Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 711/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 711/2009
Ședința publica din data de 18 FEBRUARIE 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța preș. secție
GREFIER:
-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de, împotriva sentinței civile nr. 1964/23.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâții COMUNA, PRIMARUL COMUNEI și ASOCIAȚIA FAMILIALĂ, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.02.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 11 februarie 2009 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 1964/23.10.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Cluja respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei comuna, a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, Primarul comunei și Asociația Familială. Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei comuna 1.200 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii s-a reținut că Primarul com. a emis în favoarea AF Strea autorizația de construire nr. 2/28.07.2006 pentru executarea lucrărilor de construire pentru anexă exploatația agricolă; adăpost animale - eurofermă zootehnică, branșamente utilități pe imobilul situat în comuna înscris în CF nr. 531. De asemenea s- emis autorizația de construire nr. 8/5.12.2007 în favoarea aceleași asociații, având ca obiect construire anexei exploatație agricolă - adăpost animale - eurofermă zootehnică pe același teren.
Analizând autorizațiile emise în raport cu art. 7 din Legea nr. 50/1991, tribunalul motivat documentația care a stat la baza autorizațiilor de construire a cuprins toate actele cerute de certificatul de urbanism nr. 17/27.08.2004, inclusiv avizul favorabil nr. B-304/5.10.2004 eliberat de Agenția pentru Protecția Mediului, avizul sanitar nr. 6398/7512/30.09.2004, precum și avizul sanitar veterinar nr. 6108/1.10.2004. Referitor la necesitatea realizării unui studiu pentru impact de mediu și sănătate, instanța reținut că realizarea acestuia a fost recomandată de Autoritatea de Sănătate Publică C, ulterior emiterii autorizațiilor, pârâta făcând demersuri în vederea realizării acestuia deși în certificatul de urbanism nr. 17/27.08.2004 nu s-a impus o astfel de condiție.
În opinia tribunalului realizarea unui studiu de impact asupra mediului ar fi fost necesar numai pentru obținerea autorizației sanitare de funcționare, așa cum se deduce din avizul sanitar existent la dosar.
Reținând conținutul dispozițiilor Ordinului nr. 1430/2005, tribunalul a motivat că nu era obligatoriu obținerea unui studiu de impact întrucât activitatea de creștere a bovinelor nu face parte din lista activităților cu impact semnificativ asupra mediului.
În ceea ce privește amplasarea fermei în intravilan, în zonă de locuit, tribunalul menționat că Legea nr. 50/1991 nu cuprinde o astfel de interdicție.
În ceea ce privește distanțele minime de protecție sanitară între zonele protejate și o serie de unități care produc disconfort, instanța de fond a reținut că art. 11 din nr. 536/1997 nu impun distanțe obligatorii, recomandând numai distanțe minime de protecție. În raport de această problemă s-a mai motivat că nici locuința reclamantului și nici terenul de fotbal nu reprezintă zone protejate, astfel cum sunt definite în anexa nr. 2 la legea nr. 50/1991 și, prin urmare, aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauză.
S-a mai reținut că reclamantul nu invocă motive legate strict de legalitatea autorizațiilor de construire ci motive ce privesc funcționarea obiectivului ce urmează a fi construit.
A fost înlăturată susținerea reclamantului în sensul că documentația a fost elaborată ulterior emiterii autorizațiilor motivându-se că documentația a fost realizată în septembrie 2007, iar autorizația a fost emisă în 5.12.2007.
În ceea ce privește condițiile pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ s-a motivat că reclamantul nu a dovedit vătămarea pe care a suferit- prin emiterea autorizațiilor în condițiile în care nemulțumirea sa vizează activitatea ce urmează a fi desfășurată iar nu realizarea construcției.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamantul solicitând, în principal, admiterea acestuia casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar s-a solicitat admiterea recursului modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii cu consecința anulării autorizațiilor de construire și obligarea intimaților la cheltuieli de judecată, în ambele instanțe.
Referitor la cererea principală formulată în recurs, recurentul arată că instanța a soluționat procesul fără intra în cercetarea fondului, întrucât aceasta, fără temei, a făcut distincție între autorizarea construirii fermei zootehnice și autorizarea activității de funcționare a acesteia. Recurentul arată că nu este posibil se reține că un aviz este emis în mod legal fără a se avea în vedere scopul edificării construcției, ori edificarea unei ferme zootehnice nu poate avea altă destinație decât aceea de creștere a animalelor.
În ceea ce privește cererea subsidiară formulată în recurs, recurentul arată că instanța de fond nu a observat că autorizația de construire au fost emise cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 350/2001 întrucât s-a autorizat construirea unei ferme zootehnice într-o zonă destinată construcției de locuințe. În acest sens se invocă dispozițiile -ului potrivit cărora zona are destinația de " zonă de locuit".
În opinia recurentului o fermă zootehnică ar putea fi construită într-o zonă de locuit numai dacă anterior se solicita și se aproba un plan urbanistic zonal și un plan urbanistic de detaliu, în acest sens invocându-se dispozițiile art. 65 alin.2, art.44 alin.3 și 32 alin.1 și 3 din Legea nr. 350/2001.
Recurentul mai arată că instanța de fond a făcut o aplicare greșită dispozițiilor art.11 din nr. 536/1997 atunci când a reținut că aceste norme au caracter de recomandare, ignorând faptul că s- autorizat amplasarea construcției la o distanță de 20 de locuința familiei, la 80 de locuința reclamantului și la peste 100 mde locuința familiei, precum și la o distanță de cca. 40 față de terenul de sport.
Soluția instanței de fond mai este criticată și din perspectiva încălcării dreptului de proprietate precum și normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației deoarece construcțiile autorizate afectează drepturile menționate anterior.
Se mai susține că soluția instanței de fond este eronată întrucât se reține că la emiterea autorizațiilor de construire nu s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 50/1991, și că această lege nu cuprinde interdicția de a amplasa ferme zootehnice în intravilan. În opinia recurentului instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art.2 alin.2 și art. 4 litera f din Legea nr. 50/1991, art. 311alin. 1 și 4 din Legea nr. 350/2001, precum și dispozițiile art. 70 pct. c și pct. din nr.OUG 195/2005,.
Recurentul mai arată că avizul sanitar nr. 6108/1.10.2204 se referă la un alt obiectiv, iar proiectul pentru realizarea obiectivului autorizat fost elaborat la 3 ani după obținerea avizului sanitar.
Recurentul susține că este vătămat prin emiterea autorizațiilor de construire contrar celor reținute de instanța de fond, prin construirea obiectivului autorizat în vecinătatea locuinței.
Comuna și Primarul comunei prin întâmpinare, precum și oral prin reprezentant au solicitat respingerea recursului.
Curtea analizând recursul declarat reține că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea apreciază că acesta este fondat întrucât, legalitatea autorizațiilor de construire se verifică prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la data emiterii lor, iar nu după edificarea construcțiilor și numai în raport de impactul pe care îl va produce activitatea de creștere a animalelor.
Este evident că reclamantul a contestat legalitatea autorizațiilor, chiar dacă prin acțiunea și prin apărările formulate a evidențiat și consecințele negative ce rezultă din activitatea ce se va desfășura în clădirea ce face obiectul autorizației.
În cauză n s-a contestat de către părți că ferma zootehnică urmează a fi edificată în localitatea într-o zonă de locuit, aspect confirmat și de conținutul Certificatului de urbanism nr. 17/2004.
zonei, respectiv "de locuit", exclude amplasarea în interiorul ei a unor construcții cu altă destinație decât cea de locuințe, fără un plan urbanistic zonal sau de detaliu aprobate în baza unor documentații care să justifice schimbarea destinației zonei.
În cauză nu s-a produs o astfel de documentație finalizată cu planul urbanistic zonal și de detaliu, astfel că autorizațiile de construire au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 32 alin 1 și 3, art 44 alin 3 și art. 65 alin 2 din Legea nr. 350/2001.
Prin autorizația de construire nr. 2/2006 și 8/2007, la cererea AF s-a autorizat -construire anexă exploatație agricolă, adăpost animale, Zootehnică: utilități în localitatea
Potrivit anexei nr. 2 din Legea nr. 50/1991, anexa exploatație agricolă este definitivă ca fiind " construcții situate în zone izolate în extravilan și îndepărtate de localitatea de reședință a lucrătorilor agricoli menite să adăpostească mașini agricole, utilaje, mici ateliere, scule, alte bunuri ale acestora, etc.".
Din cele menționate anterior rezultă că, prin definiție, anexa exploatație agricolă este amplasată în afara localităților.
Actele existente la dosar, respectiv a pieselor desenate, atestă că "anexa exploatație agricolă-adăpost animale - zootehnică urmează a fi edificată în localitatea, într-o zonă în care se află locuințe, ceea ce este în totală contradicție cu zonele în care pot fi amplasate, prin definiție, aceste construcții.
În plus, prin art. 8 din nr. 536/1997 sunt definite teritoriile protejate, între acestea figurând zonele de locuit. Între întreprinderile economice care pot polua factorii de mediu și teritoriile protejate se asigură zone de protecție sanitară. Zonele de protecție sanitară se stabilesc pe baza studiilor de impact asupra sănătății populației și mediului înconjurător.
Reglementarea legală a distanțelor minime de protecție sanitară, așa cum rezultă din conținutul art. 11 al nr. 536/1997 nu are caracter de recomandare, așa cum greșit susțin intimații. Potrivit acestei dispoziții legale dacă prin studiul de impact nu s-a stabilit distanțe minime, urmează a fi respectate distanțele prevăzute în art. 11 al nr. 536/1997, iar acestea diferă în funcție de destinația fermei zootehnice, respectiv de felul animalelor cu care urmează a fi populată ferma, precum și de numărul de capete de animale. Din probele dosarului rezultă că ferma urmează a fi populată cu vaci cu lapte și tineret aferent, pentru astfel de ferme se prevăd distanțe minime de 200 și respectiv 500, în funcție de numărul de capete de animale.
Documentația care a stat la baza eliberării autorizațiilor atestă încălcarea distanțelor minime prevăzute în actul normativ menționat.
Consecința nerespectării distanțelor minime conferă caracter nelegal autorizațiilor de construire și lezează, prin consecințele ce decurg din aceasta, dreptul reclamantului la un mediu de viață sănătos.
Referitor la avizul sanitar-veterinar nr. 6108/1 octombrie 2004, Curtea reține că acesta este emis ulterior Certificatului de urbanism nr. 17/27 august 2004 și anterior emiterii autorizațiilor de construcție, dar acesta nu este prevăzut în certificatul de urbanism ca și document obligatoriu în vederea obținerii autorizației de construire. Prin urmare, conținutul acestui aviz nu are relevanță în raport cu autorizațiile de construire.
Întrucât autorizațiile nu vizează realizarea de locuințe individuale și anexe gospodărești, apare ca fondate susținerile făcute în recurs cu privire la emiterea autorizațiilor de construire fără avizul prevăzut de art. 45 alin 3 din Legea nr. 50/1991.
În raport de considerentele reținute de instanța de recurs apar ca nefondate apărările formulate de intimați prin întâmpinare.
În consecință, în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, și va modifica sentința instanței de fond în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții COMUNA; PRIMARUL COMUNEI; ASOCIAȚIA FAMILIALĂ și va dispune anularea autorizațiilor de construire nr. 2/28.07.2006 și nr. 8/05.12.2007 emise de PRIMARUL COMUNEI în favoarea ASOCIAȚIEI FAMILIALE.
În temeiul art. 274 și art. 316 Cod procedură civilă pârâții-intimați vor fi obligați în solidar la plata în favoarea reclamantului de cheltuieli de judecată în sumă de 1504,3 lei pentru fond.
Intimații vor fi obligați în solidar la plata în favoarea recurentului și a sumei de 2380,15 lei cheltuieli în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1964/23.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții COMUNA; PRIMARUL COMUNEI; ASOCIAȚIA FAMILIALĂ și în consecință:
Dispune anularea autorizațiilor de construire nr. 2/28.07.2006 și nr. 8/05.12.2007 emise de PRIMARUL COMUNEI în favoarea ASOCIAȚIEI FAMILIALE.
Obligă în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantului de cheltuieli de judecată în sumă de 1504,3 lei pentru fond.
Obligă în solidar intimații la plata în favoarea recurentului și a sumei de 2380,15 lei cheltuieli în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex. Jud.fond.-
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Liviu Ungur, Eleonora Gheța
