măsurii dispuse prin decizia contestată, iar dacă prin Ordinul Ministrului Agriculturii s-a desființat funcția de director coordonator, prin această decizie funcția de mai sus a fost reînființată, pregătindu-se și scoaterea acesteia la concurs.
Ordinul nr. 1867/2009 nu poate constitui temei al încetării contractului de management, având în vedere prevederile art. VIII din actul normativ invocat potrivit cărora persoanele care ocupă funcțiile prevăzute la art. III și IV alin. 3 își păstrează statutul și celelalte drepturi prevăzute de lege, iar contractele de management educațional, respectiv contractele de management încheiate de acestea, aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, își produc efectele până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate sau, după caz, până la data la care intervine un motiv legal de încetare sau reziliere a acestora. De asemenea, OUG nr. 105/2009 cuprinde numeroase reglementări atât cu privire la serviciile deconcentrate ale ministerelor, cât și cu privire la regimul juridic aplicabil funcționarilor publici, fapt ce face imposibilă identificarea vreunui temei de drept care ar putea constitui baza încetării contractului de management.
Condițiile de încetare și reziliere a contractului de management nu pot fi stabilite de părțile semnatare prin derogare de la cauzele de încetare aplicabile contractului individual de muncă, reglementate expres de Codul muncii și de alte legi speciale, ci exclusiv în limitele fixate de aceste acte normative.
Rezultă astfel că emitentul deciziei contestate a dispus în mod netemeinic numirea altei persoane pe o funcție desființată printr-un ordin de ministru contestat, simpla referire la prevederile unui act normativ neputând fi considerată drept motiv justificat, de vreme ce OUG nr. 105/2009 nu conține nici o normă care să dispună cu privire la încetarea contractelor de management deja încheiate în baza OUG nr. 37/2009 și, mai mult decât atât, stipulează expres că aceste contracte rămân în vigoare. Analiza măsurii concedierii sale prin prisma motivelor invocate în cuprinsul acesteia relevă faptul că angajatorul nu a avut în vedere o cauză reală și serioasă a desființării postului ocupat de el, având în vedere că desființarea postului nu a fost nici reală, nici efectivă.
Pârâta Regia națională a Pădurilor-ROMSILVA a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, a inadmisibilității cererii și a lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat următoarele:
Decizia nr. 1284/12.10.2009 a fost emisă în baza dispozițiilor Codului muncii, astfel încât soluționarea cererii de anulare a acesteia este de competența Tribunalului, Secția litigii de muncă.
De asemenea, acțiunea reclamantului este inadmisibilă, față de împrejurarea că acesta nu poate uza de dispozițiile Legii nr. 554/2004. de asemenea, reclamantul nu are calitatea cerută de lege pentru a formula o astfel de cerere, deoarece nu este parte în decizia a cărei anulare o solicită. În acest context, arată pârâtul că reclamantul nu justifică nici interes, în condițiile în care nu este parte în decizia respectivă.
Pe fondul cauzei, arată pârâtul că decizia atacată naște un raport de muncă între Regia Națională a Pădurilor-ROMSILVA și dl. ing. G. Un astfel de raport este guvernat de dispozițiile Codului muncii. Dispozițiile legale invocate, respectiv OUG nr. 37/2009, au fost abrogate prin art. XIV din OUG nr. 105/2009. Prin anexa 1 la OUG nr. 105/2009, direcțiile silvice județene și a municipiului B au fost scoase din Lista cuprinzând serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și alte servicii publice. Prin Decizia nr. 1257/2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională OUG nr. 37/2009.
În ceea ce privește plângerea prealabilă depusă de reclamant, aceasta nu poate fi considerată ca o procedură prealabilă îndeplinită în vederea susținerii cererii de suspendare a Deciziei nr. 1284/12.10.2009. Prin cererea adresată Ministerului Agriculturii se cere anularea unui act administrativ, iar în cazul de față nu se pune în discuție anularea/suspendarea unui astfel de act. Nu în ultimul rând, arată pârâtul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea actului contestat.
La termenul de judecată din data de 21.01.2009, Curtea a pus în discuția părților excepțiile necompetenței materiale a instanței, a anulării cererii de suspendare ca netimbrate și a lipsei de interes a reclamantului în ceea ce privește acțiunea de anulare a deciziei nr. 1284/12.10.2009.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței, invocate de pârât prin întâmpinare, Curtea constată că a fost investită cu o cerere de anulare a Deciziei nr. 1284/12.10.2009, reintegrarea reclamantului, în urma anulării actului contestat și plata unor despăgubiri, reprezentând suma drepturilor salariale și/sau a prestațiilor de asigurări sociale, ce i s-ar fi cuvenit, indexate, majorate și reactualizate, de la momentul eliberării nelegale din funcția deținută anterior și până la reîncadrarea efectivă, precum și suspendarea deciziei menționate anterior.
Chiar dacă decizia contestată privește un raport de muncă încheiat între pârâtă și dl. G, aceasta are în vedere funcția de director general la Direcția Silvică B-N, fiind vorba despre o funcție publică, în sensul dispozițiilor Legii nr. 188/1999. Prin urmare, cererea de anulare, suspendare a acestei decizii este de competența instanței de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art. 106 din Legea nr. 188/1999, respectiv de competența Curții de Apel, în considerarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
În consecință, Curtea constată că excepția necompetenței materiale a instanței este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.
Analizând excepția anulării ca netimbrate a cererii de suspendare, Curtea reține că n conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei, iar în conformitate cu art. 1 din nr.OG 32/1995 timbru judiciar în sumă de 0,3 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 reclamantul a fost înștiințat să achite în contul Consiliului local al municipiului C-N sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că cererea de suspendare nu a fost timbrată anticipat, că reclamantul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de 10.12.2009 ( 44 ), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea cererii de suspendare ca netimbrată.
Referitor la excepția lipsei de interes invocată de pârâtă prin întâmpinare, Curtea constată următoarele:
Una dintre condițiile pentru a fi parte în proces o reprezintă justificarea unui interes. Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus acțiunea civilă în mișcare, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.
De asemenea, una dintre cerințele pe care trebuie să le îndeplinească interesul este aceea de a fi personal și direct, în sensul că folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.
În acest context, Curtea constată că reclamantul nu a fost destituit din funcția de director general al Direcției Silvice B-N prin decizia nr. 1284/2009, a cărei anulare se cere, ci prin Ordinul nr. 1867/07.10.2009 emis de către Ministrul Agriculturii, ordin care nu este contestat în cauză. Prin decizia contestată a fost numit în funcția de director general al Direcției Silvice B-N, funcție deținută anterior de reclamant, dl. ing. Prin urmare, în lipsa contestării ordinului prin care s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantului, anularea deciziei prin care a fost numită o altă persoană pe funcția deținută anterior de către reclamant nu îi aduce acestuia nici un beneficiu, destituirea sa din funcție operând în continuare în baza unui act administrativ necontestat în prezenta cauză.
Prin urmare, nejustificând nici un interes personal și direct în formularea cererii de anulare a Deciziei nr. 1284/2009, aceasta urmează a fi respinsă ca lipsită de interes, aceeași soartă urmând aoa vea și petitele accesorii de reintegrare în funcția deținută anterior și de plată a drepturilor salariale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale.
Anulează ca netimbrată cererea de suspendare.
Admite excepția lipsei de interes și, în consecință, respinge ca fiind lipsită de interes cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - ROMSILVA PRIN DIRECTOR GENERAL, cerere privind fondul cauzei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. D/dact.
4 ex.01.02.2010
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu
