Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 368/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 368/2008
Ședința publică din data de 9 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâtul COLEGIUL DIRECTOR AL CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea nu este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, deși reclamanta a fost citată cu această mențiune.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită și la data de 9 aprilie 2008, prin fax, s-a înregistrat o întâmpinare din partea pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care se solicită respingerea plângerii. De asemenea se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă.
Curtea, față de obiectul cauzei, de înscrisurile existente la dosar, apreciază că sunt suficiente probe la dosar pentru justa soluționare a cauzei și o reține spre pronunțare.
CURTEA:
Constată că prin plângerea înregistrată la data de 22.10.2007 sub nr- la Tribunalul Maramureșs -a solicitat de către Primăria Comunei, prin reprezentant legal, primar, anularea hotărârii nr. 261 adoptată de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea celor solicitate s-a susținut că în adoptarea actului atacat s-a ignorat faptul că primarul, ca executiv al comunei, este obligat a respecta și a pune în executare hotărârile adoptate de consiliul local. O astfel de hotărâre, se arată este și cea adoptată sub nr. 16/2003 prin care s-a instituit obligația plății de 5 RON/pagină pentru copierea documentelor deținute de autorități. Acest act administrativ, se arată, nu a fost atacat, deși legea contenciosului conferă o astfel de posibilitate și ca atare, nefiind anulat produce efecte juridice pentru toți cetățenii comunei.
De altfel, se arată, au fost ignorate și dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2001 potrivit căruia " în cazul în care solicitarea de informații implică realizarea de copii de pe documentele deținute de autoritatea sau instituția publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condițiile legii", cât și dispozițiile nr.OG 137/2000 secțiunea a II-a, ce stipulează că "accesul la serviciile publice, administrative și juridice, de sănătate la alte servicii, bunuri și facilități", prin care se reglementează faptele ce constituie contravenții în sectoarele enumerate, însă printre acestea neregăsindu-se nici măcar tangențial "fapta" pentru care s-a aplicat amendata contravențională prin hotărâre atacată. Pe de altă parte se arată că nu este și nici nu poate fi considerată discriminare, solicitarea respectării dispozițiilor legale, respectiv a se suporta "costul serviciilor de copiere", în condițiile legii. Potrivit dispozițiilor, toate impozitele și taxele locale sunt stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale, municipale, orășenești sau comunale, acestea devenind obligatorii în unitățile administrativ-teritoriale. Stabilirea și încasarea acestora în contul dat, nu constituie o discriminare, o atare noțiune fiind aplicabilă unei persoane sau unei categorii de persoane pe criteriile enumerate de nr.OG 137/2000 și nu unei întregi comunități obligate la plata impozitelor și taxelor.
Verificând regularitatea sesizării la data de 5.12.2007, Tribunalul Maramureș, în considerarea incidenței dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, a faptului că se atacă un act al unei autorități centrale, că legea specială nu face nici o trimitere referitor la competența prin hotărârea nr. 3.759 declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Curții de Apel Cluj.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea plângerii fundamentat pe aceea că solicitarea primăriei în cauză a unei taxe de 5 RON/pagină xerocopiată deși aparent neutră, totuși prin aplicarea acestei măsuri/dispoziții față de persoane care datorită categoriei sociale din care fac parte nu-și pot permite plata unei sume suplimentare de xerocopiere (exagerate) produce efecte discriminatorii, lipsindu-le de dreptul de informare și ca atare, sunt incidente dispozițiile nr.OG 137/2000.
Analizând cele evocate, Curtea reține următoarele:
La data de 23.07.2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat cu petiția nr. 7.590 prin care petentul se plângea că datorită urii personale a Primarului comunei, i s-a refuzat acordarea ajutorului social.
Prin adresa înregistrată la la. la data de 27.07.2007 sub nr. 7.685, același petent, în completare, arată că se consideră discriminat și pentru faptul că pentru obținerea informațiilor de interes public i se solicită plata a 5 RON/pagină xerocopiate.
Ulterior, în condițiile sesizării, în vederea exprimării punctelor de vedere, se procedează la citarea Primăriei Comunei și a Consiliului Local al Comunei, jud. M, iar apoi, în urma verificărilor, Colegiului Director al, adoptă hotărârea nr. 261/17.09.2007 prin care se constată existența unui tratament discriminatoriu prin condiționarea de plata unei taxe de 5 RON/pagină xerocopiată și se dispune sancționarea Primăriei Comunei prin reprezentant legal, primar cu amenda contravențională de 1.000 RON.
Soluția Colegiului Director a fost motivată prin reținerea următoarelor:
"Constituția României, prin art. 1.6 alin. 1 garantează dreptul la egalitate:"Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Potrivit Constituției României, art. 20 alin 1, "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu celelalte tratate la care România este parte.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 prevede: "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională și socială,aparentă la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului revede p. interzicerea generală a discriminării:
"Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, orientări politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație."
Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare (în continuare OG nr. 137/200 republicată, la art. 2 alin. 1 stabilește: "Potrivit prezentei ordonanțe prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infestare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosirea sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
Conform art. 2, alin. (4) din OG nr. 137/2000, republicată: "orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament inuman sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale. "
Art. 10 al OG nr. 137/2000, "constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, discriminarea unei persoane fizice, unui grup de persoane din cauza apartenenței acestora și a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză prin: a) refuzarea acordării serviciilor publice administrative și juridice; [.] h) refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilități".
Privind probarea faptelor de discriminare, OG nr. 137/2000 stabilește: "Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare" (art. 20, alin. 6).
Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, la art. 9 alin. 1, stabilește: "În cazul în care solicitarea de informații implica realizarea de copii de pe documentele deținute de autoritatea sau instituția publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condițiile legii. "
Prin urmare,referitor la refuzul acordării ajutorului social, reține colegiul, s-a pronunțat instanța de judecată, stabilind nelegalitatea acestui act și astfel, nu se poate invoca caracterul discriminatoriu al deciziei Primăriei comunei, întrucât nu există un criteriu de discriminare.
Privind solicitarea de Primărie, prin adresa nr. 2820/2007, a unei taxe de 5 RON/pagină xerocopiată, Colegiul Director a reținut că deși această prevedere este aparent neutră, prin aplicarea lui față de persoane care - datorită categoriei sociale din care fac parte - produce efecte discriminatorii, lipsindu-Ie de dreptul la informare. Această taxă este semnificativ mai mare decât taxele aplicate de firmele care urmăresc realizarea unui profit, ori instituțiile publice au obligația de a oferi servicii publice în mod nediscriminatoriu.
Față de cele statuate prin plângerea formulată în fața instanței, se susține că nu adresa produce efecte ci hotărârea consiliului local adoptată la data de 15.07.2003; că în condițiile legii autoritatea executivă are obligația de a pune în executare hotărârea deliberativului și ca atare, nu era aplicabilă sancțiunea contravențională instituită de nr.OG 137/2000.
Actul normativ evocat de părți, într-adevăr prin dispozițiile sale instituie obligația respectării drepturilor și libertăților, fără deosebire, în condiții de abținere de la orice comportamente, practici ce favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană și aplicarea sancțiunii contravenționale în cazul refuzului accesului la servicii, a acordării unor drepturi și facilități, însă din același reglementări rezultă și faptul că sancțiunea contravențională se aplică instituțiilor, autorităților, entităților juridice - organ de stat sau al unităților administrativ teritoriale - care acționează în regim de putere și dacă acestea, prin actele și faptele lor restrâng sau înlătură recunoașterea ori exercitarea drepturilor, libertăților și principiilor recunoscute și garantate de lege.
Cu alte cuvinte, sancțiunea contravențională se aplică doar autorităților ce există ca entități juridice și dacă au săvârșit contravenții (fapte săvârșite cu vinovăție în sensul nr.OG 2/2001), respectiv au săvârșit cu vinovăție acte sau fapte, practici ce favorizează sau defavorizează o persoană.
În speță, nu se poate vorbi de o entitate juridică "primăria" entitatea constituind-o consiliul local - autoritate deliberativă, primarul - autoritate executivă ce asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentate și pune în aplicare legea și hotărârile consiliilor locale (conform Legii nr. 251/2001) și nici de o vinovăție în săvârșirea unor acte/fapte ce ar favoriza o persoană. Adresa emisă ca act de informare nu restrânge drepturi, nu instituie refuz, nu are consecințe în măsură să favorizeze sau defavorizeze, să aducă o vătămare unei persoane. Actul care ar putea fi considerat discriminator, raportat la dispozițiile actelor normative reținute prin hotărârea Colegiului și care produce efecte este hotărârea adoptată de consiliul local, act ce nu aparține "primăriei" și nici primarului. Or, în aceste circumstanțe, în condițiile în care actul ce produce efecte aparține consiliului local, nu se poate vorbi de o vinovăție în sarcina "primăriei" și nici în sarcina primarului întrucât nu acesta este emitentul actului vătămător. Prin urmare, câtă vreme adresa de informare nu constituie un act în sensul actului administrativ care ar produce efecte și de vreme ce "primăria" nu există ca entitate juridică, susținerile reclamantului referitoare la aplicarea greșită de către Colegiul Director a sancțiunii instituite de nr.OG 132/2006 este întemeiată și urmează a fi admisă.
Desigur, se poate susține că sancțiunea a fost aplicată implicit primarului, în condițiile precizării "primăria - prin reprezentant". Această susținere nu poate fi reținută deoarece chiar dacă s-ar accepta că sancțiunea a fost aplicată primarului, acesta nu se poate considera a fi vinovat de săvârșirea unei fapte în sensul ordonanței prin emiterea unei adrese de informare. Ca autoritate executivă, primarul era obligat a lua măsuri de informare cu privire la hotărârile adoptate de consiliul local, cât și de a pune în executare hotărârile care nu sunt contestate și anulate în condițiile contenciosului. Prin demersul său, autoritatea executivă nu a făcut altceva decât a informa cu privire la cele statuate de deliberativ, fără a instituie prin actul său o taxă și aoi mpune. Or, în această situație, a neinstituirii prin actul emis a unei taxe, a obligației de a aduce la îndeplinire, în contextul Legii nr. 215/2001 a hotărârilor deliberativului, nu se poate vorbi de un comportament ce ar defavoriza o persoană pentru a se reține vinovăția și a se considera astfel aplicarea dispozițiilor vizând sancțiunea din nr.OG 137/2000 în privința autorității arătate.
Așadar, constatând că în raport cu dispozițiile nr.OG 137/2000, în mod greșit a fost aplicată sancțiunea, Curtea, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea și, pe cale de consecință, va anula hotărârea nr. 261 din 17.09.2007 adoptată de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de PRIMĂRIA COMUNEI, prin reprezentant legal primar, cu sediul în-, jud. M, în contradictoriu cu COLEGIUL DIRECTOR AL CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, P-ța - -, nr. 1 - 3,. 2,. 216 și în consecință:
Anulează hotărârea nr. 261 emisă de intimat la data de 17 septembrie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./5 ex./09.05.2008.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu
