Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Sentința 70/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 70/2009
Ședința publică din 11 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și SNP SA B, având ca obiect anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.02.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA
Constată că prin acțiunea formulată reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, SNP m SA au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța: să constate nulitatea absolută în parte a certificatului de atestare dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - 3 nr.0075/3.03.1993 numai cu privire la terenul înscris în CF 367 nr.top 555/1, 556/1 în suprafață de 2532 mp transcris în CF nou - C-N și în consecință a fi dispusă anularea încheierii OCPI Biroul de carte funciară C nr.35197/11.09.2006 în sensul radierii din CF - C-N nr. cadastral 10603 terenului cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantele susțin că terenul înscris în CF 367 a fost revendicat; că includerea acestuia în certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a făcut cu nerespectarea prevederilor HG nr.834/1991, HG nr.127/1992 în condițiile în care s-a luat în considerare că terenul ar fi în incinta punctelor de lucru și dispozițiilor societății pârâte ceea ce nu este real fiind de mai mulți ani dezafectat iar în ultimii ani inclusiv podul de acces peste care face legătura dintre fostul depozit și drumul de acces s-a surpat, este efectiv o zonă părăsită putând fi considerată liberă în accepțiunea legilor fondului funciar.
Totodată susțin reclamantele că terenul ce le aparține înscris inițial în CF nr.367 nr.topo 555/1, 556/1 nici nu a făcut parte din acest certificat dar printr-o manieră necorespunzătoare Aar adiat acest teren intabulat încă din 1958 și l-a înscris în CF nr.367 de unde l- transcris în CF nr.- în timpul derulării litigiului împotriva celor două comisii de fond funciar (locală și județeană) după mai bine de doi ani și J de la începerea procesului promovat inițial la data de 28.01.2004.
Tot astfel susțin reclamantele că asupra parcelelor învecinate s-a reconstituit dreptul de proprietate numiților Feren, fapt ce trebuie analizat și care întărește însă o dată susținerile că nici terenul ce îl revendică nu face parte în mod legal din certificatul de atestare.
Prin precizarea ulterioară reclamantele arată că au formulat cerere de anulare a certificatului de atestare emis în favoarea întrucât prin emiterea actului li s-a vătămat interesul legitim pe care îl au de a li se restitui dreptul de proprietate.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitate respingerea ca inadmisibilă a cererii în considerarea că nu se pune problema existenței unui act administrativ care poate fi contestat pe calea legii contenciosului administrativ, lege ce menționează expres că nu pot fi atacate pe calea contenciosului actele pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară. Or, se arată de pârâtă prin dispozițiile HG nr.834/1991, Legii nr.15/1990, Legii nr.7/1996 se prevede că aceste certificate sunt supuse regimului de publicitate imobiliară, iar rectificările sunt supuse verificării instanței de drept comun.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii în principal ca tardivă iar în subsidiar ca nefondată. În susținerea celor solicitate s-a arătat că actul a cărui anulare o solicită nu este un act administrativ cu caracter normativ pentru a cărui anulare instanța se poate pronunța oricând; certificatul de atestare contestat a fost emis în anul 1993, astfel că cererea introdusă în anul 2008 este făcută cu depășirea termenului de decădere de un an prevăzut de art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004, termen care începe să curgă de la data comunicării actului sau din momentul înregistrării în CF, acesta din urmă fiind incident în cauză; și acesta rezultă inclusiv din respectarea principiului stabilității juridice și practica judiciară - Decizia nr.2326/04.07.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr.8338/2004.
Mai arată pârâta că în ceea ce privește susținerile vizând dispozițiile HG nr.834/1991 din conținutul acestora rezultă că pentru eliberarea certificatului se cere printre altele ca terenul să se afle în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat la data înființării și să fie necesar desfășurării activității acesteia conform obiectului de activitate, și ambele condiții sunt îndeplinite, terenul fiind indispensabil desfășurării activității în condițiile în care depozitul de produse petroliere aflat pe acest teren intră în modernizare, fiind planificat a fi cel mai mare depozit din Transilvania.
La data de 11.02.2009 față de cele invocate după punerea în discuție, Curtea a respins excepția inadmisibilității considerentelor fiind consemnate în încheierea de ședință.
Trecând așadar la examinarea excepției tardivității introducerii acțiunii în contencios administrativ, Curtea reține următoarele:
Actele dosarului respectiv sentința nr.6605/2007, extras CF nr.367 relevă că reclamantele au luat cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate cu prilejul soluționării acțiunii promovate la 24.01.2004 și precizate la 12.03.2004. Astfel, prin acțiunea menționată s-a arătat de reclamante că solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,3636 ha afectată unui depozit aparținând SNP Sucursala C, CF 367. Prin considerentele hotărârii pronunțate cu privire la reconstituire se relevă că din raportul de expertiză extrajudiciară (23 dosar judecătorie) rezultă că terenul în litigiu este situat la limita dintre teritoriu administrativ C-N și cea a comunei; că suprafața de 3036 mp nu s- reconstituit dreptul de proprietate, suprafața de 2532 mp aflat în conturul actual este înscris în CF în favoarea SNP A (23 dosar judecătorie). Acest teren conform extrasului CF (12 dosar judecătorie) a fost intabulat la 11.02.2006.
Din cele de mai sus se observă că reclamantele cunoșteau faptul că terenul este în posesia A încă din 2004 când au promovat acțiunea de restituire, acest aspect fiind relevat și prin expertiza extrajudiciară și cu atât mai mult în condiții de opozabilitate prin înscrierea în CF de la 11.02.2006.
În acest context al cunoașterii și publicității imobiliare atestate în condițiile respectării legii în materie de către cartea funciară și ținând seama că actul de sesizare ce vizează anularea actului administrativ a fost înregistrat la 06.05.2008, se poate reține că termenul de un an menționat în art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004 a fost depășit.
Termenul de un an prevăzut expres de acest text de lege este de decădere aspect ce reiese fără tăgadă din calificarea dată de însăși legiuitor (art.11 alin.5 teza finală din Legea nr.554/2004). Curtea reține că pentru calculul acestui termen se au în vedere data emiterii actului care în cazul de față este data de 3.03.1993 (8 dosar judecătorie). Cu toate acestea Curtea reține că față de reclamante care sunt terți față de actul contestat data respectiv momentul luării la cunoștință chiar dacă s-a accepta că nu este acela al promovării acțiuni la judecătorie sau al efectuării raportului de expertiză extrajudiciară este la data înscrierii în CF al dreptului în favoarea pârâtei 11.09.2006, așa încât Curtea are în vedere ca dată la care reclamantele în calitate de părți interesate au luat cunoștință este această din urmă al înscrierii în CF. Pe cale de consecință având în vedere dispozițiile mai sus enunțate, Curtea urmează ca în temeiul art.11 alin.2 și alin 5 raportat la art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.103 alin.1 pr.civ. să constate decăderea și drept urmare să respingă acțiunea reclamantelor ca tardiv introdusă.
Evidența se poate obiecta că prin această soluție, Curtea îndepărtează reclamantele de la justiție făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act administrativ care pretind că le vatămă drepturile.
Față de aceasta, Curtea reține că dreptul consacrat de art.21 din Constituție și cel prevăzut de art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este unul absolut încât trebuie să fie efectiv deoarece Convenția apără drepturi concrete și efective nu drepturi teoretice și iluzorii. Cu toate acestea una dintre limitările dreptului de acces la instanță se circumscrie reglementărilor condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție prin prevederea unor termene de efectuare a deferitelor acte de procedură, termene de prescripție etc.
Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004 referitoare la termenele de exercitare a acțiunii în contencios care deși a intrat în vigoare la 06.01.2005 și au trecut aproape patru ani consacră și prevăd dispoziții normative anterioare care au cunoscut o aplicare de peste 14 ani și dezvoltat jurisprudență constată în materie sub acest aspect.
Prin urmare reclamantele puteau să prevadă în mod rezonabil că dacă nu acționau în termenul de un an de la data la care au luat cunoștință de actul pretins vătămător li se va respinge acțiunea ca tardiv introdusă reținându-se depășirea termenului legal.
Pe de altă parte nu trebuie omis că principiul siguranței și stabilității juridice impune ca în cazul terților termenele instituite de reglementări curg de la data la care actul administrativ a devenit opozabil.
Ca atare față de cele arătate, Curtea apreciază că excepția este întemeiată urmând a fi admisă și pe cale de consecință a fi respinsă ca tardivă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele și ambele cu domiciliul în C-N, calea nr.78, -.46, jud. C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C cu sediul în B-, sector 5 și SNP SA B cu sediul în B Calea nr.239, sector 1, ca urmare a admiterii excepției tardivității.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
6 ex./24.02.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
