Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1207/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--13.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1207
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie Țiroga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți G și împotriva sentinței civile nr. 571/19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local, Primăria comunei, și, având ca obiect, anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă personal asistat de avocat și în reprezentarea reclamantului recurent, consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați și avocat în reprezentarea pârâților intimați de grad III și IV.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită, respingerea excepției tardivității introducerii acțiuni, precizând că a fost introdusă în termenul legal
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea excepției tardivității.
Instanța unește excepția cu fondul și acordă cuvântul părților.
Pe fond reprezentantul reclamanților solicită admiterea recursului admiterea recursului cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați de gradul I și II solicită respingerea recursului și depune practică judiciară.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr. 2347/30 din 29.02.2008, reclamanții G și, au chemat în judecată în calitate de pârâți: Consiliul Local al comunei, Primăria comunei, precum și pe și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Hotărârii Consiliului Local al comunei nr. 45 din data de 25.06.2003, doar în măsura în care, în baza acestei hotărâri a fost atribuit terenul din.CF nr. 7239, nr. cad. 424 pârâților și, precum și a actelor subsecvente emise de Primăria în scopul atribuirii terenului, precum și revenirea la CF- ul dinaintea atribuirii terenului, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că, reclamanții au încheiat cu vânzătorii și un antecontract de vânzare - cumpărare a casei pe care aceștia au dobândit-o în baza Legii nr.112/1995. Acest antecontract a fost încheiat la data de 17.11.2000, urmând ca la împlinirea termenului de 10 ani prevăzut de lege ca interdicție de vânzare să încheie actul autentic.
După împlinirea termenului, s-a făcut transferul legal de proprietate printr-o sentință ce ține loc de contract autentic de vânzare - cumpărare. În momentul intabulării în CF, reclamanții au constatat că pârâții erau deja intabulați cu dreptul de proprietate asupra terenului ( curte și grădină) în baza atribuirii de teren conform HCL nr. 45/2003, căci la momentul în care a avut loc încheierea antecontractului, terenul se afla în proprietatea statului.
Reclamanții apreciază că atribuirea terenului către soții este ilegală, deoarece aceasta a avut loc după data la care reclamanții au devenit proprietari asupra casei, în temeiul principiului consensualismului, dată de la care au folosit întregul imobil, casă și teren și au achitat toate obligațiile fiscale.
În dovedirea acțiunii au fost depuse: HCL nr. 45/25.06.2003, extras CF nr. 7239, sentința civilă nr. 5353/23.05.2007, chitanțe referitoare la plata taxelor și impozitelor, pe clădiri și teren, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, răspunsul Consiliul local cu referire la aceasta, dovada achitării taxei de timbru.
Consiliul Local a formulat Întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamanți și pe cale de consecință, menținerea ca temeinice și legale a HCL 45/2003 și a actelor subsecvente emise în baza acestuia.
Se arată în Întâmpinare că, la data de 29.03.2004, pârâții s-au adresat Primăriei și au solicitat întocmirea și eliberarea actelor necesare pentru intabularea dreptului de proprietate asupra terenului. Potrivit extrasului CF prezentat ( pentru a face dovada că sunt cumpărătorii construcțiilor în temeiul Legii nr. 112/1995) la data solicitării actelor care atesta dreptul de proprietare asupra terenului aferent casei, proprietari ai construcțiilor erau pârâții, motiv pentru care acestora, prin HCL 45/2003, le-au fost emise actele care atestă dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei cumpărate în baza Legii nr. 112/1995. Reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra casei abia după ce au promovat în justiție o acțiune, ce a făcut obiectul Dosarului nr-, prin care au solicita instanței să emită o sentință care să țină loc de contract de vânzare - cumpărare a casei, fără a solicita și constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului.
Pârâții și au formulat și ei întâmpinare, prin care au solicitat respingerea în tot a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți precum și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, capăt de cerere asupra cărora au revenit la judecarea pe fond a cauzei, când nu au mai solicitat cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare au fost invocate și excepția prematurității introducerii cererii și a decăderii petentului din termenul legal de a formula acțiune, față de depășirea termenului maxim de un an de la data emiterii actului contestat.
Prin sentința civilă nr. 571 din 19 iunie 2008, Tribunlul Tar espins actiunea formulata de reclamantii G si, in contradictoriu cu paratii CONSILIUL LOCAL si PRIMARIA COMUNEI, si, pentru anulare act administrativ.
În motivarea soluției pronunțate prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la prima excepție, a prematuritții introducerii cererii la instanță, față de faptul că reclamanții au formulat plângerea prealabilă la data de 31.01.2008 iar prin Adresa nr, R/403 din 07.02.2008 au primit răspuns că, "plângerea prealabilă " prin care a fost solicitată revocarea HCL 45/2003 a fost discutată în ședința ordinară a Consiliului Local și s-a stabilit că hotărârea a fost emisă cu respectarea legislației în vigoare, acesta poate fi considerat ca un răspuns nefavorabil, motiv pentru care la data de 29.02.2008 s-au adresat instanței.
În ceea ce privește a doua excepție, a decăderii reclamanților din dreptul de a promova acțiune, față de depășirea termenului limită de un an de la data emiterii actului, ei au susținut că au luat la cunoștință despre acesta la data de 28.01.2008 conform ștampilei din colțul actului contestat, iar față de faptul că nu s-a făcut dovada contrară, tribunalul va respinge și această excepție.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul constată următoarele:
Așa cum este consemnat și în Sentința civilă nr. 5353/23.05.2007, între reclamanții și pârâții a fost încheiat, la data de 17.11.2000, un antecontract de vânzare cumpărare, prin care soții în calitate de proprietari tabulari ai casei situată în com., la nr. 98, au convenit la transmiterea dreptului de proprietate, urmând ca părțile să se prezinte la notar pentru a semna contractul în forma autentică de îndată ce se împlinea termenul de 10 ani al interdicției de înstrăinare, termen prevăzut de Legea nr. 112/1995. Termenul fiind expirat, iar pârâții refuzând sub diferite pretexte prezentarea la notar, reclamanții s-au adresat instanției de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 5353/23.05.2007, pronunțată în Dosar nr-, Judecătoria Timișoaraa dispus admiterea acțiunii civile formulată de reclamanții și și a constatat că prin promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare, promitenții vânzători și s-au obligat către promitenții cumpărători G și, la a le vinde casa cu nr. 98, situată în comuna, înscrisă în CF nr. 7239, nr. top. 424, instanța dispunând și înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândit în CF 7239 cu titlu de cumpărare.
Anterior pronunțării sentinței mai sus indicate, Consiliul Local al Comunei a emis deja Hotărârea nr. 45/25.06.2003, privind atribuirea în proprietate a suprafețelor de teren aferente imobilelor cumpărate de către cetățenii comunei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995. La articolul 1 este consemnată hotărârea de atribuire în proprietate a întregii suprafețe de teren existente în extrasele CF și care sunt aferente imobilelor cumpărate de către cetățeni, conform Legii nr. 112/1995.
La aceea dată, proprietari ai imobilului înscris în CF nr.7239, nr. cadastral 424, Casa nr. 98 curte și grădină, de 2820 mp. erau și soția, deci ei erau beneficiari ai HCL 45/25.06.2003, alături de alți consăteni, proprietari ai imobilelor cumpărate conform Legii nr.112/1995.
Pârâții și-au îndeplinit obligația asumată față de reclamanții, prin antecontract, de a le vinde casa, căci era singurul imobil pentru care a fost încheiată promisiunea de vânzare. Dacă s-ar fi dorit vânzarea și a terenului, nu era nici un impediment de a fi trecut și acesta în antecontract, căci la data încheierii lui, exista interdicția de vânzare și asupra casei așa cum era din punct de vedere legal și asupra terenului, ceea ce nu a împiedicat părțile de a-l încheia.
Pentru considerentele mai sus invocate, tribunalul apreciază că Hotărârea Consiliului Local nr. 45/25.06.2006 comunei, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, ea vizând toți cetățenii comunei, care la aceea dată erau proprietari ai caselor cumpărate în baza Legii nr. 112/1995, situație în care se aflau și pârâții și și urmează ca în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, să dispună respingerea acțiunii formulate de reclamanții G și, având ca obiect anularea HCL -ului mai sus indicat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții au cumpărat prin act sub semnătură privată denumit "antecontract de vânzare cumpărare" din 17 noiembrie 2000 practic întregul imobil (casă curte și grădină) întrucât în cuprinsul acestui act se face vorbire de un drept de prempțiunea cu privire la imobil, de asemenea reclamanții au intrat "în posesia de fapt a imobilului" la data încheierii antecontractului. Nu se putea însă referi concret la teren deoarece, la acel moment terenul era proprietatea de stat, Din acest opunct de veder, susținerea primei instanței că dacă s-ar fi dorit și vânzarea terenului, nu era nici un impediment de a fi trecut și acesta în antecnontract, este o susținere fără nici un argument deoarece terenul nu era vâmzătorilor și prin urmare nu puteau face referiri cu caracter dispozitiv vis-a-vis de teren. Vânzătorii avea folosința terenului, folosință pe care au predat-o cu predarea casei de locuit încă din momentul încheierii antecontractului în 17 noiembrie 2000, urmând cau lterior când s-a reglementat situația acestor terenuri să facă forme deintra în proprietatea terenului afarent având în vedere faptul că erau porprietari asupra casei. Această folosință totală a casei și teremnului nu le-a fost niciodată tulburată de către pârâții, doar că ulterior aceștia au început săî se eschiveze de la obligațiile ce le reveneau din antecontract în nsensul că nu s-au prezentat la notar pentru autentificarea vânzării fiind nnevoiți să-i acționeze în judecată și obținând o sentință care ține loc de act autentic. Din păcate acest comportament de rea credință a pârâților nu trezește nici un interes și nici o apreciere din partea instanței de conetncios.
Cu privire la folosința casei și terenului aferent precizeză că s-au mutat aici efectiv din noiembrie 2000, au declarat imobilul la Primăria, au plătit de atunci toate taxele și obligațiile fiscale inclusiv pentru teren. Fiind mutați la această adresă din comuna, achitând taxele și impozitele aferente, este mai mult decât evident că Primăria cunoștea faptul că se comportau ca adevărații proprietari ai casei, plătind și taxele pentru teren care era în administrarea primăriei, proprietate a Statului Român. Analizând această stare de fapt, rezultă în mod clar că atât pârâții cât și Primăria, la momentul atribuirii terenului aferent casei de locuit în favoarea lui, în anul 2004 au fost de totală rea credință, motiv pentru care actele de atribuirea terenmului sunt lovite de nulitatea absolută.
Astfel, pronind de la prevederea legală de principiu art. 12 din Legea nr. 112/1995, că terenul se atribuie proprietarului locuinței, pârâții au fost de rea credință întrucât, ținând seama de principiul consensualismului între reclamanți și pârâții nu era necesară înscrirea dreptului în, întrucât nici care nu dispuneau de acest drept în raport cu vreun terț. Fiecare dintre aceștia era obligat să respecte cu bună credință antecontractul de vânzare cumpărare.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea nr.45 din 25.06.2003, se constată că prin art.1 din această hotărâre Consiliul Local a aprobat "atribuirea în proprietate a întregii suprafețe de teren existente în extrasele de carte funciară și care sunt aferente imobilelor cumpărate de către cetățeni conform Legii nr.112/1995".
Curtea apreciază că, în speța dedusă judecății, ne aflăm în prezența unui act administrativ unilateral cu caracter normativ, ale cărui dispoziții au fost adoptate în consens cu dispozițiile art.26 din Legea nr.112/1995 și art.37 din nr.HG20/1966 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.
Or, prin aceste dispoziții legale, se reglementează dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției și a anexelor gospodărești, cumpărate în baza Legii nr.112/1995, în sensul celor dispuse de Consiliul Local prin hotărârea a cărei anulare se solicită.
Drept urmare, argumentele invocate de reclamanți, relativ la titlul de propriette deținut sunt nerelevante în speța de față, ele nu constituie motive de nulitate al.e actuilui administrativ atacat, ci con stituie motive ce țin de aplicarea acestuia.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor5 art. 312 aliniatul 1.pr.cigv. să respingă ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții G și împotriva sentinței civile nr. 571 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
Red./19.12.2008
Tehnodact / 2 ex./22.12.2008
Prima in stanță: Tribunalul Timiș - Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Anca Buta, Dorin Ilie Țiroga
