Obligare emitere act administrativ. Sentința 71/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 71/2009
Ședința publică din 11 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și chemata în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C N, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.02.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 10.11.2008 și ulterior precizată sub nr- reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bas olicitat instanței obligarea pârâților la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.7 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, decizie având ca obiect acordarea de despăguibiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv urmare a evaluării în condițiile art.16 alin.5 și 6 din titlul menționat pentru cota de 112 parte ce i se cuvine a fi restituită în echivalent din apartamentele înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 și pentru terenul aferent acestora din imobilul situat în C-N- și- înscris inițial în CF nr.9627 C nr. top.804; obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei cu titlu de penalități pe și de întârziere a executării sentinței la data rămânerii definitive și irevocabile până la executarea efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei pentru cota ce i se cuvine a fi restituită în echivalent pentru apartamentele înstrăinate și terenul aferent imobilelor arătate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.
Motivându-și cererea reclamanta arată că în esență în urma demersurilor făcute prin dispoziția nr.1194/14.03.2006 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, iar dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care deși obligată la a proceda la efectuarea evaluării și emiterea titlului de despăgubire refuza nejustificat a proceda în consecință. În acest context mai arată reclamanta că Legea nr.247/2005 a reglementat procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor iar în baza acesteia și a HG nr.1095/2005 fost permis autorității să stabilească ordinea de soluționare și alegerea evaluatorului însă modalitatea de rezolvare statuată prin decizia autorității din 28.02.2006 ce implica alegerea aleatoriu cu ajutorul unui soft de calculator nu prezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda corect, cu posibilități reale de valorificare a dreptului recunoscut de lege și mai mult duce la nerezolvarea într-un termen rezonabil și astfel la încălcarea art.6 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la convenție. Justificarea caracterului legal al refuzului de soluționare a dosarului mai arată reclamanta este neîntemeiată întrucât a admite teza autorității pârâte ar însemna să se supune hazardului modalitatea de soluționare a cererii la care este îndreptățită și la anularea speranței legitime că în intervalul de timp rezonabil și previzibil se va rezolva cererea și va dobândi dreptul invocat.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acțiunii fundamentat în esență pe existența unei proceduri. Astfel în dezvoltarea celor invocate pârâta după ce prezenta cadrul juridic al funcționării autorității și procedurile ce urmează în soluționarea dosarelor arată că declanșarea procedurii nu se face prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci după transmiterea dosarului și analizarea în raport de documentație completă ce trebuie depusă iar în cauză o transmitere spre evaluare nu poate fi făcută decât după completarea cu actele solicitate atât reclamantei cât și DGFP, Consiliul Local C-N, Consiliul Județean C și Primăriei municipiului C- Prin urmare arată pârâta în condițiile în care dosarul nu a fost completat cu actele și informațiile solicitate nu poate fi vorba de un refuz nejustificat de a se emite actele solicitate.
Prin demersul său Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive fundamentat pe aceea că prin HG nr.361/2005 cu modificările și completările ulterioare sunt prevăzute atribuțiile autorității în privința aplicării Legii nr.10/2001 printre acestea nefiind și cele vizând procedura administrativă ce implică emiterea deciziei constând în titlul de despăgubire, această ultimă atribuție în condițiile legii pe care se întemeiază demersul aparține comisiei centrale.
Totodată se relevă că în cauza supusă judecății nu poate fi vorba de refuzul autorității de a emite decizia având în vedere că nu are atribuții în acest sens. Ulterior celor invocate la 08.12.2008 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitat extinderea cadrului procesual prin atragerea forțată în proces pe calea cererii de chemare în garanție a Primăriei municipiului C-N prin primar.
În susținerea cererii de chemare în garanție s-a relevat că primăria în calitate de entitate ce a soluționat notificarea reclamantei a emis decizia în procedura administrativă instituită de Legea nr.10/2001 avea obligația în conformitate cu acest act normativ, cu HG nr.1095/2005 și Legea nr.247/2005 să înainteze dosarul complet de a preciza situația juridică cu privire la imobil. Totodată se relevă de pârâtă că a făcut demersuri solicitând inclusiv informații cu privire la cuantum și dovada plății încasate anterior prin hotărârea Consiliului Județean nr.2/1999 și în legătură cu apartamentele propuse pentru măsuri reparatorii dar nu s-au făcut comunicate.
Prin întâmpinarea depusă față de chemarea în garanție s-a solicitat respingerea relevându-se lipsa capacității.
Față de cele invocate examinând mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților se reține că este întemeiată. În acest sens se reține că printre atribuțiile autorității stabilite de HG nr.361/2005, HG nr.1068/2007 și Legea nr.247/2005 legate de Legea nr.10/2001 nu se regăsește și aceea de emite decizii cu titlu de despăgubire. Atribuțiile privind despăgubirea revine Comisiei Centrale. Prin urmare neavând atribuții în legătură cu emiterea titlului de despăgubire Autoritatea nu poate avea calitate procesuală pasivă. Ca atare față de cele arătate Curtea va admite excepția și va respinge acțiunea față de această entitate.
Trecând la analizarea cererii fundamentate pe refuzul nejustificat al comisiei în soluționarea dosarului vizând despăgubirea în raport cu susținerile părților, cu probele existente și cu normele juridice incidente Curtea reține că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
În sensul actului normativ, refuzul nejustificat de a soluționa cererea constituie exprimarea explicită cu exces a autorităților, a voinței de a nu rezolva cererea iar excesul semnifică exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorităților în încălcarea drepturilor prevăzute de lege.
În speță nu se poate reține incidența normelor arătate respectiv existența unui refuz nejustificat. Astfel, prin dispozițiile HG nr.1095/2005 și a Legii nr.247/2005 se prevede că deciziile/dispozițiile emise în baza Legii nr.10/2001 vor fi însoțite de documentație completă; iar analiza, înaintarea evaluatorului și emiterea deciziei se va efectua în baza actelor depuse. Actele dosarului relevă că prin dispoziția nr.1194 a Primarului Municipiului C-N s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - titlul VII din Legea nr.247/2005 având în vedere despăgubirile primite în baza Legii nr.112/1995 pentru apartamentele înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 și pentru terenul aferent acestora din imobilul revendicat situat în- și- în favoarea numiților și.
Această dispoziție a fost înaintată ulterior de Primăria municipiului C-N beneficiarilor inclusiv reclamantei dar și secretariatului Comisiei Centrale fiind astfel înregistrat dosar nr.17754/CC.
În vederea soluționării respectiv analizării potrivit procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr.247/2005 pârâta a considerat necesar a se completa dosarul cu următoarele înscrisuri: dovada calității de moștenitori de pe urma defunctei raportat la extrasul CF și încheierea nr.4556/1955 ce relevă coproprietatea asupra imobilului; certificatul de deces al defunctei; sau/și certificatul de moștenitor, calitatea de moștenitor în copie legalizată; copii de pe actele de identitate pentru și. Pentru aceasta pârâta s-a adresat beneficiarilor dispoziției potrivit adreselor de la filele 33,34 dosar.
Totodată așa cum rezultă din adresele de la filele 31, 32, 35 dosar pârâta a solicitat Direcției Centrale a Finanțelor Publice C, Consiliului Local C-N, Consiliului Județean C și Primăriei Municipiului C-N informații referitoare la cuantumul precum și dovada plății (ordinului de plată) despăgubirilor încasate de beneficiarii dispoziției, stabilite anterior prin Hotărârea Consiliului Județean C nr.2/15.02.1999 pentru imobilul situat în C-N- și str. - - înscris în CF nr.9677 topo 804 precum și informații în legătură cu apartamentele pentru care au fost propuse măsuri reparatorii în echivalent.
Din cele expuse mai sus se observă că dosarul înaintat comisiei nu era complet, nu conținea întreaga documentație necesară emiterii titlului de despăgubiri și evaluări concrete în condițiile în care din actele depuse rezulta că erau mai mulți coproprietari, că în anul 1999 au fost acordate prin hotărârea deliberativului județean despăgubiri iar aceste aspecte au fost semnalate entităților ce au procedat în consecință la propunerea restituirii respectiv echivalentului cât și beneficiarilor acest aspect nefiind contestat de reclamantă.
În această situație în condițiile în care dosarul complet nu se afla la entitatea pârâtă și de vreme ce o comunicare a actelor și a informațiilor solicitate nu i-a fost adresată susținerile pârâtei cu privire la faptul că nu este vorba de un refuz în sensul legii contenciosului sunt întemeiate.
Desigur se susține de reclamantă că întrucât dispoziția a fost emisă și dosarul a fost înaintat trebuia făcută verificarea analizarea și emiterea titlului de despăgubire într-un termen rezonabil. Această susținere nu poate fi reținută deoarece se omite a se avea în vedere că în condițiile constatării unor eventuale lipsuri se putea cere autorităților inclusiv reclamantei a depune documentele considerate necesare, reclamanta fiind în măsură să înainteze actele cerute în vederea susținerii evaluatorului dreptului prin actele deținute. Pe de altă parte nu trebuie trecut neobservat că pârâta a solicitat informații și altor autorități însă nu a intrat în posesia unui răspuns. Ori în aceste circumstanțe nu se poate vorbi de o lipsă a verificării de neîndeplinire a obligației din partea pârâtei deoarece verificarea nu se putea face raportat la actele transmise acestea nefiind complete, obligația pârâtei se rezumă la verificarea dosarelor și emiterea titlului după ce este sesizată de către entitate cu dispoziția și documentația completă iar o atare situație nu a fost relevată. În plus nu trebuie omis că reclamanta la rândul său avea obligația în condițiile în care declanșase procedura să înainteze actele solicitate însă acestea nu rezultă că ar fi fost înaintate pârâtei.
Prin urmare în lipsa unei documentații complete, a comunicării informațiilor privind cuantumul și dovada plății anterior susținerile reclamantei referitoare la neîndeplinirea obligației apar ca neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Așadar față de cele arătate în baza art.18 din Legea nr.554/2004, Curtea urmează a da o soluție de respingere a acțiunii promovate de reclamantă.
Totodată față de situația arătată în contextul în care a fost respinsă acțiunea; actele nu relevă existența unui raport juridic; dovada deținerii certificatului de moștenitori a actelor de identitate nu se găsește în posesia primăriei ci a reclamantei, nefiind întrunită condiția cerută de art.64 pr.civ. Curtea urmează a da o soluție de respingere și a cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu sediul în B Calea nr.202 sector 1, și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliul în C-N,-..19, jud. C în contradictoriu cu această pârâtă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în contradictoriu cu Primăria municipiului C-N cu sediul în C-N,-, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
5 ex./17.03.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
