Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 61/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 61
Ședința publică din 10 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE PRIN MINISTRUL SĂNĂTĂȚII având ca obiect cerere de suspendare act administrativ ( Legea nr.554/2004-art.14)
La data de 08.02.2010 se înregistrează din partea reclamantului-concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03 februarie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 28.12.2009 sub nr- reclamantul în contradictoriu cu Ministerul Sănătății Publice și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea până la pronunțarea instanței de fond a următoarelor acte administrative: ordinul nr.2352/15.12.2009 privind eliberarea din funcția de manager interimar; ordinul nr.2353/15.12.2009 privind predarea atribuțiilor și responsabilităților managerului interimar, ambele emise de Ministerul Sănătății Publice prin Ministerul Sănătății Publice
În susținerea celor solicitate reclamantul arată că revocarea sa din funcția de manager și înlocuirea cu pârâtul s-a mai dispus de către Ministerul sănătății prin ordinul nr.887/18.06.2009 și ordinul nr.1015/19.06.2009. Ordinele menționate au fost suspendate în instanță prin sentința civilă nr.412/21.09.2009. Ulterior în baza hotărârii prin Ordinul nr.1787/30.09.2009 pârâtul a fost eliberat din funcție iar prin ordinul nr.1878/14.10.2009 s-a decis continuarea în activitatea de manager al Spitalului Orășenesc Vișeul de. Prin urmare ordinele 2352/2009 și 2353/2009 încalcă atât prevederile ordinelor 1787 și 1788/2009 cât și dispozițiile sentinței menționate.
În acest context arată reclamantul sunt întrunite condițiile cerute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004. Astfel, subzistă un caz bine justificat ce derivă din calitatea sa la data emiterii ordinului aceea de manager al Spitalului Orășenesc Vișeul de iar revocarea dispusă prin actul administrativ atrage pe de o parte disfuncționalități și perturbarea activității spitalicești iar pe de altă parte are și un efect direct asupra persoanei sale. Paguba iminentă se mai arată derivă direct și implicit din încetarea contractului de management anterior perioadei pentru care a fost încheiat ce are drept consecință perturbarea previzibilă funcționării unei autorități publice ce asigură servicii medicale publice realizate în condițiile în care nu conferă siguranța deciziilor luate de către organele de conducere; atragerea neîncredințării pacienților în unitatea spitalicească și a terților ce au contractat lucrări de investiții; imposibilitatea derulării proiectelor începute și contractate, toate acestea mai înainte ca instanța de contencios să poată verifica legalitatea emiterii ordinului.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare ministerul Sănătății a solicitat respingerea cererii în considerarea că nu sunt întrunite cumulativ cerințele art.14 din actul normativ evocat. Reclamantul nu a menționat cazul bine justificat și paguba iminentă ci doar a invocat anumite disfuncționalități și o eventuală perturbare a activității unității fără însă a aduce dovezi în sensul celor afirmate și invocate în susținere.
Astfel, în dezvoltare pârâtul mai arată că din interpretarea coroborată a prevederilor art.1 alin.1 și art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 reiese că este necesar a fi întrunite cumulativ cele două condiții care prin tonul lor restrictiv-imperativ denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "cazului justificat" și a "iminenței producerii pagubei".Cele două condiții nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativa cărui executare se solicită a fi suspendată. Existența cazului bine justificat în sensul art.14 poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din lege nu este suficientă în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte exitența cazului bine justificat și a producerii unei pagube iminente. Este vorba, așadar, de efecte ale actului administrativ unilateral ireparabile, prejudiciul creat fiind greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Astfel prezumția de nelegalitate nu poate opera în condițiile în care actul administrativ este rezultatul prerogativei legale a emitentului.
În ceea ce privește motivarea reclamantului a pagubei iminente, este grăitoare decizia nr.507/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin această decizie instanța reține: " Natura măsurii dispuse prin actul atacat, destituirea din funcția publică nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat iar motivele de nelegalitate a ordinului, invocate de recurentul-reclamant în susținerea cazului bine justificat, presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte constată, de asemenea, că paguba iminentă este definită de art. 2 alin. (1) lil. s) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciul public.
Suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Analizând cererea de suspendare Curtea reține că nu este întemeiată:
Astfel, este cunoscut că suspendarea executării actelor administrative intervine atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta. În acest sens prin art. 14 se prevede că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral."
Același act normativ cu privire la paguba iminentă în art. 2 lit. sod efinește ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public iar prin art. 2 lit. t definește cazul bine justificat ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului.
Din prevederile enunțate reiese că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantei.
Cu alte cuvinte suspendarea se poate dispune în situația în care sunt întrunite cumulativ cerința îndoielii asupra legalității actului, o aparență care atestă un "caz bine justificat" și un prejudiciu material viitor, previzibil ce relevă o "pagubă iminentă".
În speță chiar dacă s-ar accepta că există o îndoială asupra legalității ordinelor, o aparență rezultată din emiterea ordinelor în baza sentinței invocate, cerința referitoare la paguba iminentă nu este întrunită.
Reclamantul prin demersul său a justificat paguba iminentă prin aceea că în contextul în care nu s-ar suspenda ordinele s-ar crea desfuncționalitate în activitatea spitalului.
Din această argumentare nu se întrevede care ar fi pericolul în măsură să provoace o pagubă reclamantului. Câtă vreme spitalul funcționează și de vreme ce nu se constată disfuncționalități, actele dosarului nedovedind o atare situație nu se poate vorbi de o pagubă în sensul evocat de reclamant. Desigur se susține implicit de reclamant că paguba ar consta în neacordarea de sume pentru proiecte acceptate în considerarea persoanei sale. Această împrejurare nu poate fi reținută întrucât la dosar nu este depus nici un act care să ateste o atare situație iar o situație contabilă nu a fost cerută a fi încuviințată. Ori în această situație în lipsa conturată existenței unui prejudiciu concret susținerile reclamantului referitoare la întrunirea cerinței cerute de Legea nr.554/2004 sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Ca atare nefiind întrunită cerința pagubei iminente și respectiv neîntrunirea cumulativă a cerințelor cerute de norma enunțată susținerile reclamantului cu privire la cererea de suspendare urmează a fi respinse.
Așadar constatând neîntrunite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea va respinge cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a Ordinelor nr.2353 și 2353 emise la 15.12.2009 de Ministerul Sănătății Publice, cerere formulată de reclamantul cu domiciliul în Vișeul de,-, jud. M în contradictoriu cu MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE cu sediul în B Intrarea nr.1-3, sector 1 și cu domiciliul în Vișeul de nr.8. jud.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
Red./
5 ex./15.02.2010
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
