Anulare proces verbal de contravenție. Decizia 4837/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4837
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
xxxxxxxxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta G împotriva sentinței nr. 1731 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă G și avocat pentru intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apreciindu-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă G solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neântemeiată.
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca temeinică și legală cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1731 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de către reclamanta - SRL împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice.
A fost anulat raportul de inspecție fiscală nr.6082/30.10.2008 și decizia nr.86/10.12.2008 încheiate de pârâtă privind obligarea reclamantei la plata sumei de 25.835 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și 7.262 lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar fiind obligată pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea introdusă la instanță la data de 06.01.2009 la Judecătoria Motru, reclamanta - SRL a formulat contestație împotriva deciziei nr.86/10.12.2008 emisă de G precum și a raportului de inspecție fiscală nr.6082/30.10.2008.
În motivarea contestației, reclamanta arătat că prin raportul de inspecție fiscală nr.6082/2008 și decizia de impunere nr.1140/2008 s-a stabilit de către pârâtă că aceasta datorează suma de 33.097 lei reprezentând impozitul pe profit și majorările de întârziere.
Împotriva acestor acte de control, s-a formulat în termen contestație care a fost soluționată prin decizia nr.86/10.12.2008.
Consideră reclamanta că actele de control sunt nelegale, întrucât societatea a înregistrat în contabilitate toate veniturile realizate și a prezentat documente justificative pentru toate cheltuielile deductibile.
În drept, reclamanta și-a întemeiat contestația pe nr.OG92/2003.
În motivarea cererii s-a depus contestația nr.86/10.12.2008, raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 29.10.2008, decizia privind nemodificarea bazei de impunere, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Gas olicitat respingerea contestației, considerând-o ca lipsită de temei întrucât:
Urmare inspecției fiscale efectuată de pârât, s-a stabilit în sarcina reclamantei un impozit pe profit suplimentar în sumă de 25.835 lei, aferent bazei impozabile în sumă de 161.466 lei reprezentând suma înscrisă în borderourile de achiziție pentru cereale achiziționate de la producători agricoli persoane juridice, cu precizarea că borderourile de achiziție utilizate de societatea reclamantă sunt formulare comune, dar care nu au fost folosite.
Conform prevederilor art.1 alin.2 și art.3 alin.2 din nr.OG12/2006, măsurile de reglementare privesc domeniile de activitate de producție agricolă, depozitare, procesare și comerțul cu cereale și produse procesate din cereale și sunt obligatorii pentru toți producătorii agricoli, depozitarii, procesatorii, comercianții denumiți parteneri de pe filiera cerealelor.
Prin sentința civilă nr.464/27.01.2009, Judecătoria Motru și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj - secția contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrară sub nr-.
Ulterior, reclamanta la data de 07.01.2009 a formulat aceeași cerere la Tribunalul Gorj - secția contencios administrativ și fiscal cerere înregistrată sub nr-
Întrucât în cauză există identitate de obiect, cauză și părți, prin încheierea din 17 aprilie s-a dispus conexarea celor două cauze.
În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize de specialitate contabilă.
Analizând probele administrate în cauză instanța găsește întemeiată cererea reclamantei.
Prin decizia nr.86/10.12.2008, emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Gaf ost respinsă în totalitate contestația formulată de reclamanta - SRL cu sediul în.
Obiectul contestației l-a constituit măsurile dispuse de organele de inspecție fiscală ale - activitatea de inspecție fiscală G prin decizia de impunere nr.1140/31.10.2008 întocmită pe baza constatărilor din Raportul de Inspecție Fiscală nr.6082/30.10.2008 respectiv suma de 33097 lei compusă din 25835 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și 7262 lei reprezentând majorări de întârziere eferent impozitului pe profit stabilit suplimentar.
Reclamanta a invocat în contestație faptul că documentele pentru achiziția de cereale, în speță borderouri de achiziție sunt întocmite conform legii, organele de inspecție fiscală procedând în mod greșit la stabilirea în sarcina societății a obligațiilor fiscale suplimentare, pe motiv că a dedus cheltuielile de aprovizionare pe bază de documente care nu îndeplinesc calitatea de documente justificative potrivit legii.
Prin decizia de impunere nr.1140/31.10.2008 întocmită pe baza constatărilor din raportul de inspecție fiscală organele de inspecție fiscală au stabilit în sarcina societății reclamante pentru perioada 12.06.2006 - 30.06.2008 un impozit pe profit în sumă de 25835 lei, considerând că, agentul economic nu a respectat prevederile legale privind achiziția de mărfuri ( cereale ), în sensul că nu are încheiate contracte de vânzare cumpărare cu producătorii agricoli persoane fizice și nu a utilizat pentru achiziționarea cerealelor borderouri de achiziție de regim special personalizate, care reprezintă documentul legal în baza căruia se pot înregistra în contabilitate.Pentru debitele stabilite suplimentar, organele de inspecție fiscală au calculat majorări de întârziere aferente în sumă de 7262 lei.
S-a mai reținut că inspecția fiscală a vizat verificarea modului de calcul, evidențiere, declarare, și virare a impozitelor, taxelor, fondurilor speciale și contribuțiilor sociale datorate bugetului general consolidat.
Ca temei de drept al deciziei s-au reținut dispozițiile art.1 alin.2 și art.3 alin.2 din OG12/2006 precum și Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.1027/19.06.2006 privind aplicarea OUG nr.12/2006.
S-a concluzionat că, întrucât pentru achizițiile de cereale, agentul economic nu a utilizat borderouri de achiziție cu regim special, rezultă că în mod corect organele de inspecție fiscală au considerat nedeductibile cheltuielile efectuate, ca neavând la bază un document justificativ potrivit legii.
În termen legal, decizia emisă în soluționarea contestației a fost atacată la instanța judecătorească de contencios administrativ potrivit disp.art.218 din Codul d e procedură Fiscală.
Tribunalul reține că, agentul economic reclamanta din prezenta cauză nu a respectat prevederile legale privind achiziția de cereale, în sensul că nu a încheiat contracte de vânzare cumpărare cu producătorii agricoli persoane fizice și juridice și nu a folosit pentru achiziționarea mărfii borderouri de achiziții cu regim special, personalizate, încălcând astfel prevederile nr.OUG12/2006 și a Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.1027/19.06.2006 dat în aplicarea art.3 din ordonanța menționată anterior.
Se observă că, agentul economic a emis propriile decizii, asigurându-și formulare cu regim special, borderouri de achiziții pe care în mod corect a reținut organul de inspecție fiscală că încalcă regimul actelor normative menționate anterior.
Însă, în prezenta speță, apreciază instanța că organele de inspecție fiscală aveau 2 opțiuni: în prima opțiune, avea posibilitatea să sancționeze agentul economic pentru neutilizarea formularea legale ( apreciind că s-a realizat achiziția de mărfuri în cauză - confirmată prin recepții, înregistrarea intrărilor în contabilitate, mișcările de numerar prin casă ) cu luarea în calcul cheltuielilor ca și deductibile, având în vedere faptul că aceste mărfuri și-au dat concursul la realizarea de venituri, fiind vândute ulterior, iar în cea de-a doua opțiune organul de control avea posibilitatea să opteze, de altfel așa cum a și procedat la încadrarea operațiunilor cu achizițiile de mărfuri la art.21, alin.4 lit.f din legea nr.571/2003 considerând aceste cheltuieli ca fiind nedeductibile, deoarece nu au la bază un document justificativ legal prevăzut de actele normative în vigoare la acea dată.
Potrivit celei de-a doua variante, este normal ca diminuând cheltuielile cu costul mărfii, respectiv cum suma de - lei, baza impozabilă crește cu această sumă, calculându-se prin aplicarea cotei de 16 % un impozit suplimentar cu 21835 lei și majorări de întârziere de 7262 lei.
Organele de inspecție fiscală au aplicat întocmai prevederile codului fiscal în prezenta cauză respectiv disp.art.21 alin.4 lit.f considerând ca și cheltuieli nedeductibile cheltuielile ocazionate cu achiziția de cereale pe baza borderourilor care nu au respectat cadrul legal.
Potrivit disp.art.21 alin.1 din Codul Fiscal, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile ocazionate în scopul realizării de venituri impozabile.
Se observă că în prezenta cauză aceste cheltuieli au fost strict efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, acestea fiind recepționate, adăugându-se adaosul comercial s-au vândut s-au contabilizat în contul de venituri.
Instanța apreciază că în prezenta cauză trebuie extinsă interpretarea disp.art.20 lit.c care prevede că "următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil: veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-au acordat deduceri."
În consecință, se observă că organele fiscale au procedat la anularea cheltuielilor cu costul mărfii în sumă de - lei, s-a majorat baza de impunere cu această sumă, dar în mod nejustificat nu s-au diminuat și veniturile corespunzător cu cheltuielile anulate.
Instanța mai reține că în cauză sunt aplicabile disp.art.14 lit.a din Codul Fiscal care se referă la sfera de cuprindere a impozitului, respectiv impozitul de profit se aplică în cazul persoanelor juridice române asupra profitului impozabil din orice sursă.
Din cele expuse, rezultă că inițial organele de control au cauționat agentul economic nesancționându-l pentru neutilizarea formularelor legale, respectiv a borderourilor de achiziții cu regim special, neaplicând în cauză dispozițiile legale privind legea contabilității cu referire la contravenții și infracțiuni.
Aceste fapt rezultă și din aspectul că organul de control a acceptat împrejurarea că la veniturile totale au contribuit și vânzările de mărfuri achiziționate pe borderouri care nu îndeplinesc condițiile legale întrucât nu rezultă din actul de control aplicarea disp.art.20 lit.c respectiv nu se diminuează veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere.
De altfel, cele reținute mai sus rezultă și din raportul de expertiză tehnică contabilă întocmit în cauză lucrare în finalul căreia se concluzionează că în prezenta speță reclamanta nu datorează obligații suplimentare, impozit pe profit și majorări de întârziere la bugetul statului.
În urma obiecțiunilor formulate, expertul desemnat în cauză și-a menținut punctul de vedere.
Se mai observă că, din conținutul procesului verbal întocmit de organele de control nu rezultă date privind caracterul nereal al operațiunilor economice efectuate de reclamantă, reținându-se doar lipsa unor elemente formale ale borderourilor de achiziții înregistrate în contabilitate constatare reținută și prin raportul de expertiză.
Față de cele ce preced, având în vedere și principiul prevalenței economicului asupra juridicului consacrat de contabile armonizate cu Directiva a-IV-a a și cu standardele internaționale de contabilitate instanța urmează să admită acțiunea așa cum a fost formulată și va anula raportul de inspecție fiscală cu numărul 6082/30.10.2008 și decizia nr.86/10.12.2008 privind obligarea reclamantei la plata sumei de 25835 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și 7262 lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar.
Potrivit disp.art.274 cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta și la plata a 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariul expertului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9. Pr. Civ. s-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
S-a susținut de către recurenta-pârâtă că deși instanța de fond a reținut faptul că reclamanta nu a utilizat borderouri de achiziție cu regim special, stabilite prin prevederile art. 1 alin. 2 și art. 3 alin. 2 din OG 12/2006 situație în care nu putea beneficia de deductibilitatea cheltuielilor, a admis acțiunea și a anulat decizia de impunere, eludând astfel dispozițiile legale respectiv prevederile art. 21 alin. 4 lit. f din Codul Fiscal și totodată a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, fără ca aceasta să fie în culpă procesuală.
În recurs nu s-a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În cauza dedusă judecății obiectul este reprezentat de anularea unor sume de 25.835 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și 7.262 lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, și nu de caracterul deductibil sau nu al anumitor cheltuieli, așa cum se invocă de către recurenta-pârâtă.
La această problemă de drept fiscal a răspuns instanța de fond în raport de probele administrate.
Astfel, s-a reținut în mod corect faptul că reclamanta nu a utilizat formularele speciale de achiziție cereale, utilizând o formularistică proprie, situație în care nu putea beneficia de deductibilitatea cheltuielilor.
Organele fiscale pornind de la această situație, au eliminat suma de - lei reprezentând cheltuieli de achiziție, situație în care baza impozabilă a crescut cu consecința stabilirii unui impozit suplimentar de 25.835 lei și a accesoriilor aferente de 7.262 lei.
Însă acestea nu au procedat în mod legal, în sensul că nu au aplicat dispozițiile art. 20 lit. c din Codul Fiscal potrivit cărora "sunt venituri neimpozabile, veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deductibilitatea" situație în care nu ar mai fi apărut diferențe în baza impozabilă.
Susținerea organelor fiscale conform căreia aceste cheltuieli nu s-ar încadra în această categorie, deoarece potrivit normelor metodologice acestea se referă la cu totul alte cheltuieli este contrazisă însă de expresia din final "și altele asemenea", ceea ce demonstrează caracterul exemplificativ al enumerării.
O altă interpretare ar conduce la concluzia că, o operație economică reală este producătoare de efecte numai întrun singur sens, sau că aceasta este reală numai la stabilirea bazei impozabile, iar ulterior își pierde acest caracter, interpretare inacceptabilă din punct de vedere juridic.
În mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 274. Proc. Civ. fiind evident că prin admiterea acțiunii în totalitate, pârâta este cea care a căzut în pretenții.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a Proc.Civ. coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, urmează a fi respins recursul formulat în cauză, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274. Proc. Civ. va fi obligată recurenta șa plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta G împotriva sentinței nr. 1731 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
Obligă recurenta către intimată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/2ex.
Jud. fond
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie, Gabriel Viziru
