Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1105/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1105/R-
Ședința publică din 28 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în Curtea de A,-, județul A, împotriva deciziei nr. 954/R-C din 17 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CURTEA DE A, PRIMARUL MUNICIPIULUI CURTEA DE, ambii cu sediul în Curtea de A,județul A și, domiciliat în Curtea de A,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat și avocat pentru intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, achitată conform chitanței nr. -/03.11.2008 și timbru judiciar de 0,3 lei - fila 2.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a atașat dosarul de fond și că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 24.11.2008, întâmpinare formulată de intimatul, iar la data de 26.11.2008, motivele contestației în anulare.
Apărătorii intimatului depun la dosar împuternicirile avocațiale nr. 101/28.11.2008, respectiv nr. 131/27.11.2008.
Apărătoarea intimatului, avocat, învederează instanței că motivele contestației în anulare nu au fost depuse în termen legal, motiv pentru care solicită anularea contestației ca tardiv motivată
În subsidiar, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, susținând că recurentul-contestator încearcă să formuleze recurs la recurs, ceea ce nu este permis. Totodată, arată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 318 Cod pr. civ. în temeiul cărora petentul a formulat contestația în anulare. Depune la dosar note scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului, avocat, arată că achiesează la concluziile puse de avocat.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 10.07.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului Curtea de A, Primarul Municipiului Curtea de A și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea autorizației de construcție nr.399/17.2005 emisă pe numele pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că este vecin cu pârâtul, iar acesta a edificat o construcție la o distanță de 30 cm. față de zidul casei sale, pe un teren ce nu-i aparține. Deși a încercat să intre în posesia autorizației de construcție, despre care a aflat în litigiul având ca obiect revendicare și sistare lucrări, nici pârâtul și nici autoritatea publică nu au depus acest înscris.
Eliberarea acestei autorizații s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.610 Cod comercial și Legea nr.50/1991, aducând o gravă atingere dreptului său de proprietate, dar și împiedicând asigurarea normelor de protecție, însorire, prevenire și intervenție în caz de incendiu.
A mai arătat că, pentru obținerea autorizației de construcție, pârâtul a depus drept "titlu de proprietate" o "Declarație" dată sub sancțiunea prevăzută de Codul penal, de către numita, fără a fi întocmit act autentic pentru înstrăinarea suprafeței de 95, astfel că actul în discuție nu poate fi considerat act translativ de proprietate, pentru a fi valabil în condițiile impuse de Legea nr.50/1991-R, dar care a fost considerat, ca atare, de către Primăria Curtea de
În fine, a precizat că actul a cărui anulare o solicită prezintă vicii de fond și formă, pe care autoritatea emitentă le-a ignorat, fără o verificare prealabilă.
Tribunalul Argeș - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal - prin sentința civilă nr.151/CA/20.03.2008, a admis acțiunea reclamantului și a constatat nulă autorizația de construcție nr.399/17.10.2005 emisă de pârât, cu plata sumei de 204,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, la termenul de judecată din data de 7.03.2008, instanța a pus în vedere reclamantului să-și precizeze temeiul de drept al acțiunii, respectiv ce text de lege a fost încălcat la emiterea actului atacat, în conformitate cu dispozițiile art.112 alin.1 pct.4 din Codul d e procedură civilă.
Urmare a obligației învederate de instanță, reclamantul și-a precizat acțiunea la data de 11.03.2008, indicând art.1 pct. 2 și art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv art.1 alin.1, art.6 alin.4, art.7 alin.1b și alin.12 din Legea nr. 50/1991, art.39 alin.1, art.41 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 și art.607 - 610 din Codul civil, ca temeiuri de drept ale acțiunii formulate.
Potrivit textelor de lege susmenționate, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcție - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau desființare.
În vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul se adresează autorităților prevăzute de lege, cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare ale imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, cât și elementele care definesc scopul solicitării.
Cu privire la autorizația de construire nr.399/17.11.2005, emisă pe numele pârâtului, instanța a constat că aceasta fost emisă fără a avea la bază avizele necesare, respectiv nu poartă ștampila autorității administrative care a emis acest act, încălcându-se astfel disp.art.7 din Legea nr. 50/1991.
De asemenea, s-a mai constat că prin autorizația susmenționată s-a încuviințat efectuarea lucrărilor de construire pentru "garaje și cameră la etaj", iar potrivit memoriului tehnic pentru obținerea autorizației, se solicită întocmirea documentației tehnice în vederea obținerii autorizației de construire pentru "garaj dublu și seră".
A rezultat, așadar, că nu există identitate între documentația ce a stat la baza emiterii autorizației de construire și autorizația de construire propriu-zisă.
Mai mult, din raportul de expertiză tehnică, specialitatea construcții, întocmită de ing. ( probă extrajudiciară admisă în categoria probei cu înscrisuri) având printre alte obiective să precizeze expertul "dacă prin amplasarea acestei noi construcții sunt respectate normele de protecție solară și de prevenire a incendiilor, precum și dacă construcția păstrează limita legală de proprietate a reclamanților", a rezultat că proprietatea și construcția pârâților se învecinează pe latura de nord a terenului și construcțiilor proprietatea reclamantului.
S-a mai precizat de către expert, că nu există un act normativ care să reglementeze cerința de însorire a construcțiilor și nici nu a fost solicitată prin certificatul de urbanism.
Pe de altă parte, prin amplasarea construcției de către pârât, la distanța de 0,30 m față de construcția reclamantului, s-a acoperit fereastra cu dimensiunile de 2,40 m/0,70m. Această fereastră, cu vedere, este amplasată la distanța de sub 50 cm față de proprietatea pârâtului, deci sub distanța minimă legală.
Tot din cuprinsul raportului de expertiză, rezultă că prin amplasarea noii clădiri pe baza unui proces verbal de bună vecinătate (prin care părțile puteau să se înțeleagă asupra distanței dintre clădiri) semnat numai de pârât, Primăria Curtea de Aae liberat autorizația de construire nr.399/2005, fără să fie respectată limita legală de proprietate a reclamantului.
Astfel, în timpul executării săpăturilor la noua clădire a fost afectată structura de rezistență a clădirii reclamantului, precum că există pericol ca în caz de incendiu, focul să se propage la ambele clădiri.
Același punct de vedere și-a exprimat și expertul în raportul de expertiză întocmit cu aceeași ocazie, respectiv având obiective similare.
Analizând întregul material probator și față de textele de lege susmenționate, tribunalul a constat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată.
Pe cale de consecință, a admis acțiunea și a constat nulă autorizația de construire nr. 399/17.10.2005 emisă de Primarul mun. Curtea de A și văzând și dispozițiile art.274 din pr.civilă, tribunalul obligat pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal de către pârâți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor lor de recurs, pârâții Primarul Municipiului Curtea de A și Primăria Municipiului Curtea de A au criticat hotărârea în sensul că:
- instanța de fond a încălcat dispozițiile art.7 din Legea nr.50/1991-R, în conformitate cu care numai lipsa semnăturii organului competent, iar nu lipsa ștampilei atrage nulitatea autorizației;
- în mod greșit, instanța de fond a considerat că nu există identitate între documentația ce a stat la baza emiterii autorizației și autorizația de construcție propriu-zisă, în raport de înscrisurile depuse la dosar;
- având în vedere distanța de 0,30 dintre cele două construcții, pârâții au solicitat numitului efectuarea unei expertize tehnice care să precizeze posibilitatea edificării construcției sale, precum și un proiect, înscrisuri necesare emiterii autorizației, obligație respectată de acesta.
Ca atare, se impune admiterea recursului și menținerea autorizației emise.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod pr.civilă, pârâtul, a criticat sentința în sensul că:
- deși, inițial, instanța a fost învestită cu o acțiune în anulare act administrativ, aceasta a dispus nulitatea actului, mai concret, a acordat ce nu s-a cerut;
- hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art.7 din Legea nr.50/1991-R, fără a preciza concret ce alineat nu a fost respectat la emiterea actului;
- în mod greșit, s-a reținut că nu a existat concordanță între documentația care a stat la baza emiterii autorizației și Memoriul tehnic depus, expertizele efectuate fiind concludente;
- nu există nici un temei legal care să prevadă o normă de "însorire", dovadă că expertizele nu au putut indica un asemenea temei;
- nici argumentarea privind nerespectarea limitei legale de proprietate nu este corectă, fiind făcută fără o apreciere obiectivă a probelor administrate în cauză, prin aceea că limitele de proprietate au fost stabilite încă din anul 2003, dreptul de proprietate al pârâtului fiind intabulat în Cartea funciară a Municipiului Curtea de A sub numărul cadastral 846 din 11.09.2001. Referitor la încălcarea normelor de prevenire a incendiilor nu s-a observat că nici locuința reclamantului nu respectă distanța legală, ceea ce, se pare că are obligativitate numai pentru intimat, nu și pentru recurent.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și menținerea autorizației emise pe numele său.
Prin decizia nr.954/R-C din 17 octombrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, recursurile formulate de Primăria Municipiului Curtea de A, Primarul Municipiului Curtea de A și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Examinând, global, căile de atac formulate, întrucât conțin critici, în parte, identice, tind la același rezultat și sunt întemeiate pe aceleași texte legale, dar și în raport de dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, curtea a reținut că acestea sunt nefondate, pentru cele expuse în continuare.
Observând, mai întâi, prima critică din recursul pârâtului, vizând pronunțarea pe altceva decât s-a cerut, curtea a constatat că dispozițiile art.304 pct.6 Cod pr.civilă nu subzistă, în cauză, judecătorul fondului dând dezlegarea corectă pricinii cu care a fost învestit, deoarece, cum lesne este de observat, în materia contenciosului administrativ, nu este făcută distincție între "nulitate" și "anulabilitate", având în vedere că finalitatea urmărită de legiuitor este aceeași și anume "anularea actului administrativ" emis cu încălcarea normelor legale.
În altă ordine de idei, intimatul-reclamant, a făcut precizările privind temeiul de drept pe care și-a sprijinit cererea (238-240).
Spre deosebire de obiectul acțiunii, care nu poate fi schimbat, temeiul ei juridic nu leagă instanța, care este îndreptățită și chiar obligată, în executarea rolului activ și pentru a obliga efectiv părțile, în ocrotirea intereselor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Deci, calificarea acțiunii nu se face după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după scopul urmărit de acesta prin promovarea acțiunii.
Ca atare, susținerea greșitei întemeieri în drept a acțiunii, nu este justificată și nu poate constitui argument în modificarea hotărârii, având în vedere cele subliniate anterior.
Referitor la critica vizând neindicarea literei de la art.7 din Legea nr.50/1991-R încălcate de emitent, s-a constatat că judecătorul fondului a motivat nelegalitatea actului administrativ pe considerentul că actul nu a fost însoțit de documentele cerute de articolul în discuție, respectiv avizele impuse, pe contradictorialitatea acestora, respectiv a memoriilor tehnice și a documentației înaintate, precum și pe nerespectarea condițiilor de formă, între care lipsa ștampilei pe documentul ce se presupune că provine de la autoritatea emitentă - Primarul localității, în privința elementelor de identificare a domiciliului pârâtului și a inexistenței numărului de înregistrare - ieșire din cadrul Primăriei pe actul eliberat.
Deci, documentele ce s-au folosit la emiterea autorizației conțin evidente elemente contradictorii în privința identificării imobilului ce se va construi și scopul solicitării acestui înscris.
Observând cerințele legale înscrise la art.7 din Legea nr.50/1991-R, legea cadru în materie, se constată că pârâtul a obținut autorizația cu încălcarea dispozițiilor legale, în principal, prin neîndeplinirea condiției privind dreptul de proprietate asupra terenului pe care intenționa să construiască. Dovadă, chiar memoriul tehnic întocmit pentru obținerea avizelor și în final, a autorizației, unde la rubrica "act de proprietate" este trecut "Contract de vânzare-cumpărare de 290 " sau simplu "Contract vânzare-cumpărare" fără a-i fi trecute elementele de identificare și fără a exista în materialitatea sa, anexat documentației.
Însă, din înscrisul aflat la 42 reiese, fără dubii, că între vânzătoarea și cumpărătorul s-a încheiat un singur act translativ de proprietate, în anul 1992, cuprinzând suprafața de 195, așa cum sunt schițele anexate.
Declarația ulterioară, din 2005, prin care cumpărătoarea a susținut că, de fapt, a fost înstrăinată o suprafață mai mare, în care sunt incluși și cei 95, act care a stat la baza emiterii autorizației de față, nu este însă "titlu de proprietate" în condițiile legii, aspect pe care autoritatea publică l-a ignorat.
Deci, un înscris fabricatpro causa,ce denotă "buna-credință" a pârâtului care, însă, nu s-a oprit aici, ci a mers până la semnarea în fals a reclamantului (109, 144).
Referitor la ultimele critici, s-a constatat că, după emiterea autorizației, în condițiile expuse, pârâtul a încălcat toate normele privind executarea lucrărilor de construcții, cât și cele de conviețuire socială, protecție solară, servitutea de vedere, prevenirea incendiilor.
Concluzionând că, limita hotarului actual dintre cele două proprietăți, 15 cm. este elocventă în demonstrarea temeiniciei hotărârii instanței de fond, fiind ilustrată în planșele fotografice depuse la dosar, instanța de recurs a reținut că, nu există motive care să conducă la modificarea hotărârii atacate.
Față de cele reținute, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.50/1991-R, a respins recursurile ca nefondate.
Împotriva deciziei nr.954/R-C din 17 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, la data de 3 2008, a formulat contestație în anulare, motivele contestației fiind depuse la dosar, la data de 26 2008.
La acest termen, 28 2008, apărătoarea intimatului susține că motivele contestației în anulare nu au fost depuse în termen legal, solicitând respingerea contestației ca tardiv motivată; în subsidiar, solicită respingerea contestației ca nefondată.
Curtea constată că a formulat contestația în anulare la data de 3 2008, în termenul legal de 15 zile, chiar de la pronunțarea deciziei atacate; motivele contestației au fost depuse la data de 26 2008, Curtea apreciind că și acestea au fost depuse în termen legal, în lipsa unei dovezi contrare de luare la cunoștință a motivării deciziei atacate, la o dată anterioară de către contestator.
În motivarea contestației în anulare, întemeiată pe disp.art.318 alin.1 Cod pr.civilă, se susține că instanța de recurs a omis să cerceteze în totalitate motivele de recurs formulate de către contestator.
Contestatorul arată că instanța de recurs nu a răspuns criticilor aduse de el sentinței instanței de fond:
- modul în care a fost calificată acțiunea de către intimat este rezolvată cu lipsă de obiectivitate de către instanța de recurs;
- instanța de recurs nu a examinat critica legată de aplicarea greșită a disp.art.7 din Legea nr.50/1991;
- nu a răspuns criticii privind neconcordanțele dintre elementele memoriului tehnic și autorizația de construcție;
- instanța răspunde unei critici care nu a fost formulată, respectiv analizarea dreptului de proprietate al contestatorului;
- în ceea ce privește ultima critică, instanța o examinează sumar, fără a răspunde în mod concret la aceasta.
Contestația în anulare formulată de nu este fondată.
Potrivit disp.art.318 Cod pr.civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, în afara motivelor prev. de art.317, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Instanța de recurs nu este obligată, însă, să răspundă la argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de modificare sau de casare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente, pentru a răspunde la motivul respectiv printr-un considerent comun.
În speță, instanța de recurs a răspuns la toate motivele invocate de recurentul - pârât, inclusiv la critica privind pronunțarea pe altceva decât s-a cerut, analizând calificarea juridică dată de instanța de fond acțiunii formulată de către intimatul - reclamant; la critica legată de aplicarea greșită a disp.art.7 din Legea nr.50/1991, republicată; a răspuns la critica privind neconcordanța dintre elementele memoriului tehnic și autorizația de construcție, în cadrul acesteia analizând și dreptul de proprietate al contestatorului; referitor la ultimele critici, instanța de recurs a concluzionat că pârâtul a încălcat toate normele privind executarea lucrărilor de construcții, cât și cele de conviețuire socială, protecție solară, servitutea de vedere, prevenirea incendiilor.
Contestatorul nu este mulțumit, însă, de felul în care i s-a răspuns de către instanță, dar recursul la recurs este inadmisibil.
Față de aceste considerente, urmează să se respingă ca nefondată contestația în anulare formulată de.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare, formulată de contestatorul, domiciliat în Curtea de A,-, județul A,împotriva deciziei nr. 954/R-C din 17 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CURTEA DE A, PRIMARUL MUNICIPIULUI CURTEA DE, ambii cu sediul în Curtea de A,județul A și, domiciliat în Curtea de A,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
16.12.2008
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
