Alte cereri. Decizia 126/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 126/2010
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Radu Rareș
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții - și - împotriva încheierii civile din 16.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimații, MUNICIPIUL C-N PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUN. C-N - DIRECȚIA URBANISM - SERVICIUL AUTORIZĂRI CONSTRUCȚII, având ca obiect recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat N în reprezentarea intereselor recurenților și avocat pentru intimații persoane fizice, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că a fost comunicat dosarul Tribunalului Cluj în care s-a pronunțat încheierea recurată, precum și faptul că la data de 20 ianuarie 2010 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare, comunicată cu reprezentanta recurenților anterior deschiderii dezbaterilor.
Reprezentanta intimaților depune la dosar un exemplar lizibil al adresei -/432/16.12.2009 emisă de Direcția Urbanism ca răspuns la solicitarea intimaților referitoare la modul de soluționare al plângerilor formulate de aceștia, script pe care îl comunică și cu partea adversă.
Întrucât părțile prezente arată că nu alte cereri de formulat și consideră cauza în stare de judecată, Curtea, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele detaliate în cuprinsul memoriului de recurs, pe care le susține și oral, pe scurt. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului și menținerea încheierii pronunțate de instanța de fond, conform argumentelor prezentate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței justificative pe care o va depune la dosar până la sfârșitul dezbaterilor.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin încheierea civilă din 16.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respinge cererea de suspendare a autorizațiilor de construire nr.912 si nr. 914 din 13.07.2009 și sistarea lucrărilor de construcție începute si continuate, pe terenul situat în C-N, str. --str. B, nr.17-19 formulată in dosarele mai sus mentionate de reclamanții - si - împotriva pârâților, Municipiul C-N - Directia Urbanism - Serviciul Autorizari Constructii și Primarul Municipiului C-
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților și, suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată si pârâților și suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea de suspendare a fost neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Din economia dispozițiilor art.14 si 15 din Legea nr.554/2004, a rezultat că și în ipoteza suspendării reglementată de ultimul articol sus menționat (articol pe care finalmente prin ultima precizare reclamanții și-au întemeiat cererea de suspendare), pentru admisibilitatea unei asemenea cereri este necesară îndeplinirea condiției de prevenire a unei pagube iminente.
Conform art.2 alin.1 lit. Ș din Legea nr.554/2004 prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciu material viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Paguba iminentă pe care o invocă reclamanții este prejudicierea dreptului lor de proprietate datorită edificării imobilelor pe parcela vecină cu depășirea regimului de înălțime acordat prin autorizațiile de construire și cu încălcarea distanței minime legale intre aceste construcții și limita proprietății reclamanților.
Așa cum rezultă din fotografiile aflate la 10,14-17 din dosarul nr-, din precizările făcute de reclamanți in actele depuse la dosar, din documentațiile aflate la fila 79-421 din dosarul nr-, atât la data promovării cererii de suspendare din dosarul nr-, cat si la dat soluționării cererilor mai sus expuse astfel cum au fost precizate, construcțiile in litigiu sunt finalizate pe orizontala si verticala, altfel spus, eventuala încălcare a dreptului de proprietate reclamantă in speță datorită nerespectării distanței pana la limita de proprietate si datorita nerespectării regimului de înălțime s-a produs nemaiputând fi prevenită si nemaireprezentând o pagubă iminentă, ci cel mult o eventuala pagubă deja produsă.
Chiar dacă construcțiile in litigiu continuă a fi finisate aceasta nu însemnă o nouă pagubă iminentă pentru reclamanți având in vedere că pretinsa încălcare a dreptului de proprietate nu derivă dintr-o asemenea finisare, ci din împrejurările expuse in aliniatul precedent. Totodată, in măsura in care s-ar ajunge la o eventuală demolare sau la o eventuală încadrare a construcțiilor in prevederile autorizațiilor inițiale, pentru reclamanți finisarea in continuare a construcțiilor si chiar si înstrăinarea lor nu produce o eventuală pagubă suplimentară ci cel mult s-ar putea vorbi de o eventuală pagubă in patrimoniul pârâților persoane fizice.
Având in vedere ca nu este întrunita în speță cerința prevenirii unei pagube iminente, tribunalul a apreciat ca este inutil a verifica restul condițiilor prev.de art.14 si 15 din Legea nr.554/2004 si a respins in baza considerentelor mai sus expuse cererea de suspendare astfel cum a fost precizata formulata in cele doua dosare conexate.
In baza art.274 pr.civ. instanța a dispune obligarea reclamanților aflați in culpa procesuala sa plătească pârăților si suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata ( 432), iar pârâților si 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata ( 431) ambele sume reprezentând onorariu avocațial.
II. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanții - și -, solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a actelor administrative astfel cum a fost precizată la data de 12.08.2009, precum și obligarea intimaților în solidar la plata cheltuielilor de judecată în ambele grade de jurisdicție.
În motivarea recursului reclamanții arată că, prin încheierea pronunțata la termenul din data de 16.10.2009 și comunicata reclamanților la data de 26.10.2009, Tribunalul Cluja respins cererea de suspendare a autorizațiilor de construire nr. 912 si 914 din 13.07.2009 - ai căror beneficiari sunt intimații de rândul 1-4 - si de sistare a lucrărilor de construcție continuate de aceștia in baza celor doua acte administrative, cerere întemeiata juridic (conform precizării din data de 12.08.2009) pe act 14 din Legea 554/2004 si devenita in urma conexării dosarelor o cerere de suspendare întemeiata pe art. 15 din Legea Contenciosului administrativ.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut ca în speța nu este întrunita una dintre condițiile de admisibilitate prevăzute in art. 14 din Legea 554/2004, respectivnecesitatea prevenirii unei pagube iminente,astfel ca a apreciat ca se impune respingerea cererii noastre, fără a mai fi utila verificarea existentei celorlalte condiții prevăzute in același text de lege.
Consideră soluția primei instanțe ca fiind criticabila sub următoarele aspecte:
1. Art. 2 lit. s din Legea Contenciosului administrativ definește paguba iminenta" ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta. Susține în continuare - așa cum am invocat încă din motivarea cererilor noastre introductive in justificareainteresuluinostru - ca aceasta condiție subzista in prezenta cauza. Continuarea lucrărilor de construcție in condiții de nelegalitate - după ce acestea au fost sistate de către organul de control administrativ - în baza a adoua autorizații de construcție cu vădita aparenta de nelegalitate afectează grav dreptul de proprietate al reclamanților și al celorlalți locatari din acea zona liniștita de case.
Nerespectarea distantei minime legale intre construcțiile în curs de finalizare si limita de sud a proprietății noastre reprezintă o încălcare a dreptului nostru, care nu poate fi "acoperita" prin emiterea a doua acte administrative vădit nelegale.
Reducerea distantelor intre proprietăți sub limitele prevăzute in Regulamentul de Urbanism General al Municipiului C-N (în speța la 2,70, respectiv 2,90 ) este legal acceptata doar daca exista acordul proprietarului vecin, orice alta derogare emanând de la organele administrative este vădit abuziva.
In caz contrar ar însemna ca orice beneficiar al unei autorizații de construire ar fi îndreptățit sa edifice construcția după bunul plac, la distanta pe care o dorește fata de imobilul vecin si chiar daca depășește în înălțime toate construcțiile din acea zona.
Și aceasta întrucât chiar daca este sancționat corespunzător de Inspectoratul de Stat în Construcții, toate deficientele sancționate pot fi ușor si rapid "remediate", iar lucrările sistate pot fi reluate prin emiterea "in regim de urgenta" a unei noi autorizații care le accepta si le conferă caracter aparent legal.
Se ajunge astfel la o evidentasfidare a dreptului de proprietateal vecinilor locatari intr-o zona liniștita de case, pentru carerespectarea distantelor intre proprietăți si a înălțimii maxime a clădirilor a constituit un element determinant la achiziționarea imobilului, fiind de notorietate faptul ca situarea unui imobil intr-o anumita zona influențează in mod categoric valoarea de circulație a acestuia.
, in cazul de fata, edificarea imobilelor pe parcela vecina cu încălcarea distantei minime fata de limita de sud a proprietății noastre si cu depășirea regimului de înălțime acordat prin autorizațiile de construire, ne afectează grav dreptul de proprietate, mai ales sub aspectulscăderii valorii de circulație a terenului proprietatea acestora.
Astfel, la data la care am achiziționat la un preț considerabil terenul proprietatea acestora actuala, unul dintre elementele determinante ale investiției a fost perspectiva edificării unei case de locuit, intr-o zona liniștita de case si cu o panorama specifica, neumbrita de construcții edificate cu depășirea înălțimii maxime admise in zona.
Este evident caprin continuarea edificării celor doua imobile in ciuda neregulilor constatate si sancționate corespunzător de către organele de control administrativ, acest element determinant nu mai subzista, iar efectul imediat este scăderea valorii de circulație a terenului nostru si crearea unui vădit prejudiciu.
II. In motivarea hotărârii atacate se apreciază ca aceasta condiție privind "paguba iminenta" lipsește nu pentru ca nu ar exista un prejudiciu in dauna reclamanților, ci pentru ca aceasta nu are caracter viitor si previzibil, întrucât "construcțiile in litigiu sunt finalizate pe verticala si orizontala," astfel ca prejudiciul s-a produs, el este actual, nu mai poate fi prevenit prin luarea măsurii de suspendare de către instanța de judecata.
Apreciază greșita o asemenea interpretare legala a situației de fapt.
In primul rând, chiar daca cele doua imobile sunt in mare parte edificate si in curs de finalizare (in prezent se executa finisajele interioare, scările si izolațiile pe exterior ale fundației, ridicarea nivelului prin umplutura de pământ etc.),continuarea lucrărilor in baza celor doua acte administrative emise in condiții de vădita ne legalitate duce in final la imposibilitatea reparării prejudiciului nostru astfel creat.
Ceea ce omite instanța de fond sa ia in considerare suntefectele nu doar faptice, dar și juridice ale persistentei acestei situații de nelegalizate:pana la soluționarea pe fond a cererii de anulare a celor doua acte administrative exista riscul ca cele doua imobile, odata integral edificate si recepționate corespunzător, sa fie intabulate si ulterior înstrăinate.
In situația admiterii acțiuni ii noastre de fond si a anularii celor doua autorizații de construire,o eventuala reparare a pagubei ar fi la acel moment imposibila, întrucât executarea silita a unei eventuale hotărâri de demolare sau de încadrare in prevederile autorizațiilor inițiale ar fi îngreunatade situația juridica existenta. Cu alte cuvinte,pe măsura ce lucrările de construcție înaintează concomitent cu reglementarea situației juridice a imobilelor, la data pronunțării unei hotărâri de fond favorabile,executarea acesteia ar fi împiedicata si ar presupune noi acțiuni in justiție de anulare a actelor de transfer patrimonial, adică noi pierderi materiale si de timp tot in sarcina reclamanților.
Este așadar greșită aprecierea primei instanțe in sensul ca finisarea in continuare sau chiar înstrăinarea construcțiilor nu ar produce opaguba suplimentara, previzibila si iminenta in sarcina reclamanților.
In al doilea rând, este adevărat ca reclamanții au sesizat neregulile existente la cele doua imobile vecine încă din luna noiembrie a anului trecut, însă și la acel moment construcțiile erau edificate pe verticala (altfel nu puteam verifica respectarea înălțimii maxime admise și a regimului de înălțime autorizat. Au încercat timp de doua luni sa luam legătura cu beneficiarii construcțiilor, întrucât panoul de identificare a investiției nu indica numele sau adresa beneficiarilor, astfel ca a fost destul de greu sa le obțină.
Au încercat inițial sa avem o discuție amiabila cu intimații de rândul 1-4, întrucât telefonic a fost imposibil, pentru a verifica mai întâi existenta vreunei derogări aprobate de organul emitent, înainte de a sesiza organele administrative competente.
In cursul luniifebruarie 2009am început demersurile juridice prin consultarea unui avocat, iar in martie au avut prima întâlnire cu pârâții -intimați de rândul 1-4, care din păcate nu s-a soluționat amiabil.
La data de 24.03.2009 am înregistrat primele plângeri administrative si am urmat cu buna-credința toate procedurile lega1e pana la acest moment.
Nu se poate retine așadar "pasivitatea" reclamanților invocata constant de către pârâți și nu ne este imputabila tergiversarea soluționării cererii noastre de suspendare timp de6termene de judecata(cererea a fost înregistrata la 01.07.2009 și soluționata abia la 16.10.2009, "trecând" pe la mai multe complete de judecata). Amânarea mai mult sau mai puțin voita a soluționării cererii noastre, susținuta si de schimbarea completa a situației juridice prin emiterea celor doua noi autorizații (după primul termen de judecata) a permis continuarea lucrărilor ilegal executate in forma inițiala, pana la finalizarea lor.
Așadar,orice întârziere in dispunerea măsurii suspendării autorizațiilor de construire aparent nelegale si a sistării lucrărilor mărește numărul impedimentelor ce se vor ivi cu prilejul unei eventuale executări suite inclusiv prin demolarea lucrărilor efectuate ilegal, in scopul repunerii părților in situația anterioara.
Este evident cain lipsa unei hotărâri judecătorești susceptibile de a fi adusa la îndeplinire pe calea executării silite, exista riscul ca la data soluționării fondului cauzei, construcțiile pentru care solicitam anularea autorizației sa fie integral edificate, intabulate si chiar înstrăinate.
In fine, au detaliat și dovedit in cererea acestora de suspendare precizata la data de 12,08.2009, existenta si incidenta in speța avăditei aparente de nelegalitate,care definește o alta condiție de admisibilitate a cererii acestora-"cazul bine justificat"-si in contextul sesizării concomitente si fără răspuns in termenul legal din partea autorității publice emitente a celor doua noi autorizații, apreciem ca sunt întrunite toate cele trei condiții de admisibilitate a cererii noastre de suspendare, prevăzute si definite in art 14 raportat la art 2 din Legea 554/2004,
Pentru toate considerentele expuse anterior,vizând si detalierea situației de fapt si a condițiilor de admisibilitate in cadrul cererii de suspendare precizate la data de 12,08. 2009, solicită admiterea prezentul recurs, și în urma modificării integrale a hotărârii atacate, sa dispuneți admiterea cererii noastre de suspendare a celor doua acte administrative si de sistare a lucrărilor de construcție pana la soluționarea irevocabila a litigiului de fond.
III. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 ianuarie 2010 pârâții si, și, au solicitat n baza disp. art. 312 alin. 1 Cproc.civ. respingerea recursului declarat în contra încheierii din 16.10.2010 a Tribunalului Cluj pronunțată în dos. nr-/ de către pârâții - și - ca nefundat și menținerea în totalitate a încheierii din 16.10.2010 a Tribunalului Cluj pronunțată În dos. nr-/ ca fiind legală și temeinic cu cheltuieli de judecată În recurs justificate la termenul legal.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, considerăm că recursul exercitat de către pârâți este neîntemeiat pentru considerentele de mai jos:
1. Din perspectiva definiției art.2 alin.1 lit.Ș din Legea nr.554/2004, prinpagubă iminentăse Înțelegeprejudiciul material viitor și previzibil.
În cadrul cererii de suspendare reclamanții-recurenți consideră că, depășirea regimului de înălțime acordat prin autorizațiile de construire și nerespectarea distanței minime legale între construcțiile edificate și limita de proprietate a reclamanților, au drept consecință scăderea valorii de circulație a terenului al cărui proprietari sunt.
Instanța de fond, a reținut în mod corect faptul că cele două construcții sunt finalizate atât pe verticală cât și pe orizontală, altfel spus, eventualul prejudiciu a fost deja cauzat, fiind imposibil de prevenit din motive obiective și nemaireprezentând o pagubă iminentă, ci cel mult o eventuală pagubă deja produsă.
Chiar dacă construcțiile în litigiu continuă a fi finisate, aceasta nu echivalează cu un prejudiciu nici viitor și nici iminent pentru reclamanți având în vedere că pretinsa pagubă nu derivă din finisarea construcțiilor, ci din Împrejurările expuse În aliniatul precedent.
În același timp, în situația în care s-ar ajunge la o eventuală demolare sau Încadrare a construcțiilor În prevederile autorizațiilor inițiale, nu s-ar produce o nouă pagubă suplimentară, ci cel mult s-ar putea vorbi de o eventuală pagubă În patrimoniul pârâților.
Având în vedere că în speță nu a fost întrunită cerința prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond, În mod corect a apreciat ca inutilă verificarea celorlalte condiții - cumulative - prevăzute de art.14 și 15 din Legea nr.554/2004.
2. Referitor la critica reclamanților legată deneluarea în considerare de către instanța de fond a iminenței producerii unei pagube suplimentareca urmare a înstrăinării construcțiilor, situație ce ar genera noi acțiuni în justiție, deci noi cheltuieli, suntem de părere că instanța de control nu se poate pronunța în această privință, acesta fiind un motiv de suspendare ce nu a fost invocat de către reclamanți în fața primei instanțe și nici în cuprinsul plângerilor prealabile, acest motiv fiind invocat pentru prima dată în cadrul "Memoriului de recurs", deci inadmisibil.
Chiar și așa, o eventuală suspendare a executării actelor administrative nu ar avea drept consecință interzicerea/imposibilitatea transferului dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care sunt edificate cele două construcții, concomitent cu transmiterea autorizațiilor de construire de la beneficiarii acestora (pârâții-intimați) către noul proprietar.
dreptului de proprietate asupra construcțiilor în baza celor două autorizații a căror anulare s-a solicitat este exclusă, procesul-verbal de luare în folosință, act necesar și premergător efectuării demersurilor în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra construcțiilor fiind imposibil de eliberat în condițiile în care se solicită anularea autorizațiilor de construire.
3. Pe de altă parte "cazul bine justificat" spre care tind recurenții nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondului actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. Chiar și așa, facem următoarele precizări: - disp. art. 62. al Normei metodologice din 26.08.2005 de aplicare a Legii nr. 50/1991, modificată prin Ordinul nr.1329 din 03.12.2007 și Ordinul nr. 119/2009 (publicat în monitorul Oficial, Partea 1 nr.193 din 27.03.2009) prevăd, prin excepție, la aliniatul 2 posibilitatea schimbării soluțiilor tehnice din proiect pe parcursul execuției, fără a fi necesară emiterea unei noi autorizații de construire, dacă:
1. nu se modifică funcțiunea consemnată în autorizația inițială;
2. se asigură respectarea prevederilor Codului civili
3. nu se modifică condițiile de amplasament (regim de înălțime, POT, aliniament, ori aspectul construcției);
4. nu sunt periclitate rezistența și stabilitatea clădirilor învecinate; 5. se asigură respectarea prevederilor reglementărilor tehnice în domeniul securității la incendiu, singura obligație a titularului autorizației fiind aceea de a depune În copie -"cu rol de martor" documentația prin care sunt evidențiate modificările la emitentul autorizațiilor.
În cauză, în acest sens a fost depusă documentația prin care a fost stabilită schimbarea soluției tehnice din proiect, în sensul modificării distanței față de limita posterioară a proprietății reclamanților de la 3m la 2,70m (pentru beneficiarii și ) și respectiv la 2,90m pentru beneficiarii ( și ), iar această soluție tehnică din proiect a fost acceptată de către Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și de urbanism (adresa nr.92136/43/26.05.2009), fiind respectată astfel în totalitate legislația în vigoare.
Prevederile Codului civil cu privire la servitutea de vedere sunt foarte clare, în sensul că la art.612 se prevede o distanță minimă a clădirii de minim 1,90 față de limita de proprietate învecinată, prin urmare, schimbarea soluției tehnice din proiect este perfect întemeiată pe dispozițiile legale invocate mai sus, care permit în mod evident derogări de la prevederile legale invocate de către reclamanți a fi încălcate.
