Anulare act administrativ . Sentința 122/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal-
Dosar nr-
SENTINȚA nr.122/CA/2008 -
Ședința publică din 23 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta - SRL, cu sediul în S M,-, jud. S M și pe intervenientul, domiciliat în C, str. -, -JK,.I,.7, jud. D în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, Calea, nr.141 B, sector 6, având ca obiect:anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 4 RON reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată prin chitanța seria - nr.122 din 06.08.2007 și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod de procedură civilă, după care:
INSTANȚA
deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 19.02.2008, legal timbrată, reclamanta - SRL SMa chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii B, solicitând instanței să dispună anularea actelor administrative nr.2012/IJ/1612//2007 din data de 30.11.2007 și nr.2012/IJ/1612//2007 din dat de 24.10.2007 emise de pârât și, în temeiul prevederilor art.18 al.2 din Legea nr.554/2004 să se pronunțe asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actelor atacate. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului al comunicarea tuturor documentelor care au stat la baza emiterii celor două acte administrative precizând și persoana care le-a întocmit, stabilind în sarcina pârâtei un termen de executare de 30 de zile sub sancțiunea amenzii prevăzute de art.24 al.2 din Legea nr.554/2004 și obligarea pârâtului la comunicarea unui răspuns la toate cele 6 întrebări înaintate prin sesizarea din data de 14.09.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a adresat pârâtului la data de 04.09.2007 cu solicitarea de a efectua, în temeiul atribuțiilor legale, cercetarea disciplinară prealabilă în raport cu magistratul, judecător în cadrul Judecătoriei Satu Mare.
Prin actul înaintat de pârât reclamantei la data de 24.-, acesta nu soluționează nici unul din capetele de cerere ale reclamantei, ci arată doar că nu a fost prezentă cu ocazia soluționării cauzelor și că "nu ți înțeles să trimiteți nici un reprezentant".
La data de 01.11.2007 reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva rezoluției comunicate de pârâtă, arătând că a fost reprezentată fizic în fața instanței de judecată prin avocat și administratorul societății, arătând că a depus la dosarele cauzelor înscrisuri și apreciind că prin rezoluția dată este supusă unu tratament degradant, iar cercetarea efectuată de acest for este una sumară, arbitrară, prin efectul căreia sunt girate acțiunile instanței de judecată.
În 30.11.2007 pârâtul comunică reclamantei răspunsul în raport cu plângerea prealabilă înaintată,statuând: "Împrejurarea că ați înregistrat cereri la Registratura Judecătoriei Satu Mare, de lăsare a cauzelor pe finalul ședinței, nu atestă prezența dvs. în sala de ședință în momentul în care aceste cauze au fost strigate, dimpotrivă, dovedesc faptul că nu erați prezenți în sala de ședință" și precizând că prezența la alte două cauze, în aceeași zi și la același complet dovedește - paradoxal - lipsa reclamantei din sala de ședință.
Prin ambele rezoluții, pârâtul reține că reclamanta nu a fost prezentă în sala de ședință, drept pentru care instanța nu putea să pună în dezbaterea părților excepțiile invocate din oficiu, mai mult, pârâtul reține că reclamanta nu a înțeles să formuleze nici un fel de cereri ori să solicite amânarea judecății.
Prin cererea din 19.12.2007, reclamanta s-a adresat Judecătoriei Satu Mare pentru a-i fi eliberate transcrierile caietului de ședință din data de 14.08.2007 al completului al Judecătoriei Satu Mare.
La data de 08.02.2008, urmare a plângerii administrative din 14.01.2008. Judecătoria Satu Mare comunică reclamantei copiile solicitate, arătând că în caietul de ședință se reține că reclamanta a fost prezentă în fiecare cauză precizată, fizic, în fața instanței, prin avocat, arătând că însuși caietul de ședință este vizat de președintele completului - dl..
Față de cele de mai sus, reclamanta apreciază că sesizarea ei a fost tratată în mod arbitrar și soluționată fără nici un fel de cercetare obiectivă, fiindu-i suprimat dreptul la o procedură justă, publică și echitabilă în fața Consiliului Superior al Magistraturii.
În plus, consideră că, în conformitate cu prevederile art.16 al.1 raportat la prevederile art.19 1 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.13 din nr.OUG27/2002, este îndreptățită să cunoască atât numele funcționarului care a cercetat sesizările sale, formulând rezoluțiile în cauză, cât și documentele care au stat la baza emiterii actelor administrative, aflându-se în drept a solicita pârâtului, în solidar cu funcționarul care a întocmit actul, repararea pagubelor, odată ce întinderea acestora va fi cunoscută.
În drept a invocat prevederile art.1 al.1, art.2 al.1 lit.c, i, m, n, o, art.7 al.1, art.8 al.1, rt.11 al,1, art.13 al.1, rt.16 al.1, art.18 al.1, 2 din Legea nr.554/2004, art.1, art.2 și urm. Din nr.OG137/2002 republicată, art.5, art.13 din nr.OUG27/2002, art.51, art.52 din Constituția României, art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.34/1990.
Prin cererea înregistrată la instanță la 17.03.2008, reclamanta a precizat capătul de cerere (pct.C), în sensul solicitării obligării pârâtului la a da curs unei cereri de cercetare disciplinară magistratului, astfel cum a fost aceasta formulată, soluționând toate capetele de cerere și pronunțându-se pe fond asupra memoriului.
Prin cererea de intervenție în interes propriu înregistrată la instanță la 19.03.2008, intervenientul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii:
1. anularea actelor administrative nr.2012/IJ/1612//2007 din data de 24.10.2007, respectiv actul administrativ nr.2012/IJ/1612//2007 din data de 30.11.2007 emise de Consiliul Superior al Magistraturii;
2. obligarea pârâtului să-i comunice identitatea și funcția persoanei/persoanelor care au întocmit actele administrative sus-menționate, stabilind în sarcina pârâtului un termen de executare de 30 zile sub sancțiunea amenzii prevăzută de art.24 al.2 din Legea nr.554/2005;
3. obligarea pârâtului, în baza art.8 al.1 din Legea nr.554/2004, să-i plătească daune morale, reprezentând prejudiciu de imagine și reputație profesională, care i-a fost cauzat prin comunicarea, prin actele a căror desființare o solicită, de către pârât către reclamanta -. SRL, de informații incorecte și grav defăimătoare, în cuantum de 25000 RON.
În motivarea cererii de intervenție în interes propriu, intervenientul a arătat că în data de 14.08.2007 a reprezentat în fața Judecătoriei Satu Mare, în calitate de avocat ales, reclamanta în cauzele -, 6134/2007, 6136/2007, 6137/2007, 6139/2007, 6147/2007, 6148/2007, 6149/2007, 6151/2007, 6152/2007, având ca obiect somații de plată în care clienta -. SRL avea calitatea de reclamantă-creditoare. Președintele completului de judecată a fost dl. judecător.
Intervenientul a răspuns la strigarea cauzelor, depunând delegații avocațiale în fiecare dosar și formulând concluzii de admitere a cererilor. Instanța nu a înțeles să invoce nici o excepție procesuală de natură a invalida cererea clientei sale. Cauzele, aflate la primul termen de judecată, procedura fiind completă și dezbaterile încheiate, au fost luate în pronunțare și soluționate în sensul respingerii cererilor reclamantei-creditoare. Nu a putut explica reprezentantului clientei sale decât că în cursul ședinței de judecată nu i s-au pus în discuție excepțiile invocate de instanță din oficiu. Dl. administrator a considerat explicațiile sale parțial satisfăcătoare și a formulat cerere de sesizare a Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire la încălcarea dreptului societății pe care o reprezenta la un proces echitabil, pârâtul comunicându-i că, din cercetările sale, ar reieși că "în ședința publică de judecată nu ați înțeles să trimiteți nici un reprezentant" și că "nu ați înțeles să solicitați nici în scris vreun termen în vederea angajării de apărător sau pregătirii apărării".
Fiind vorba de un număr de 10 dosare, fapta intervenientului de a-și fi mințit clienta că s-a prezentat în instanță ar fi reprezentat un număr de 10 abateri disciplinare, împrejurare ce ar fi putut să îi atragă, pe lângă sancțiunea disciplinară, răspunderea patrimonială pentru malpraxis și, temporar, i-a afectat grav relațiile profesionale și personale cu reprezentanții clientei -. Srl, care s-au derulat în continuare în condiții de tensiune reciprocă, lipsă de încredere și suspiciune asupra probității sale profesionale.
Dl. a revenit cu adresă la, solicitând clarificarea răspunsului pârâtului și invocând suplimentar dovezi. Și al doilea act administrativ criticat persistă în afirmațiile netemeinice și defăimătoare la adresa sa.
La data de 08.01.2008, hotărât să sesizeze Baroul Dolj în vederea sancționării sale cu privire la abaterile disciplinare învederate prin actele administrative întocmite de, dl. a solicitat Judecătoriei Satu Mare eliberarea unei transcrieri a caietului de ședință al grefierei completului de judecată din 14.08.2007.
În transcrierea caietului de ședință, vizată de președintele completului de judecată din 14.08.2007, se consemnează prezența intervenientului în fiecare din dosarele în care pârâtul i-a comunicat clientei sale că nu s-ar fi prezentat. Din aceeași transcriere reiese și temeinicia modului în care completul de judecată a soluționat cauzele, fără a pune în discuția apărătorului reclamantei - prezent la ședință - vreo excepție de natură a invalida cererea clientei sale.
În drept a invocat art.49 Cod de procedură civilă, art.998, art.1000 al.3 teza 2 cod civil raportat la art.38 din legea nr.51/1995, art.1 al.1 și 2 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii Bas olicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, precum și a cererii de intervenție ca inadmisibile, în sensul neîndeplinirii primei condiții de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, respectiv ca actul atacat să fie un act administrativ în sensul art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta s-a adresat pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la data de 04.09.2007 cu solicitarea de a efectua, în temeiul atribuțiilor legale, cercetarea disciplinară prealabilă în raport cu magistratul, judecător în cadrul Judecătoriei Satu Mare.
La data de 24.10.2007 pârâta a înaintat actul cu nr.2012/IJ/1612//2007 informând-o pe reclamantă că: "din practicaua sentințelor civile nr.1545/14.08.2007, 4546/14.08.2007, 4547/14.08.2007, 4548/14.08.2007, 4549/2007, 4551/2007, 4552/2007, 4553/2007, 4554/2007, 4555/2007 și 4550/2007, rezultă că ședința în care au fost soluționate a fost ședință publică, iar creditoarea nu a fost prezentă cu ocazia soluționării cauzelor", precizând de asemenea că reclamanta nu a înțeles să trimită nici un reprezentant în aceste cauze.
La data de 01.11.2007, reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva rezoluției comunicate de pârâtă, învederând că a fost reprezentată fizic în fața instanței de judecată prin avocat și administratorul societății, arătând că a depus la dosarele cauzelor înscrisuri și apreciind că prin rezoluția dată este supusă unui tratament degradant, iar cercetarea efectuată de acest for a fost una sumară, arbitrară, prin efectul căreia sunt girate acțiunile instanței de judecată.
La data de 30.11.2007, pârâta a comunicat răspunsul în raport cu plângerea prealabilă înaintată, statuând: "Împrejurarea că ați înregistrat cereri la Registratura Judecătoriei Satu Mare, de lăsare a cauzelor pe finalul ședinței, nu atestă prezența dvs. în sala de ședință în momentul în care aceste cauze au fost strigate, dimpotrivă, dovedesc faptul că nu erați prezenți în sala de ședință" și precizând că prezența la alte două cauze, în aceeași zi și la același complet dovedește lipsa reclamantei din sala de ședință.
Potrivit art.1 al.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Definiția actului administrativ se află în cuprinsul art.2 al.1 lit. c din aceeași lege, în sensul că actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".
În speță, instanța apreciază că actele atacate sunt simple adrese comunicate reclamantei, care a sesizat Comisia de disciplină din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în baza dispozițiilor art.45 al.4 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată, în conformitate cu care "Comisiile de disciplină pot fi sesizate în legătură cu abaterile disciplinare ale judecătorilor și procurorilor de orice persoană interesată sau se pot sesiza din oficiu.
Aceste adrese nu reprezintă acte unilaterale de voință și nu crează situații juridice noi, nefiind obligatorii pentru orice autoritate. Prin cele două adrese s-au comunicat reclamantei concluziile la care a ajuns Inspecția Judiciară din cadrul în urma verificării aspectelor semnalate de reclamantă prin memoriul nr.2012/IJ/1612//2007. Nu poate fi primită afirmația intervenientului în sensul că actul nr.2012/IJ/1612//24.12.2007 ar fi un act de respingere în formă scrisă a cererii de sesizare a comisiei de disciplină a pârâtului deoarece potrivit dispozițiilor art.46 al.6 și 7 din Legea nr.317/2004 titularul acțiunii disciplinare este Comisia de disciplină, care, în funcție de rezultatul cercetării prealabile efectuate de inspectorii Serviciului de Inspecție Judiciară, sesizează secția corespunzătoare din cadrul în vederea judecării acțiunii disciplinare. De asemenea, solicitarea reclamantei în sensul obligării Consiliului Superior al magistraturii să dea curs unei cereri de cercetare disciplinară a judecătorului este inadmisibilă deoarece instanța și-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, Legea nr.317/2004 neconținând prevederi în sensul contestării deciziilor comisiei de disciplină de a nu da curs unei solicitări de sancționare disciplinară a unui judecător.
Nu se pune nici problema încălcării dreptului reclamantei de acces material la justiție, garantat de prevederile art.1 al.1 din Legea nr.554/2004 și de prevederile art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului deoarece, după cum s-a menționat mai sus, titulara acțiunii disciplinare privind un judecător este Comisia de disciplină din cadrul, care poate fi sesizată și de orice persoană interesată în temeiul prevederilor art.45 al.4 din Legea nr.317/2004.
Referitor la susținerea intervenientului în interes propriu, din notele scrise depuse la dosar, cum că cererea sa are un alt temei decât acțiunea principală a reclamantei, respectiv dezdăunarea sa pentru daunele provocate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii prin comunicarea de informații incorecte și defăimătoare, instanța reține că solicitarea daunelor morale de către intervenient este subsecventă capetelor 1 și 2 din cererea de intervenție, care sunt identice cu cele din acțiunea reclamantei.
Chiar dacă solicitarea daunelor morale are un alt temei, față de inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ prin care se solicită anularea unor adrese care nu îndeplinesc cerințele art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004 pentru a fi calificate acte administrative, instanța apreciază inadmisibilă și această cerere.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.18 din legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ raportat la prevederile art.2 al.1 lit.c din aceeași lege, acțiunea reclamantei - SRL S M va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru aceleași considerente, în temeiul prevederilor art.55 Cod de procedură civilă, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul va fi respinsă ca inadmisibilă.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în S M,-, jud. S M în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, Calea, nr.141 B, sector 6, ca inadmisibilă.
Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, domiciliat în C, str. -, -JK,.I,.7, jud. D, ca inadmisibilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.în concept--30.06.2008
Dact.-30.06.2008
3 comunicări-01.07.2008
-reclamanta - SRL - S M,-, jud. S M
-pârât Consiliul Superior al Magistraturii - B, Calea, nr.141 B, sector 6
-intervenient - C, str. -, -JK,.I,.7, jud.
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga
