Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 23/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 23/2010
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare a efectelor Ordinului nr. 2196/2009, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâtul PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și cererea este legal timbrată.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la data de 27 octombrie 2009 reclamantul a formulat cerere de suspendare a efectelor Ordinului nr.2196/09.10.2009 al ministrului agriculturii, pădurii și dezvoltării rurale, întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea cererii reclamantul arată că prin Ordinul nr.1109/28.05.2009 al ministrului agriculturii, a fost numit director coordonator în cadrul Centrului Județean M al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Exercitarea funcției de director coordonator s-a făcut în baza contractului de management nr.50/15.08.2009 semnat cu ministrul agriculturii.
Prin Ordinul nr.2196/09.10.2009, în art.1 se prevede că:
1. "Începând cu data de 12.10.2009, se acordă preaviz de 15 zile lucrătoare dl-lui G, director coordonator în cadrul Centrului Județean M al Agenției de Plăți și Intervenții pentru agricultură".
2. "La expirarea perioadei de preaviz, încetează aplicabilitatea Ordinului nr.1109/28.05.2009 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și contractul de management nr.50/15.08.2009".
A considerat nul și nelegal Ordinul nr.2196/9.10.2009, motiv pentru care a formulat plângere prealabilă, conform art.7 din legea contenciosului administrativ.
Ordinul este nelegal, pentru neîndeplinirea condițiilor de fond și formă ale acestuia, dar și pentru faptul că această măsură s-a luat unilateral, cu neîndeplinirea cerințelor textelor legale invocate.
A mai apreciat că până la soluționarea plângerii prealabile, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ atacat și că sunt întrunite cerințele prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004.
În ce privește "cazul bine justificat" starea de fapt și de drept legată de emiterea acestui act este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Ordinul a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât nu se află în prezența situațiilor prevăzute de art.65 din Codul muncii și art.9 lit.h din contractul de management. Postul de "director coordonator" nu s-a desființat și dovada o constituie numirea altei persoane pe această funcție.
De asemenea, în mod nelegal s-a dispus încetarea efectelor ordinului de numire și nu încetarea raporturilor de muncă ori eliberarea din funcție după încetarea legală a contractului de management.
În ce privește "paguba iminentă", definită ca fiind prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, este și ea îndeplinită dacă se are în vedere materiale ce-i sunt cauzate și care reprezintă diferența de la salariul funcției pe care a revenit la salariul de manager.
În opinia sa s-a creat o tulburare însemnată a bunei funcționări a unității, prin eliberarea din funcție în perioada în care au fost alocate fonduri pentru subvenții în agricultură și se află în plin proces de distribuire.
În ce privește "introducerea cererii prealabile": prin depunerea unui exemplar de pe aceasta și a confirmării faptului că ea a fost trimisă organului emitent al actului, se confirmă și îndeplinirea acestei cerințe.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 noiembrie 2009, pârâta Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale arată că față de acțiunea reclamantului G prin care solicită suspendarea executării Ordinului nr.2196/9.10.2009 al, solicită respingerea acțiunii reclamantului, în principal ca fiind lipsită de obiect, iar pe fond ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, a arătat pârâtul că, pentru a putea fi suspendat, ordinul contestat trebuie să fie unul cu executare succesivă. În opinia sa, nu acesta este cazul în speță, întrucât ordinul contestat dispune asupra eliberării reclamantului din funcția deținută, actul fiind executat prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă el fiind executat.
Pe fondul cauzei, arată pârâtul că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator printr-un ordin emis în baza OUG nr. 37/2009, ordonanță care a fost abrogată de OUG nr. 105/2009. rezultă așadar că, fiind în prezența unui act administrativ cu caracter normativ abrogat, efectele juridice nu se mai produc. Drept urmare, cum părțile contractante au stabilit de comun acord că efectele contractului încetează și în cazuri prevăzute expres de lege, și cum cazul prevăzut de lege este dat de dispozițiile art. IV alin. 1, 4 și art. V din OUG nr. 105/2009, orice critică este nefondată.
În speță nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, motivele de nelegalitate invocate nefiind evidente, încât să poată fi apreciate de instanță fără a intra în cercetarea fondului.
Analizând cererea, Curtea constată următoarele:
Instanța a fost învestită cu cererea formulată de către reclamantul G, acesta solicitând suspendarea efectelor Ordinului nr.2196/09.10.2009 a Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în baza prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin actul a cărui suspendare se solicită, emis în baza prev. OUG nr. 105/2009, a HG nr. 8/2009, a art. 65 alin. 1 Codul muncii și în conformitate cu prev. art. 9 alin. 1 lit. h din contractul de management nr. 50/15.08.2009, s-a dispus încetarea contractului de management mai sus arătat, ca urmare a desființării postului.
Pin Ordinul nr. 1109/28.05.2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, reclamantul a fost numit director coordonator in Centrului Județean de Plăți și Intervenție pentru Agricultură M, iar exercitarea funcției de director coordonator s-a făcut în baza contractului de management nr. 50/15.08.2009, semnat cu Ministrul Agriculturii.
Se poate observa ca Ordinul nr. 2196/09.10.2009 este unul prin care încetează contractul de management, ca urmare a desființării funcției deținute.
Alegațiile pârâtei referitoare la imposibilitatea instanței de a suspenda executarea unui act administrativ cu executare uno ictu (în susținerea excepției de lipsă de obiect) nu pot paraliza ab initio demersul reclamantului de suspendare a executării actului administrativ, întrucât chiar legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor aflate într-o astfel de situație acest mijloc de apărare și prin aceasta asigurat și accesul la o instanță care să analizeze în concret îndeplinirea condițiilor enunțate anterior. De altfel, dispozițiile art. 14 nu fac nici o distincție între actele administrative cu executare succesivă și cele cu executare uno ictu, astfel încât unde legiuitorul nu distinge nici interpretul nu o poate face. Prin urmare, excepția lipsei de obiect invocată de pârât apare ca fiind nefondată, motiv pentru care Curtea o va respinge.
Pe fondul cauzei de suspendare, Curtea constată că aceasta este întemeiată, din următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
.-și cererea pe aceste dispoziții legale, reclamantul solicită suspendarea executării ordinului, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ, depunând la dosar și copia plângerii prealabile adresate emitentului actului.
De aceea, instanța constată că prima condiție impusă de prevederile art. 14 alin (1) a fost îndeplinită de către reclamant.
O altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru admisibilitatea cererii de suspendare în cadrul procedurii instituite de art. 14 din Legea contenciosului administrativ este aceea a constatării existenței unui caz bine justificat așa cum este el definit în art. 2 alin (1) lit t din legea nr. 554/2004.
Cu alte cuvinte, reclamantul trebuie să dovedească existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Așa fiind, cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantului, dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.
Din acest punct de vedere, trebuie subliniat că prezumția de legalitate a actului atacat a fost răsturnată prin Decizia nr 1629 /03.12.2009 emisă de Curtea Constituțională, care a reținut că, întrucât aceste dispoziții legale determinate din cuprinsul OUG nr. 105/2009 conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul criticii formulate de autorul excepției, argumentele reținute prin Decizia nr. 1257/07.10.2009, referitoare la încălcarea art. 115 alin. 6 din Constituție sunt mutatis mutandis valabile și în prezenta cauză.
În esență, Curtea a reținut, prin Decizia nr 1257 /07.10.2009 că "Prin reglementările sale, OUG nr. 37/2009 afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. 3 lit. j din legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică și că prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intrat într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție. De asemenea, cu același prilej, Curtea a analizat ordonanța de urgență în ansamblul său și sub aspectul noii concepții pe care o consacră în domeniul administrației publice, referitoare la desființarea funcțiilor publice, a funcțiilor publice specifice și a posturilor încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și adjuncții acestuia și instituirea, corelativ, a funcției de director coordonator al serviciului public deconcentrat, persoană numită, în urma câștigării unui concurs anume organizat, prin "act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv și care își exercită funcțiile în baza unui "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximul 4 ani, contract asimilat contractului individual de muncă. Curtea a conchis că această construcție juridică deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii juridice a "contractului de management".
Nu în ultimul rând, pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ se impune și îndeplinirea cerinței privind prevenirea unei pagube iminente așa cum a fost aceasta definită în art. 2 alin (1) lit ș din legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Paguba iminentă apare,așadar, în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență.
Or, menținerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecință imediată încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului și pierderea de către acesta a tuturor drepturilor de natură salarială aferentă.
În concluzie, suspendarea executării actului administrativ unilateral se impune a fi dispusă în cauză, atât din perspectiva îndeplinirii cerințelor art 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004, cât și datorită faptului că aceasta ar veni în acord cu nr. R (89) 8, adoptată la 13 septembrie de Comitetul de miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. a apreciat că, executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, în măsura posibilului.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 14 alin (1) raportat la art. 2 alin (1) lit ș și t din Legea nr. 554/2004, se impune a fi admisă cererea formulată de reclamant, cu consecința suspendării executării ordinului nr.2196 din 09.10.2009, emis de pârâtul Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de obiect.
Admite cererea formulată de reclamantul G. în nr.430, jud. M în contradictoriu cu pârâtul PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B sector 3,-.
Dispune suspendarea efectelor Ordinului nr. 2196/09.10.2009, emis de pârât, până la soluționarea fondului cauzei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.D/Dact.
4 ex./26.01.2010
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu
