Anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Sentința 59/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.59
Ședința publică din 10 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - plângerea formulată de către reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - INSPECȚIA, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare - Decizia nr. 309 din 13 octombrie 2009 emisă de pârât.
La data de 10.02.2010 se înregistrează din partea reclamantei, concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03 februarie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 13.11.2009 sub nr- reclamanta în contradictoriu cu Inspecția Bas olicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr.309/2009 prin care a fost eliberată din funcția de Director coordonator adjunct la Inspectoratul Teritorial d e Muncă S începând cu data de 14.10.2009 în temeiul OUG nr.105/2009, emisă de pârâtă la data de 13.10.2009, repunerea în situația anterioară acestei decizii, respectiv reintegrarea în funcția deținută anterior; cu obligarea autorității emitente la plata diferențelor rezultate din drepturile salariale și prestațiile de asigurări sociale ce s-ar fi cuvenit în funcția deținută anterior, drepturi indexate, majorate și reactualizate de la momentul eliberării nelegale din funcție până la efectiva reîncadrare în funcția deținută anterior cu luarea în considerare a art.78 alin.1 din codul muncii.
Totodată a solicitat reclamanta ca în temeiul art.15 din Legea contenciosului administrativ să fie dispusă suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei; obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În susținerea celor solicitate reclamanta a arătat că a ocupat funcția publică de conducere de inspector șef adjunct-relații de muncă din anul 2009 fiind numită în urma unui concurs prin Ordinul nr.568/1.08.2000. Începând cu data de 25.05.2009 a fost reconfirmată în funcția de director coordonator adjunct relații de muncă prin ordinul nr.948/25.05.2009. Numirea în funcție prin acest din urmă ordin s-a realizat cu respectarea prevederilor OUG nr.37/2009. Ulterior în perioada în care se găsea în incapacitate temporară de muncă - constatată prin certificatul medical nr.- eliberat la data de 08.10.2009 - a fost emisă decizia nr.309/13.10.2009 prin care începând cu 14.10.2009 în temeiul OUG nr.105/2009 s-a dispus încetarea contractului de management nr.84/2009.
Decizia susține reclamanta este nelegală deoarece a fost emisă cu încălcarea interdicției instituite de art.60 alin.1 codul muncii în sensul că a fost emisă în perioada incapacității temporare de muncă. Această decizie ce a vizat eliberarea din funcție mai susține reclamanta este nelegală și netemeinică având în vedere în principal următoarele aspecte: i-a fost emisă fără să existe un motiv de fapt care să justifice încetarea Contractului de management nr.84/2009 cu atât mai mult cu cât în conținutul actului contestat nu se indică aplicarea vreunei cauze de încetare a contractului de management, dintre cele enumerate la art.9 alin.1 din contractul indicat ori dintre cele reglementate de codul muncii; nu a avut loc nici o evaluare activității desfășurate, aceasta s-a bazat pe îndeplinirea obligațiilor ce reveneau în funcția deținută, inclusiv cele referitoare la urmărirea execuției obiectivelor și indicatorilor de performanță cuprinși în contractul de management; a fost emisă cu încălcarea interdicției instituite de art.60 alin.1 din muncii, de vreme ce încetarea contractului de management a intervenit în perioada incapacității temporare de muncă a reclamantei constatată prin certificatul medical, comunicat cu angajatorul la data de 08.10.2009, adică anterior emiterii deciziei sus menționate; nu respectă prevederile art.VIII din OUG nr.105/2009 care stipulează în mod expres că " persoanele care ocupă funcții prevăzute la art.III și IV alin.3 își păstrează statutul și celelalte drepturi prevăzute de lege, iar contractele de management educațional, respectiv contractele de management încheiate de acestea, aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență își produc efectele până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate, sau după caz până la data la care intervine un motiv legal de încetare sau reziliere a acestuia".
Rezultă așadar că încetarea contractului de management amintit s-a făcut fără a exista o motivare legală a acestui fapt.
Privitor la nulitatea absolută a deciziei mai susține reclamanta că trebuie subliniat incidența dispozițiilor art.74 alin.1 codul muncii ce impun cerința ca actul să conțină sub sancțiunea nulității, motivele care determină durata de concediere, durata preavizului, iar aceste cerințe nu sunt întrunite deoarece nu se prevăd motivele ce au determinat încetarea contractului nici durata preavizului.
De asemenea susține reclamanta nu este întrunită nici cerința art.62 alin.2 muncii întrucât nu se prevede temeiul în care poate fi contestată decizia nici instanța la care se poate contesta.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare pârâta Inspecția Bas olicitat în principal respingerea acțiunii ca urmare a admiterii excepției prematurității introducerii acțiunii dat fiind lipsa plângerii prealabile iar pe fond ca neîntemeiată. Astfel sub acest din urmă aspect pârâta a arătat că reclamanta a fost numită în funcție în baza OUG nr.37/2009, că prin intrarea în vigoare a OUG nr.105/2009 primul act normativ a fost abrogat fiind astfel suprimată prin voința legiuitorului baza legală de numire a directorilor coordonatori adjuncți cât și actul normativ în baza căruia aceștia își exercită atribuțiile. În același timp arată pârâta OUG nr.105/2009 prevede în mod expres desființarea posturilor care conferă calitatea de coordonatori ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor prin art.IV alin.1 care are următorul conținut: funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, precum și ale celorlalte servicii publice prevăzute în anexa 1 precum și adjuncții acestuia sunt și rămân desființate sau, după caz se desființează.
