Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1062/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- DECIZIA NR.1062/R-

Ședința publică din 14 noiembrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție

- - - - JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță

- - - JUDECĂTOR 3: Ingrid

- - grefier

S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul domiciliat în Pitești, str.-,.11,.A,.79, jud.A, recursul declarat de pârâtul domiciliat în Pitești, str.- -, -.B,.2,.9, jud.A și recursul declarat de pârâții Primăria Comunei și Primarul Comunei, ambii cu sediul în comuna,-, jud.A, împotriva sentinței civile nr.410/CA din 07 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul reclamant asistat de avocat, avocat pentru recurentul pârât, consilier juridic pentru recurenții pârâți Primăria Comunei și Primarul Comunei.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care apărătorul recurentului pârât solicită proba cu înscrisuri ce au fost deja depuse la dosar.

Apărătorul recurentului pârât precizează că nu se opune acestei probe cu înscrisuri.

Reprezentantul recurenților pârâți Primăria Comunei și Primarul Comunei, lasă la aprecierea instanței cererea privind proba cu înscrisuri.

Apărătorul recurentului pârât invocă tardivitatea recursului declarat de reclamantul.

Apărătorul recurentului reclamant arată că recursul este declarat în termen, precizând că reclamantul s-a mutat la o altă adresă dar a înștiințat instanța despre acest aspect. Nu a primit comunicarea sentinței tribunalului.

Instanța, având în vedere dispozițiile art.310 Cod procedură civilă, respinge excepția tardivității recursului declarat de reclamantul și încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată de apărătorul recurentului pârât.

Apărătorul recurentului reclamant precizează că sentința civilă nr.2132 din 07 aprilie 2008, se judecă în apel.

Instanța având în vedere că părțile nu mai au de formulat alte cereri prealabile, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.

Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul de a-i fi acordate integral daunele solicitate. De asemenea, precizează că cererea privind daunele privește doar primăria și nu se referă la lipsa de folosință a terenului, iar cei 4921. este teren intravilan, așa cum este precizat și în contractul încheiat.

Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenții pârâți Primăria Comunei și Primarul Comunei, solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca fiind nedovedit cu privire la daunele solicitate, arătând că reclamantul deține certificat de rol și certificat de urbanism.

Cu privire la propriul recurs, susține oral motivele așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul respingerii acțiunii.

Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât, apreciază că daunele morale și cele materiale sunt accesorii actului administrativ emis și deci sunt ulterioare datei de 21 noiembrie 2007, în consecință, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul.

Cu privire la recursul declarat de pârâți Primăria Comunei și Primarul Comunei, solicită admiterea acestuia așa cum au fost motivat în scris la dosar.

Având cuvântul asupra propriului recurs, susține oral motivele așa cum au fost precizate în scris la dosar, invocând lipsa de interes a reclamantului, având în vedere faptul că instanța de fond a stabilit calitatea de constructor de bună credință a pârâtului. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii cu cheltuieli de judecată, în principal, iar în subsidiar casarea sentinței tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărătorul recurentului reclamant, arată că există interes din partea reclamantului având în vedere că s-au emis două autorizații pentru aceeași suprafață de teren. Solicită respingerea ca nefondat, atât a recursului declarat de pârâtul cât și a recursului declarat de pârâți Primăria Comunei și Primarul Comunei.

Reprezentantul pârâților Primăria Comunei și Primarul Comunei, arată că este de acord cu admiterea recursului declarat de pârâtul, așa cum a fost motivat în scris la dosar.

CURTEA

Asupra recursurilor de față, deliberând:

Constată că prin acțiunea introdusă la data de 5.02.2008, înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții, Primarul și Primăria Comunei pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea autorizației de construire nr.715/27.11.2007, emisă pe numele pârâtului;

- obligarea Primarului com. să nu mai elibereze altă autorizație de construire pe numele lui, vecinul său, decât în condițiile Legii nr.50/1991;

- obligarea Primarului comunei la plata sumei de 30.000 lei daune morale și materiale;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată, arătând următoarele:

Este proprietarul unui teren în suprafață de 4921. situat în comuna,-, învecinat pe latura de este cu numitul, care deține suprafața de 773.

În urma acțiunii introduse în anul 2004, prin decizia nr.1218/28.05.2005, în mod irevocabil s-a stabilit că terenul ce l-a revendicat, în suprafață de 238 mp, îi aparține în totalitate și că suprafața de 6,61 din casa pârâtului se află pe terenul său, iar acesta a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 238 mp.

Contestația în anulare și cererea de revizuire formulate de au fost respinse prin deciziile nr.897/R/6.06.2006, respectiv nr.136/R/28.02.2007.

Acțiunea formulată pentru anularea autorizației de construire nr.2/1446/16.02.2004, emisă de primarul comunei, a fost admisă prin sentința civilă nr.246/2.04.2007, irevocabilă prin decizia Curții de APEL PITEȘTI nr.1144/R-C/16.11.2007.

A notificat Primăriei Comunei să nu mai elibereze altă autorizație de construire pârâtului, întrucât se află în litigiu cu acesta cu privire la construcția edificată pe terenul său.

Cu toate acestea, s-a emis altă autorizație, sub nr.715/27.11.2007, pe numele lui, cu încălcarea Legii nr.50/1991, republicată.

La data de 3.12.2007 a notificat primarul comunei în vederea discutării legalității autorizației, cerere rămasă fără rezultat.

Hotărârile pronunțate în dosarele avute cu pârâtul au fost depuse la Primăria.

A mai susținut reclamantul că autorizația nr.715/27.11.2007 s-a eliberat nelegal, deoarece:

- s-a emis pentru o construcție deja edificată, nu pentru una ce urmează a fi realizată, cu încălcarea dispozițiilor art.11 alin.1 și c din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991;

- nu s-a făcut dovada proprietății de către pentru întreg terenul, acesta deținând potrivit contractului de vânzare cumpărare 773 mp, nu 956 mp. ( art.16 alin.1 din norme);

- la verificarea documentației depuse pentru obținerea certificatului de urbanism și autorizației de construire nu s-a ținut cont de hotărârile judecătorești care au schimbat situația inițială din teren.( art.30 alin.1 și 41 alin.1 din norme);

- deși s-a știut de existența litigiilor, nu s-au respectat dispozițiile legale ce privesc protejarea proprietăților( art.46 lit.b din norme).

A mai susținut reclamantul că este întemeiată cererea de obligare a Primarului comunei să nu mai elibereze alte autorizații de construire pe numele lui, având în vedere că autorizația nr.2/1446/16.02.2004 a fost anulată de instanță, iar nu a procedat la intrarea în legalitate privind delimitarea corpului de proprietate, potrivit hotărârilor.

Cererea de obligare a pârâților la plata daunelor morale și materiale de 30.000 lei a fost motivată prin prisma faptului că eliberarea nelegală a autorizației de construire și pe terenul său îl pune în imposibilitatea împrejmuirii proprietății sale și începerea construirii propriei locuințe.

Reclamantul, prin cererea depusă la data de 28.03.2008 (12) și-a precizat acțiunea, arătând că înțelege să mai solicite și anularea certificatului de urbanism nr.813/27.11.2007 emis pe numele lui, arătând că este de acord cu emiterea altei autorizații fără a fi afectată proprietatea sa și numai în limita suprafeței de 773 mp.

Reclamantul, în dovedirea susținerilor sale, a depus înscrisuri(13-58, 118-130).

Pârâtul, prin întâmpinare(65-67), a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, a invocat lipsa de interes a reclamantului pentru anularea autorizației de construire nr.715/27.11.2007, deoarece, prin altă hotărâre s-a stabilit irevocabil că nu poate cere demolarea construcției. Pe fond, a arătat că autorizația de construire nr.715/27.11.2007 este emisă legal.

Pârâtul, la rândul său, a depus înscrisuri(68-71, 131-157).

Pârâții Primăria și Primarul Comunei, prin întâmpinare(74-75), au solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că autorizația de construire nr.715/27.11.2007 s-a emis legal, potrivit Legii nr.50/1991, republicată și normelor de aplicare a acesteia, că pârâtul a fost constructor de bună credință la edificarea acesteia, că reclamantul tinde să ceară demolarea imobilului edificat, s-a răspuns notificărilor reclamantului cu adresele nr.15933/3.12.2007 și 15934/3.12.2007, autorizația inițială nr.2/1446/16.02.2004 a fost anulată pentru vicii de formă, iar instanța nu s-a pronunțat pentru desființarea construcțiilor, situație în care s-a eliberat noua autorizație. A mai arătat că la data promovării acțiunii civile de către reclamant, imobilul era deja edificat.

Pârâții au depus înscrisuri(79-110).

Tribunalul Argeș, prin încheierea de ședință din 30.05.2008(116), a încuviințat proba cu înscrisuri, a respins proba cu interogatoriu și a dispus atașarea dosarului nr-, în care s-a pronunțat hotărârea nr.246/CA/2.04.2007, de constatare a nulității autorizației de construire nr.2/1446/16.02.2004.

După examinarea cauzei, Tribunalul Argeș - complet specializat în contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința civilă nr.410/CA din 7 iulie 2008, prin care a admis în parte acțiunea, a anulat certificatul de urbanism nr.813/27.11.2007 și autorizația de construire nr.715/27.11.2007 emise de pârâtul primarul comunei, a obligat pe pârâții Primarul și Primăria să nu mai emită altă autorizație de construire și alt certificat de urbanism până la reglementarea raporturilor dintre reclamant și pârâtul, a obligat pe pârâtul primarul comunei la 5000 lei daune morale, a respins capătul de cerere privitor la daune materiale și a obligat pe pârâți la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii este nefondată, având în vedere că reclamantul, în mod constant, a susținut și dovedit că autorizația a fost emisă pentru un imobil ce a fost edificat pe o parte din terenul proprietatea sa.

Pe fondul pricinii, instanța a reținut următoarele:

- Cu privire la anularea certificatului de urbanism nr.813/27.11.2007 și a autorizației de construire nr.715/27.11.2007:

Între reclamant și au existat pe rolul instanței mai multe litigii cu privire la proprietatea asupra terenului, limitele acesteia și construcția edificată pe terenul reclamantului.

Prin decizia civilă nr.1218/28.11.2005(37-39), pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr.4724/CV/2005, irevocabilă prin decizia nr.349/R/1.03.2006 a Curții de APEL PITEȘTI, pronunțată în dosarul nr.386/2006, s-a stabilit că reclamantul este proprietarul suprafeței de 238,71. a obligat pârâții și să lase în deplină proprietate și posesie acest teren reclamantului, a obligat pârâții să ridice gardul edificat și a reținut că pârâții au edificat o parte din construcție pe terenul reclamantului; totodată a respins capătul de cerere privitor la demolarea celor 6,61. construcție, pe considerentul bunei credințe a pârâților la edificarea construcției și a existenței unei autorizații ce nu a fost desființată.

Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia nr.897/R/6.06.2006, pronunțată în dosarul nr-(41-42), a respins contestația în anulare formulată de și împotriva deciziei nr349/R/103.2006, pronunțată în dosarul nr.386/2006, iar prin decizia civilă nr.136/R/28.02.2007(43-44), pronunțată în dosarul nr-, a respins recursul acestora, în calitate de revizuienți, formulat împotriva deciziei civile nr.1218/28.11.2005, pronunțată de tribunal în dosarul nr.4724/CV/2005.

S-a mai reținut că autorizația de construire nr.2/1446//16.02.2004(54) emisă pe numele pârâtului a fost anulată ( constatată nulitatea) prin sentința civilă nr.246/CA/2.04.2007(45-47), pronunțată în dosarul nr-, a Tribunalului Argeș, cu motivarea că lipsesc semnăturile legale pe aceasta, fără a fi antamat fondul cauzei.

Curtea de APEL PITEȘTI a menținut această hotărâre, prin decizia nr.1144/R-C/16.11.2007(48-53) respingând recursul declarat de pârâtul, intimați fiind reclamantul și pârâții Comuna, Primarul și Primăria Comunei.

Primarul comunei, după pronunțarea deciziei nr.1144/R-C/16.11.2007, de menținere a soluției primei instanțe, prin care s-a declarat nulă autorizația de construire nr.2/1446/16.02.2004, la cererea pârâtului a emis alt certificat de urbanism sub nr.813/27.11.2007(16-17) și altă autorizație de construire sub nr.715/27.11.2007(15).

Cele două acte au fost emise în baza aceleiași documentații ce a stat la baza emiterii autorizației de construire inițiale, nr.2/1446/16.02.2004, fără a se ține cont de acestea și de faptul că, în mod irevocabil, s-a stabilit că o parte de imobil a fost edificat pe terenul reclamantului.

Prima instanță a apreciat că ilegalitatea edificării unei construcții nu poate fi acoperită prin emiterea autorizației de construire și a certificatului de urbanism, deoarece se încalcă dreptul de proprietate al reclamantul, stabilit irevocabil prin hotărâre irevocabilă, precum și hotărârea însăși, ce i-a fost adusă la cunoștință de către reclamant, situație ce ar putea atrage și răspunderea penală.

Cât timp nu există un acord exprimat scris al reclamantului pentru edificarea de către pârât a construcției pe terenul său, nu puteau fi eliberate actele în litigiu, ci numai după rezolvarea diferendului dintre reclamant și pârâtul se pot emite pe numele acestuia din urmă un alt certificatul de urbanism și o altă autorizație de construire.

Nu se poate reține că, întrucât nu s-a stabilit anterior obligația de demolare a construcției în sarcina pârâtului, actele ce se cer a fi anulate sunt legale.

Instanța, când s-a pronunțat asupra cererii, s-a referit la buna credință a pârâtului prin raportare la autorizația de construire a cărei temeinicie și legalitate nu fusese analizată, ori, nulitatea acesteia atrage și nelegalitatea edificării construcției.

Nu poate fi primită nici critica cu privire la temeinicia documentației, care nu a fost analizată prin sentința nr.246/CA/2.04.2007, instanța soluționând cauza pe cale de excepție. Temeinicia documentației poate forma obiectul altei acțiuni, dacă autorizația de construire și certificatul de urbanism au fost emise cu respectarea condițiilor de formă.

Ca atare, cele două acte a căror anulare se cere pot fi supuse controlului judiciar, atât cu privire la temeinicie, cât și la legalitate.

Acest capăt de cerere a fost apreciat ca fondat.

- Referitor la capătul de cerere ce privește interdicția emiterii ulterior acestei hotărâri, a altei autorizații de construire și a altui certificat de urbanism, instanța a reținut că o construcție nu se poate edifica decât pe terenul proprietatea celui care solicită eliberarea autorizației de construire și a certificatului de urbanism, iar în cazul în construcția se edifică pe terenul altuia, este necesar acordul exprimat în formă autentică de către adevăratul proprietar.

În speță, s-a reținut că pârâtul nu este proprietarul întregului teren, că o parte aparține reclamantului, care nu și-a dat un astfel de acord, iar în lipsa unei asemenea interdicții s-ar ajunge în situația ca pârâții, după anularea fiecărei autorizații și certificat, să emită alte acte.

- Referitor la capătul de cerere privitor la plata daunelor materiale și morale în sumă de 30.000 lei, instanța a reținut că nelegalitatea actelor, potrivit art.18 alin.3 și 4 din Legea nr.554/2004, republicată, atrage și obligarea pârâtului la plata daunelor morale și materiale dacă au fost solicitate, răspunderea aparținând primarului, care a emis cele două acte în mod nelegal.

În ceea ce privește cuantumul lor, instanța a reținut că răspunderea primarului poate fi angajată numai pentru suma de 5.000 lei daune morale, ca raport de cauzalitate între actele nelegal emise și prejudiciul moral produs, nu pentru suma de 30.000 lei pretinsă.

În ceea ce privește daunele materiale, instanța a apreciat că sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse, deoarece nu s-a arătat în ce constau acestea, nu au fost dovedite și nu s-a arătat care este raportul de cauzalitate între emiterea actelor nelegale și prejudiciul pretins, indicându-se posibilitatea valorificării drepturilor cu privire la acestea pe calea unei alte acțiuni, fie de natură civilă, împotriva pârâtului, pentru ocuparea nelegală a terenului, fie de natură contencioasă, împotriva primarului, pentru emiterea unor acte nelegale.

- Referitor la cheltuielile de judecată, instanța și-a întemeiat dispoziția pe prevederile art.274 Cod pr.civilă.

Împotriva sentinței, în termen legal au formulat recurs pârâții Primăria comunei și Primarul comunei cât și, ca și reclamantul.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că se impunea acordarea daunelor morale și materiale în sumă de 30.000 lei cât și a cheltuielilor de judecată, deoarece instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile art.18 alin.3 și 4 din Legea nr.554/2004, deși începând cu anul 2004 nu a putut construi propria locuință cât timp nu era clarificată situația terenului, la acel moment prețul materialelor fiind mai mic. În tot acest interval de timp nu a putut folosi o proprie locuință, fiind silit să stea cu chirie și să plătească sume importante de bani.

S-a mai arătat că greșit i s-au acordat parțial daunele morale în sumă de 5000 lei, sumă care este prea mică în raport de prejudiciul care i-a fost creat cu bună știință.

La rândul lor, pârâții Primăria comunei și Primarul comunei au susținut că eronat s-a reținut că autorizația de construcție și certificatul de urbanism din 2007 nu au fost eliberate cu respectarea Legii nr.50/2001, cât timp prin decizia nr.1218/28.11.2005 a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă, s-a reținut că pârâtul a fost constructor de bună credință la edificarea casei și nu se impune demolarea acesteia. De asemenea, prin decizia nr.349/R/1.03.2006 a Curții de APEL PITEȘTI, prin care s-a stabilit în mod irevocabil că reclamantul este proprietarul unei suprafețe de 238,71. teren, fiind obligați pârâții și să-i lase în deplină proprietate acest teren, s-a statuat irevocabil că nu se impune demolarea celor 6,61. construcție, pe considerentul bunei credințe a pârâților la edificarea construcției.

Mai mult, sentința nr.246/CA/2007 prin care s-a constatat nulitatea primei autorizații de construcție pentru lipsa semnăturilor nu face referire la legalitatea executării lucrărilor de construire.

S-a mai susținut de către pârâți că în mod greșit a fost obligat primarul la 5000 lei daune morale, deoarece actele nu erau nelegale, iar reclamantul nu a suferit vreo daună și nici nu a dovedit acest lucru, cât timp deține o autorizație de construcție și a început edificarea unui imobil.

Pârâtul a criticat sentința prin aceea că prima autorizație de construcție a fost anulată pentru un viciu de formă, iar edificarea construcției pe baza aceleia a atras calitatea de constructor de bună credință stabilită în mod irevocabil prin decizia civilă nr.1218/2005 a Tribunalului Argeș, prin care s-a respins cererea reclamantului de demolare a construcției. Ca atare, există autoritate de lucru judecat, iar prezenta acțiune ce are ca scop demolarea construcției este lipsită de interes, cu atât mai mult cu cât printr-o altă sentință, pronunțată în dosarul nr- a Judecătoriei Pitești, a fost obligat să realizeze câteva modificări constructive ale acoperișului și ale intrării în casă, pentru a nu afecta proprietatea reclamantului.

Această a doua motivare a excepției nici nu a fost analizată în cuprinsul hotărârii primei instanțe.

Pe fondul cauzei, s-a susținut că prin emiterea noii autorizații s-a dispus intrarea în legalitate cu privire la o construcție edificată în baza unei autorizații existente din epoca anterioară realizării construcției, anulată din motive neimputabile pârâtului, ci pentru lipsa unor semnături; or, această situație este permisă în raport de disp.art.28 din Legea nr.50/1991, coroborat cu art.56 alin.3 din Ordinul nr.1430/2005. Această apărare nu a fost analizată de prima instanță, iar trimiterea la art.11 alin.1 și lit.c este greșită pentru că nu există un asemenea text de lege.

Documentația fusese depusă cu prilejul eliberării anterioarei autorizații, astfel că nu există o încălcare a disp.art.30 alin.1 și art.41 alin.1 din Norme sau ale art.46 alin.1 lit.b din Norme, fiind vorba de o construcție deja existentă în privința căreia s-a respins irevocabil cererea de demolare.

Instanța nu a analizat situația de fapt și de drept existentă la momentul emiterii autorizației și normele legale aplicabile în speță, concluziile sale fiind contrare și disp.art.494 Cod civil, cât timp la data cumpărării terenului de către reclamant casa era deja ridicată, iar configurația terenului era similară cu cea evidențiată în cadastrală a zonei, existând un hotar de delimitare al proprietăților.

La data de 20 octombrie 2008 s-a depus întâmpinare din partea reclamantului în ceea ce privește recursul pârâtului, prin care a solicitat respingerea recursului său ca nefondat, cât timp reclamantul este proprietarul terenului pe care s-au emis actele contestate.

S-a formulat de către același reclamant întâmpinare și în privința recursului celorlalți pârâți, prin care a solicitat respingerea recursului cu motivarea că el este proprietarul terenului, autorizația de construcție și certificatul de urbanism fiind nelegale, iar datorită abuzurilor săvârșite nu a putut construi propria locuință decât la circa 4 ani de zile de la cumpărarea terenului.

La data de 6 noiembrie 2008 s-a depus întâmpinare și din partea pârâtului, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului, cu motivarea că acesta are o proprietate liberă de circa 5000. pentru care a și obținut autorizație de construcție, terenul din vecinătatea sa având categoria de arabil, pentru care reclamantul a făcut demersuri în vederea schimbării categoriei de folosință abia în anul 2007, când s-a emis Ordinul nr.350/27.06.2007.

Deosebit de aceasta, reclamantul a ajuns să dețină în proprietate cu 94. mai mult decât are în actele de proprietate, iar prin sentința nr.2132/7.04.2008 a Judecătoriei Piteștiis -au acordat despăgubiri pentru suprafața de teren în litigiu.

Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în disp.art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:

Recursurile pârâților sunt fondate, spre deosebire de cel al reclamantului, pentru considerentele ce se vor reda în continuare:

Pentru o mai bună clarificare a situației părților, se impune fi analizate cu prioritate recursurile pârâților, ce vor fi admise, pentru următoarele argumente:

Critica pârâților referitoare la greșita anulare a actelor este întemeiată, cât timp dispozițiile legale reținute de prima instanță nu sunt incidente în speță, situația de fapt și de drept constând în intrarea în legalitate a unei construcții deja edificată în baza unei autorizații existente la momentul edificării construcției, ce a fost anulată pentru vicii de formă, situație reglementată de dispozițiile art.28 din Legea nr.50/1991, coroborate cu art.56 alin.3 din ordinul nr.1430/2005 prin care au fost aprobate Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr.50/1991.

Potrivit textelor de lege sus menționate, dacă există un imobil realizat chiar în absența autorizației de construcție, dacă acesta întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, dacă acesta corespunde cerințelor de calitate.

Cu atât mai mult, emiterea autorizației de construcție pentru intrarea în legalitate se impunea pentru situația concretă din speță, în care imobilul a fost edificat în baza unei autorizații preexistente, care a fost anulată pentru vicii de formă, legate de lipsa unor semnături.

Calitatea de constructor de bună credință a pârâtului a făcut obiectul cercetării judecătorești, prin decizia civilă nr.1218/28 noiembrie 2005, rămasă irevocabilă prin decizia nr.349/R/1.03.2006 a Curții de APEL PITEȘTI, respingându-se capătul de cerere privind obligația pârâților și la demolarea construcției aflată pe terenul proprietatea reclamantului. pe 6,61.( filele 37-39).

Mai mult, prin sentința nr.2132/7 aprilie 2008 Judecătoriei Pitești au fost obligați aceeași pârâți să efectueze anumite modificări constructive la casă și să plătească reclamantului suma de 28.500,06 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului de 238,71. actualizată de la data de 28.11.2005 (momentul pronunțării deciziei nr.1218/2005 a Tribunalului Argeș ) până la data plății efective, sumă stabilită de către instanță în raport de prețul de circulație de 35 EURO/mp. practicat în zonă.

Drept urmare, eliberarea actelor ce fac obiectul prezentei cauze s-a făcut în vederea intrării în legalitate, fiind deja stabilit judecătorește că nu se impune demolarea porțiunii de construcție edificată pe terenul proprietatea reclamantului, pârâții fiind obligați la anumite modificări ale propriei construcții, tocmai la cererea reclamantului.

Dacă s-ar primi acțiunea de față, s-ar ajunge practic la înlăturarea efectelor hotărârilor judecătorești anterioare, iar anularea celor două acte, dincolo de faptul că ar fi lipsite de finalitate, pentru că autoritatea locală nu ar putea dispune demolarea, dată fiind soluționarea irevocabilă a cererii având un asemenea obiect, stabilindu-se judecătorește că reclamantul este îndreptățit să primească o sumă echivalentă prețului de circulație a terenului, nici nu s-ar putea dispune în sensul celor solicitate de reclamant, cât timp emiterea lor s-a făcut în temeiul art.28 din Legea nr.50/1991 și art.56 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, care condiționează eliberarea lor doar de întrunirea cerințelor de calitate.

Consimțământul eventual al reclamantului, reținut de către prima instanță ca fiind necesar pentru eliberarea actelor, nu are relevanță, în raport de dispozițiile legale care stau la baza emiterii acestora și de situația concretă în care se află părțile, diferendul dintre ele fiind deja tranșat judecătorește prin stabilirea despăgubirilor și efectuarea modificărilor la construcția pârâtului..

Prima instanță, de altfel, nu a analizat aceste apărări, deși pârâtul a susținut constant acest lucru, sub acest aspect acțiunea reclamantului fiind practic lipsită de finalitate și, corelativ, de interes.

În ceea ce privește temeiurile de drept reținute de prima instanță, se constată că art.11 alin. 1 lit.c din Norme nu există, art.16 alin.1, art.30 alin. 1 și art. 41 alin.1 din Norme se referă la documentația ce trebuie depusă și la verificările din partea compartimentelor de specialitate ale emitentului (cerințe respectat, documentele fiind depuse, în copie, și la dosarul de fond), iar art.46 lit. b, care se referă la protejarea proprietății vecinilor are în vedere alte aspecte decât cele pretinse de reclamant.

În concluzie, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursurile pârâților vor fi admise, iar sentința va fi modificată în sensul respingerii în tot a acțiunii, reținându-se că odată ce nu există temeiuri pentru anularea celor două acte, nu pot fi acordate daune morale și nici păstrată dispoziția interdicției de eliberare a altei autorizații de construire sau certificat de urbanism.

Pe cale de consecință, recursul reclamantului care viza acordarea daunelor materiale și morale în cuantumul solicitat va fi respins ca nefondat, pentru temeiurile ce au stat la baza soluționării celorlalte recursuri.

Odată ce actele contestate au fost emise pentru intrarea în legalitate, reținându-se imposibilitatea desființării construcției prin hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, este evident că reclamantul nu este îndreptățit să primească vreo sumă de bani cu titlu de daune morale sau materiale. Se va reține, în plus, și că nu s-a făcut dovada existenței unui asemenea prejudiciu; dimpotrivă atunci când a solicitat i s-a eliberat propria autorizație de construcție (filele 55-57), fără a se dovedi că i s-ar fi refuzat acest lucru, potrivit susținerilor personale, doar în această ipoteză putând pretinde că a fost prejudiciat.

De altfel, din datele înscrise în cartea funciară rezultă că acest teren aflat în litigiu, pe care este edificată parțial construcția pârâtului, avea categoria de folosință arabil. abia prin Ordinul 350 din 27 iunie 2007 (70-71) aprobându-se scoaterea definitivă din circuitul agricol a unei suprafețe de 1000. pe care s-a solicitat eliberarea unei autorizații de construire de către reclamant.

În concluzie, acest recurs va fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă.

Dată fiind căderea reclamantului în pretenții, va fi obligat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentul -pârât, în temeiul art.274 Cod pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de pârâtul domiciliat în Pitești, str.- -, -.B,.2,.9, jud.A și de pârâții Primăria Comunei și Primarul Comunei, ambii cu sediul în comuna,-, jud.A, împotriva sentinței civile nr.410/CA din 07 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-.

Modifică sentința în sensul că respinge în tot acțiunea.

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul domiciliat în Pitești, str.-,.11,.A,.79, jud.A, împotriva aceleiași sentințe.

Obligă pe recurentul - reclamant să plătească recurentului - pârât suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Grefier,

Red.

TC/4 ex.

10.12.2008

jud fond.

Președinte:Gabriela Chiorniță
Judecători:Gabriela Chiorniță, Corina Georgeta Nuță, Ingrid

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1062/2008. Curtea de Apel Pitesti