Anulare decizie uniunea naționala a barourilor din românia. Sentința 120/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal-
Dosar nr-
SENTINȚA nr.120/CA/2008 -
Ședința publică din 16 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ și fiscal, după casarea cu trimitere de către Înalta Curte de Casație și Justiție B, privind pe reclamanta, domiciliată în S M,-, jud. S M în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, cu sediul în B, - Palatul Justiției, nr.5, sector 5 și Baroul Satu Mare, cu sediul în S M,-, jud. S M, având ca obiect:anulare decizie Uniunea Națională a Barourilor din România.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 9 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru ca pârâții să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 16 iunie 2008.
INSTANȚA
deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 08.04.2008 (rejudecare - Decizia nr.1041/13.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), legal timbrată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, solicitând să se dispună anularea Deciziei nr.206/12.05.2007 a Consiliului Uniunii, comunicată la data de 04.06.2007 și obligarea pârâtei la emiterea actelor necesare înscrierii sale în profesia de avocat în Baroul Satu Mare, în conformitate cu art.16 al.2 din Legea nr.51/1995. de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale și la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că decizia pârâtei este nelegală și netemeinică deoarece îndeplinește toate condițiile legale și statutare pentru a fi primită în profesie.
SC Pro SRL a fost autorizată să funcționeze de Judecătorul delegat de la ORC A, ca societate comercială având ca obiect de activități - activități juridice - la data de 23.11.2004, astfel că la 26.06.2004 nu-și putea înceta de drept activitatea în baza art.82 din Legea 51/1995 modificat prin Legea 255/2004.
La data soluționării excepției de către reclamantă exista o practică unitară a Tribunalului Satu Mare, sens în care a decis și ea și în acest sens s-a pronunțat și Ministrul Justiției de la această dată precum și alte instanțe din țară.
Există avocați care reprezintă în fața instanțelor de judecată aceste societăți în procesele având ca obiect constatarea nulității absolute a obiectului de activitate.
La data testării a dovedit o temeinică pregătire profesională cum de altfel cei 18 ani de activitate în funcția de judecător dovedește acest lucru.
Prin decizie i s-a afectat onoarea, demnitatea, reputația și prestigiul profesional.
Eventuala recunoaștere a dreptului pretins nu reprezintă o satisfacție reală pentru prejudiciul moral suferit și nu constituie o reparație echitabilă în sensul art. 41 din convenția pentru apărarea drepturilor omului.
Prin cererea înregistrată la 27.09.2007, reclamanta și-a majorat cuantumul daunelor morale la 150.000 lei.
În legătură cu majorarea pretențiilor arată că, a apărut în ziarul " " la 01.09.2007 un articol intitulat "fostă președinte de Tribunal respinsă la Baroul avocaților pentru incompetență", iar aducerea la cunoștința publicului a deciziei atacate și folosirea termenului de "incompetență" îi cauzează noi prejudicii.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus la admiterea acțiunii arătând că nu se contestă vasta experiență dobândită în profesia de magistrat de către reclamantă și nici profesionalismul în exercitarea acesteia, dar aceasta nu înseamnă că în mod automat, doar pentru aceste considerente, se impune primirea ei în profesia de avocat.
Poziția adoptată de reclamantă ca judecător la Tribunalul Satu Mare, relativ la profesia de avocat a fost contrară prevederilor Legii 51/1995 modificată, statutului profesiei de avocat și codului deontologic al avocaților, edificatoare în acest sens fiind decizia 356/2005 prin care a respins excepția ridicată în cauză privind lipsa de calitate de reprezentant legal al unei societăți comerciale având ca obiect de activitate "activități juridice".
Reclamanta era direct interesată în adoptarea acestor soluții deoarece și soțul ei este asociat la o societate comercială cu obiect de activitate "activități juridice".
Reclamanta a adoptat o atitudine pasivă față de publicarea unor articole denigratoare la adresa membrilor baroului într-o publicație locală al cărei acționat majoritar este soțul reclamantei.
Prin cererea înregistrată la instanță la 07.05.2008, reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a Baroului S M - în reprezentarea Consiliului Baroului, solicitând să se dispună anularea Deciziei nr.67/2006 emisă de Consiliul Baroului S M, precum și a Deciziei nr.206/12.05.2007 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, ca netemeinice și nelegale și, prin recunoașterea dreptului său la primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, obligarea pârâților ca, în baza competențelor conferite de dispozițiile Legii nr.51/1995 - art.53 al.2 lit.e și, respectiv, 63 lit.o și p raportat la art.38 al.2 din Statutul profesiei de avocat și a principiului autonomiei reglementat de art.47 din lege, să emită o decizie de primire în profesia de avocat. Totodată, a solicitat obligarea pârâților la plata de daune morale în cuantumul precizat cu ocazia primei soluționări a cauzei.
În motivare, reclamanta a arătat că în conformitate cu art.53 al.2 lit.e din Legea nr.51/1995, Consiliul Baroului, verificând îndeplinirea condițiilor legale ale cererilor de înscriere în profesie, aprobă primirea /respinge primirea în profesie, cu examen sau cu scutire de examen. Legalitatea și temeinicia deciziei de primire în profesie este verificată, conform artt.63 lit.o din lege de Consiliul Uniunii. Potrivit art.38 al.2 din Statutul profesiei de avocat, deciziile Consiliului Baroului pot fi atacate de către solicitant sau de președintele UNBR în termen de 15 zile de la comunicare la Consiliul Uniunii, care, în temeiul art.63 lit.p le poate anula și, pe cale de consecință, decide primirea în profesia de avocat, prin recunoașterea dreptului persoanei la dobândirea acestei calități sau le poate menține, așa cum s-a întâmplat în speță. O altă interpretare ar goli de conținut demersul în fața Consiliului Uniunii și ar genera un lanț nesfârșit de contestații în ipoteza în care Consiliul Uniunii r constata nelegalitatea și netemeinicia deciziei Consiliului Baroului și, cu toate acestea, acesta din urmă, invocând principiul autonomiei, ar refuza primirea în profesie.
Cum atât Consiliul Baroului, cât și Consiliul Uniunii - organe de conducere ale Baroului, fără personalitate juridică - au atribuții privind primirea în profesia de avocat, pentru realizarea opozabilității față de ambii pârâți, a solicitat admiterea acțiunii, șa cum a fost modificată.
În drept a invocat art.315 și art.132 Cod de procedură civilă.
Pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Satu Mare au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că atitudinea exprimată de solicitantă cu ocazia interviului dat în fața Consiliului Baroului relevă o poziție de dezavuare a profesiei de avocat, cu atât mai mult cu cât a acceptat și aprobat demersurile soțului său împotriva profesiei de avocat și a organelor de conducere în plan local și central.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanțe reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Baroul Satu Mare sub nr.394/11.10.2006, reclamanta a solicitat primirea în profesia de avocat în condițiile art.16 al.2 din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Prin Decizia nr.67/18.12.2006, Consiliul Baroului SMa respins cererea reclamantei, cu motivarea că aceasta nu cunoaște conținutul Legii nr.51/1995, Statutul profesiei de avocat și Codul deontologic al avocaților, că a dezavuat profesia de avocat în calitate de președinte al completului de judecată (pronunțând Decizia civilă nr.395/2005) și că nu și-a manifestat disponibilitatea de a se angaja la excluderea din obiectul de activitate al societății comerciale profesionale al cărei asociat este soțul său, a activităților juridice prevăzute de Codul - 7411.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, înregistrată la Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România sub nr.60/22.01.2007.
Prin Decizia nr.206/12.05.2007 Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei, reținând, de asemenea, că prin Decizia civilă nr.395/16.11.2005 a dovedit că nu cunoaște dispozițiile legii privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat întrucât, potrivit art.82 al.1 și 2 din Legea nr.51/1995, așa cum a fost modificat prin Legea nr.255/23.06.2007, persoanele fizice și juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare consultanță.
Se reține că, potrivit art.16 al.2 lit.b din legea nr.51/1995, la cerere, poate fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, cel care a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu și-a încetat activitatea din motive disciplinare care-l fac nedemn pentru profesia de avocat.
. de către reclamantă a condițiilor cerute de art.16 al.2 din Legea nr.51/1995, într-adevăr nu crează un drept pentru solicitant, ci doar o posibilitate, această normă având un caracter supletiv și nu un caracter imperativ.
Statutul profesiei de avocat dă posibilitatea Consiliului Baroului să aprecieze dacă cel care solicită primirea în profesia de avocat cu scutire de examen are cunoștințe cu privire la organizarea li exercitarea profesiei de avocat.
În speță, cunoștințele reclamantei privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat au fost apreciate de pârâte raportat la un singur text din Legea nr.51/1995 - art.81 al.1 și 2, referitor la autorizarea prin hotărâri judecătorești a societăților comerciale având ca obiect de activitate: "activități juridice".
Cum însă atât Constituția, cât și Statutul Magistraților asigură independența judecătorilor în activitatea de judecată, care se supun numai legii, legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești pronunțate de un judecător în timpul funcției nu poate fi pusă în discuție, iar criticile aduse hotărârilor nu pot constitui un motiv pentru refuzul primirii în profesia de avocat. Eventuala activitate constantă defectuoasă, necunoașterea sau aplicarea sistematică greșită a dispozițiilor sale, inclusiv cele cu privire la reprezentarea părților în proces, poate fi analizată numai de Consiliul Superior al Magistraturii. Nu poate fi primită, astfel, susținerea pârâților cum că reclamanta, prin pronunțarea Deciziei civile nr.395/16.11.2005 a Tribunalului Satu Mare, nu ar fi cunoscut dispozițiile Legii nr.51/1995, iar a accepta ideea că primirea în profesia de avocat a unui fost judecător poate fi refuzată pentru hotărârile judecătorești nefavorabile practicienilor acestei profesii, ar putea afecta grav independența actului de justiție, ceea ce contravine prevederilor art.24 pct.3 din Constituție.
De asemenea, deși pârâții invocă faptul că din interviul luat reclamantei la 05.12.2006 a reieșit că, în ciuda experienței acesteia de 18 ani în magistratură, în calitate de judecător la Tribunalul Satu Mare, reclamanta nu are o pregătire profesională la standardele necesare admiterii în profesia de avocat, actele administrative prin care a fost respinsă solicitarea reclamantei vizează doar atitudinea contrară prevederilor Legii nr.51/1995, modificată, Statutului profesiei de avocat i Codului deontologic al avocaților.
Instanța consideră irelevantă referirea la societățile comerciale ale soțului reclamantei, solicitarea de primire în profesia de avocat având un caracter personal, iar pe de altă parte, motivația din Decizia nr.67/2006 a Consiliului Baroului SMp rivind lipsa loialității și spiritului de cofraternitate față de profesia de avocat este neîntemeiată din moment ce și alți foști magistrați, care au dat aceleași soluții ca și reclamanta în ceea ce privește societățile comerciale cu activități juridice, au dobândit calitatea de avocați în 2006, fără a li se imputa necunoașterea legii privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
În ceea ce privește solicitarea despăgubirilor morale, instanța constată că în motivarea actelor administrative atacate nu se folosesc expresii jignitoare și nu se face nici o afirmație care ar leza drepturile personale nepatrimoniale ale reclamantei. Soluționarea cererii și expunerea argumentelor de fapt și de drept de către autoritatea publică este un drept recunoscut în favoarea acesteia, decizia dată este supusă cenzurii instanței, respingerea cererii nu crează o pagubă morală prin ea însăși atât cât prin controlul judecătoresc asupra actului administrativ i se recunoaște reclamantei dreptul de a intra în profesie. De asemenea, articolul publicat în ziar reproduce, în esență, decizia atacată, iar eventualele afirmații jignitoare, peste conținutul deciziei emise de pârâți, nu pot fi imputate autorității publice, ci celui care a redactat într-o asemenea manieră publicația.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.18 din legea nr.554/2004 raportat la prevederile art.16 al.2 lit.b din Legea nr.51/1995 republicată, instanța va admite în parte acțiunea precizată a reclamantei, va anula Decizia nr.67/18.12.2006 emisă de Consiliul Baroului S M și Decizia nr.206/12.05.2007 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și va respinge ca nefundat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
În baza prevederilor art.274 Cod de procedură civilă, instanța va obliga pârâții în solidar la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând taxe de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în S M,-, jud. SMî mpotriva pârâților Uniunea Națională a Barourilor din România, cu sediul în B, Spaiul - Palatul Justiției, nr.5, sector 5 și Baroul Satu Mare, cu sediul în S M,-, jud. S
Anulează Decizia nr.67/18.12.2006 emisă de Consiliul Baroului S și Decizia nr.206/12.05.2007 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Obligă pârâții să emită decizia de primire a reclamantei în profesia de avocat în Baroul Satu Mare.
Respinge capătul de cerere privind daunele morale.
Obligă pârâții în solidar la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând taxe de timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.în concept--30.06.2008
Dact.-2ex.-01.06.2008
3 comunicări:02.06.2008
-reclamanta - S M,-, jud. S M
-pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România - B, Spaiul - Palatul Justiției, nr.5, sector 5
-pârât Baroul Satu Mare - S M,-, jud. S
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga
