Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1060/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.1060/R-
Ședința publică din 14 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
- - - JUDECĂTOR 3: Ingrid
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat -, cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței civile nr.378/CA din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, nr.1A, sector 1, Inspectoratul de Poliție al Județului cu sediul în S, jud.I, Ministerul Economiei și Finanțelor la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice A cu sediul în Pitești,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței faptul că intimații pârâți și au depus la dosar întâmpinare, iar recurentul reclamant note de ședință.
Instanța analizând actele și lucrările de la dosar, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 12 decembrie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului I, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca primul pârât să fie obligat să-i plătească prima de vacanță pentru perioada iulie 2004-1 mai 2006, actualizată cu indicele de inflație și sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizat în aceleași condiții, iar ceilalți doi pârâți să fie îndatorați să asigure fondurile necesare acestor plăți.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în perioada 2004-2006, reclamantul a fost salariat al I având calitatea de funcționar public cu statut special, calitate în care era îndreptățit să primească atât prima de concediu, cât și sporul de fidelitate, acesta din urmă prevăzut de art.6 din nr.OG38/2003.
La 6 februarie 2008, pârâtul Aaf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca acesta să fie obligat să-i vireze în situația admiterii acțiunii sumele necesare efectuării plăților.
Prin sentința nr.378/CA/2008, Tribunalul Argeșa respins acțiunea și cererea de chemare în garanție, reținând că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate în ceea ce privește sporul de fidelitate și lipsite de interes în privința primei de vacanță.
Pentru a ajunge la această concluzie, tribunalul a reținut că reclamantul în calitate de funcționar public cu statut special este îndreptățit să primească pentru perioada pretinsă prima de concediu, așa cum de altfel s-a stabilit și într-un recurs în interesul legii, însă, acest drept a făcut obiect al reglementării prin nr.OUG146/2007 și în cauză nu s-a dovedit că I nu a luat măsuri de efectuare a plăților.
Referitor la sporul de fidelitate, instanța a arătat că reclamantul nu a făcut dovada că în anul 2005 avea dreptul la sporul de fidelitate pretins, așa cum a susținut prin înscrisul de la fila 20 pârâta.
În privința cererii de chemare în garanție, tribunalul a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea cărora a susținut următoarele:
- acțiunea a fost promovată anterior adoptării nr.OUG146/2007, iar reclamantul are dreptul să primească sumele de bani într-o singură tranșă, actualizate cu indicele de inflație și nu în condițiile art.2 alin.1 din ordonanță;
- prin întâmpinările depuse de pârâți nu se contestă dreptul reclamantului la spor de fidelitate pe considerentul că acesta nu ar îndeplini condițiile de vechime pentru a beneficia de această facilitate.
Examinând criticile formulate, se constată că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Așa cum a reținut prima instanță, reclamantul este îndreptățit să primească sumele corespunzătoare primei de concediu, drept recunoscut în art.37 alin.2 din nr.OG38/2003, sens în care s-a statuat și prin Decizia nr.XII din 5 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
acestui drept este prevăzută în aceleași dispoziții legale, iar nr.OUG146/2007, nu cuprinde norme de modificare a acestei scadențe. Ordonanța de urgență nu este decât un act normativ prin care se reglementează modul în care diverși debitori al unor sume de bani neachitate, dar datorate cu titlu de primă de concediu, urmează să facă executarea.
În aceste condiții nu poate fi primită aprecierea tribunalului privind incidența unei excepții ce ține de lipsa de interes a reclamantului, motivat de faptul că printr-un act normativ s-a reglementat modalitatea în care urmează să-i fie plătite sumele de bani la care este îndreptățit.
Existența acestui act normativ de eșalonare a plăților, nu afectează în nici un fel dreptul la acțiune, ci ar putea pune în discuție aspecte ce țin cel mult de executare, așa încât excepția reținută de prima instanță se apreciază că este neincidentă în cauză.
Față de această concluzie, prima critică se apreciază că este fondată și în baza art.312 alin.5 din Codul d e procedură civilă ea atrage admiterea recursului și casarea cu trimitere a cauzei.
Este adevărat că potrivit alin.3 din același articol, atunci când există motive de casare și motive de modificare ale unei hotărâri, instanța de recurs urmează a casa în întregime sentința pronunțată.
Textul are în vedere, așa cum de altfel o și spune expres, necesitatea unei judecăți unitare, deci, pricinile în care cererile părților nu pot fi judecate separat.
Pretențiile formulate de reclamant au însă natură incidentală, adică ele pot fi supuse unor judecăți separate.
De aceea, reținând că în ceea ce privește sporul de fidelitate s-au făcut aprecieri de fond, urmează ca instanța de recurs să verifice în fond critica formulată în calea de atac sub acest aspect.
Susținerea din recurs este întemeiată și din examinarea înscrisurilor de la dosar, inclusiv cel la care instanța face referire, nu rezultă că pârâtele au susținut că reclamantul nu are dreptul să primească spor de fidelitate. Prin adresa de la fila 20, I comunica instanței numai că reclamantul a fost angajatul său în perioada 1 iulie 2004-1 mai 2006 și nu a beneficiat de prima de vacanță.
Potrivit art.6 din nr.OG38/2003, "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Așadar, este în competența ministrului să emită ordin și să stabilească pentru fiecare persoană la care se referă textul de mai sus, cuantumul sporului de fidelitate în condițiile în care acest drept este recunoscut de principiu. . sporului poate fi determinată de vechimea în muncă sau într-o anumită muncă, aspecte ce nu au făcut obiectul verificării instanței de fond și de altfel, nici nu se impune a fi analizată.
Concluzionând în sensul că reclamantul se află printre persoanele ce beneficiază de dreptul stabilit de art.6 din nr.OG38/2003, se apreciază că cererea formulată de acesta privind acordarea sporului de fidelitate este întemeiată, și de aceea va fi admis recursul, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă și sub acest aspect modificată sentința.
Față de aceste statuări urmează a fi admisă și cererea de obligare a ordonatorului principal de credite la alocarea fondurilor necesare plății sporului de fidelitate, menținând însă hotărârea sub aspectul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție pentru lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.378/CA din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI I, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la sediul DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE
Casează sentința în ceea ce privește prima de vacanță și trimite spre rejudecare la aceeași instanță.
Modifică sentința în privința sporului de fidelitate în sensul că admite această cerere și obligă pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului I să plătească sumele cuvenite cu acest titlu în raport de art.6 din nr.OG38/2003.
Obligă Ministerul Internelor și Reformei Administrative să aloce fondurile necesare plății.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./25.11.2008
GM/4 ex.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Corina Georgeta Nuță, Ingrid