- emiterea noilor autorizații de construire nr. 912/13.07.2009 și nr. 914/13.07.2009 s-a impus datorită necesității modificării regimurilor de . de la la, În condițiile art.62 alin.(l) și art.52 alin.(6) din Norma metodologică din 26.08.2005 de aplicare a Legii nr. 50/1991 și ale art.7 alin. (15) și 151 din Legea nr.50/1991.
- recurenții fac referire în permanență la Procesul-verbal de inspecție din 15.04.2009 al Inspectoratului de Stat în Construcții prin care s-a dispus oprirea execuției lucrărilor și demararea acțiunilor necesare intrării în legalitate a lucrărilor executate cu nerespectarea proiectului autorizat, omițând să precizeze că ne-am conformat acestor măsuri în totalitate, fapt constatat de către Inspectoratul de Stat în Construcții, cu consecința eliberării de către acesta a nr. 3930 și 3931 din 17.07.2009 prin care se arată că "În urma verificării actelor depuse.vă comunicăm faptul că măsura intrării în legalitate fiind îndeplinită, în conformitate cu prevederile art.1 al. (1) al Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții este permisă executarea lucrărilor de construcție autorizate".
4. Nu în ultimul rând subliniem că lucrările de construire ce se execută În baza nr. 912/13.07.2009 și nr. 914/13.07.2009 respectă în totalitate prevederile acestora, ale Avizului acordat de către Comisia tehnică de amenajare a teritoriului și de urbanism nr.92136/43/26.05.2009 și ale proiectului vizat spre neschimbare.
Acest fapt a fost constatat de către Direcția Urbanism din cadrul Primăriei C-N prin Adresa nr.-/432/16.12.2009, cu ocazia controlului efectuat În data de 07.09.2009, ca urmare a plângerilor înregistrate de către recurenți sub nr- și -.
Pentru toate motivele de mai sus arătat solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate în recurs, a apărărilor intimaților cât și a dispozițiilor legale incidente în materie, Curtea reține următoarele:
1. Este real că instanța de fond a analizat cu prioritate și exclusiv doar una din condițiile prevăzute de art. 15 rap. la art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Mai precis, a analizat existența condiției ca suspendarea executării actului administrativ să prevină o pagubă iminentă fără să examineze și existența cazului bine justificat pe considerentul că odată ce s-a pronunțat asupra netemeinciei primei condiții menționate analiza celei de a doua apare de prisos.
Aceasta chestiune însă nu a fost supusă recursului și, prin urmare, Curtea se va mărgini să verifice prin prisma criticilor din recurs și a celorlalte apărări, dacă încheierea pronunțată de instanța de fond sub aspectul analizei primei condiții antamate mai sus este legală și temeinică.
Reținând starea de fapt constată de instanța de fond necontestată în cauză Curtea are în vedere că cele două construcții în litigiu sunt finalizate pe verticală cât și pe orizontală, eventuala continuare a lucrărilor de finisare nu mai poate produce vreo pagubă iminentă în patrimoniul reclamanților având în vedere înțelesul acestei sintagme în accepțiunea dată de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
Și este așa deoarece, pretinsa pagubă ce s-ar putea produce nu are legătură de cauzalitate cu lucrările de finisaj din interior.
Așa fiind, cerința ca prejudiciul să fie viitor și previzibil nu este îndeplinită.
Singurul remediu pentru asanarea pretinsului prejudiciu care se localizează în patrimoniul reclamanților și care le vatămă dreptul de proprietate poate fi doar soluționarea favorabilă a acțiunii în fond.
Și este așa, deoarece existența litigiului pe fond ce privește anularea autorizațiilor de construire împiedică efectiv demararea procedurii de recepție a lucrării și întabularea în cartea funciară, eventualele lucrări de interior și cele de finalizare efectivă a construcției efectuate în cursul procesului de către beneficiarul autorizației de construire se fac pe riscul său.
Raportat la cele ce preced, Curtea urmează să constate că încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică sens în care în temeiul art. 15 și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Cum recurenții au căzut în pretenții aceștia urmează a fi obligați la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - și - împotriva încheierii civile din 16.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenții să plătească intimaților, suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - ---
Red./Dact.SM.
11 ex./11.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Radu Rareș