În aceste condiții, activitatea inspectoratelor teritoriale de muncă a fost serios perturbată, deoarece prin intrarea în vigoare a noului act normativ, aceste servicii publice au rămas fără reprezentativitate în fața persoanelor care beneficiază de prestațiile publice ale acestor instituții. De asemenea aceste instituții publice nu își mai puteau exercita prerogativele de coordonare, îndrumare și control al angajaților în domeniul relațiilor de muncă și securității muncii, deoarece numeroase acte administrative ulterioare desfășurării atribuțiilor de control sunt confirmate, contrasemnate și validate numai prin semnarea de către conducătorul instituției, ceea ce nu mai era posibil în cadrul normativ prezentat.
În această situație nu mai există posibilitatea continuării activității administrative a inspectoratelor teritoriale de muncă, existând pericolul real și concret al contestării actelor emise de instituție, acestea fiind anulabile pentru neîndeplinirea unei condiții de fond necesare pentru existența sa valabilă și anume lipsa calității cerute de lege în cazul persoanei semnatare.
Deoarece actul normativ în baza cărora directorii coordonatori adjuncți își exercitau prerogativele (OUG nr.37/2009), și-a încetat valabilitatea iar noul act normativ (OUG nr.105/2009) prevede expres desființarea acestor posturi, și reluarea procedurii de desemnare a directorilor coordonatori, a fost emisă decizia nr.309/13.10.2009.
În consecință decizia atacată, constată o situație instituită prin act normativ cu valoare de lege pentru aplicarea dispozițiilor legale în vigoare.
La data de 9.12.2009 în considerarea neîntrunirii cerințelor cerute de art.14, 15.pr.civ. prin încheiere Curtea respins cererea de suspendare.
Față de cele solicitate examinând mai întâi excepția prematurității acțiunii fundamentată de pârâtă pe lipsa procedurii prealabile Curtea reține că aceasta este neîntemeiată. În acest sens se are în vedere că potrivit actelor de la filele 7.8 dosar reclamanta a dresat plângerea prealabilă procedând la înaintarea prin poștă cu confirmare de primire. La această plângere nu s-a răspuns dar la momentul formulării poziției prin întâmpinare a trecut mai mult de 30 de zile. Ca atare scopul cerut de plângere a fost întrunit context în care pe considerentul lipsei plângerii excepția este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Așadar trecând la analiza susținerilor părților Curtea reține că susținerile reclamantei nu sunt întemeiate.
În acest sens se reține că reclamanta prin demersul său invocă vătămarea adusă prin actul administrativ de încetare/eliberare din funcția de director coordonator adjunct relații de muncă la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Potrivit legii contenciosului administrativ Legea nr.554/2004 art.2 alin.1 lit.a prin persoană vătămată se înțelege orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim vătămat de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal al unei cereri.
Prin demersul său de anulare a deciziei nr.309/13.10.2009 de încetare/eliberare din funcția de director coordonator urmărește și tinde să obțină restabilirea situației anterioare acestui act contestat respectiv fi reinvestită în funcția de director coordonator adjunct obținută în baza ordinului 948/25.05.2009 emis în baza dispozițiilor OG nr.37/2009.
Dispozițiile acestui din urmă act normativ - OG nr.37/2009 prin decizia nr.1257 din 7 octombrie 2009 Curții Constituționale au fost declarate în întregime neconstituționale.
Deci se observă că la data emiterii actului administrativ - decizia - pretins vătămător pentru reclamantă actul de numire nu era conform cu ordinea de drept. Și aceasta întrucât actul administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconstituționale - neconforme cu constituția înfrânge principiul legalității și drept urmare este nelegal fiind incidente în acest sens implicit dispozițiile art.9 alin.4 din Legea nr.554/2004.
Ori reclamanta în acest context nu poate să invoce și să revendice calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual atâta vreme cât dreptul său ori interesul la momentul emiterii acelui act a devenit nelegitim. Astfel, situația reinvestirii în funcția obținută anterior pe baza unui ordin dat în temeiul unui act normativ - neconstituțional nu poate fi validată persoana ce se considera vătămată nu poate dobândi avantaje în justiție prin statuarea respectiv validarea unei nelegalități anterioare. Ca atare din această ultimă perspectivă Curtea apreciază că la momentul emiterii deciziei contestate reclamanta nu justifica vătămarea dreptului subiectiv dobândit ca urmare a numirii în funcție prin Ordinul nr.948/2009 întrucât acesta din urmă a fost fundamentat pe un act normativ declarat neconstituțional, astfel că acțiunea în anulare a actului contestat apare ca neîntemeiată.
Așadar, față de cele arătate în baza art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 Curtea va respinge acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prematurității invocate de pârâta INSPECTORATUL B cu sediul în B,-, sector.2.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - cu domiciliul în localitatea nr.26, jud. S în contradictoriu cu Inspectoratul B cu sediul în B-, sector 2.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
Red./
4 ex-/28.02.2010
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
