Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1206/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 13.08.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1206
Ședința publică din 10 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie Țiroga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent, împotriva sentinței civile nr. 305/1.07.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Municipiul A prin Primar, având ca obiect, litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, iar în reprezentarea pârâtei intimate, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtului intimate depune la dosar întâmpinare care se comunică reclamantului recurent, acesta precizează că nu solicită acordarea unui termen pentru studierea acesteia și depune la dosar practică judiciară a Curțiid e Apel Timișoara.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 2 iunie 2008 reclamantul chemat în judecată pe pârâtul Municipiul A, solicitând să fie obligat la alocarea și plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând " indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv, pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007, respectiv suma de 10.411 lei, actualizarea acestor sume, reprezentând " indemnizația de dispozitiv" cu coeficientul ratei inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data efectuării plății și consemnarea acesteia în carnetul de muncă.
În motivarea cererii se arată că reclamantul a avut calitatea de consilier juridic în cadrul Primăriei municipiului A, fiind funcționar public.
Reclamantul consideră că întrucât își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice are dreptul conform Ordinului 496/2003 la indemnizația de dispozitiv reglementată de pct.9.2, aceste dispoziții nefăcând distincții intre administrația publică centrală ori cea locală.
Reclamantul mai arată că a efectuat procedura plângerii prealabile, prevăzută în cuprinsul art. 7 din Legea 554/2004 a cărei soluționare favorabilă a fost refuzată.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri prin care a făcut dovada calității sale de funcționar public.
Cu privire la cererea prin care reclamantul a solicitat alocarea și plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, instanța constată această cerere ca neîntemeiată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 13 din Legea 138/1988 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradație, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr.1 la nr. 275/2002 cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate " Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".
Indemnizația de dispozitiv prev. la pct. 9.2 din actul normativ mai sus menționat este întemeiată și pe disp. art.17 alin. 3 din OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului, potrivit cărora personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior conform legislației precum și în limita bugetului aprobat de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Raportat la cadrul legal incident speței deduse judecății singura interpretare juridică ce rezultă din dispozițiile legale precitate este că personalul civil din MIRA ce își desfășoară activitate în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul MAI nr. 275/2002 modificat prin nr. 496/2002 este o categorie distinctă de personalul oricăror structuri ale administrației publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Aspectul invocat de reclamant în susținerea temeiniciei cererii de acordare a indemnizației de dispozitiv respectiv faptul că își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, nu prezintă relevanță juridică întrucât Ordinul 496/2003 nu îi este aplicabil deoarece nu se aplică personalului din cadrul aparatului de specialitate al administrații publice locale, dispozițiile legale adresându-se exclusiv personalului la care face referire Legea 138/1999.
Ca atare, numai angajaților MIRA, respectiv doar personalului militar și civil din cadrul MIRA care într-un fel sau altul sunt angrenați în acțiuni operative în cadrul exercitării atribuțiilor de ordine publică și care trebuie să se afle în permanență la dispoziția conducerii sale operative, pot beneficia de drepturile stabilite, la care face trimitere Ordinul 496/2003.
În argumentarea acestei opinii instanța reține și incidența prevederilor art 91 din Legea 215/2001 potrivit cărora primăria este o structură funcțională a autorității publice locale ceea ce înseamnă că aceasta nu face parte din structura Ministerului Administrației Internelor și Reformei, astfel că nici personalul din administrația publică locală nu beneficiază de dreptul prev. de art. 13 din legea nr. 138/1999, respectiv indemnizația de dispozitiv.
Reținând așadar concluzia legală ce se impune cu necesitate pe baza celor prezentate și anume că prevederile Legii 138/1999 privește drepturile personalului preexistent modificărilor survenite prin Ordinul nr. 496/2003 și se adresează strict personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea reclamantului pentru acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salarul de bază, cărora în calitate de funcționai public ai Primăriei municipiului A nu îi sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI 496/2003.
Invocarea de către reclamant a unor spețe similare în care s-au pronunțat soluții diferite nu constituie un argument legal în sensul admiterii acțiunii.
Tocmai în vederea realizării uniformizării soluțiilor în Comisia de a practicii judiciare organizată de la 19 martie 2008, fost exprimat punctul de vedere și adoptată soluția de principiu referitor la acordarea indemnizației de dispozitiv, în sensul că administrația publică locală nu face parte din structura MAI iar refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile nr. 496/2003.
Prin urmare, în considerarea tuturor aspectelor legale invocate cât și în aplicarea soluției adoptate de cu valoare de principiu însușite de către instanța de contencios administrativ, singura soluție legală ce se impune a fi pronunțată este în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că a solicitat acordarea sporului de dispozitiv pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007 în cuantum de 10411 lei actualizați cu coeficientul ratei inflației de la scadența fiecărei indemnizații până la efectuarea plății și consemnarea acesteia în cartea de muncă s-a întemeiat pe dispozițiile Ordinului MAI Nr. 469/2003 Legii nr. 188/1999 pe Legea nr. 137/2000 precum și pe Legea nr. 54/2003 cât și prevederile Cap. V din Constituția României.
Apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 punctul 9.pr.civ. respectiv se află în prezența unei aplicări greșite a legii.
Consideră ca nelegale susținerile primei instanțe privind neaplicarea Ordinului nr. 469/2003 în condițiile în care la nivel național în alte departamente administrative au fost recunoscute și plătite aceste drepturi salariale.
La dosar s-a depus întâmpinare formulată de pârâtul Municipiul A prin Primar, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată că hotărârea pronunțată de prima instanță a fost dată corect, reținându-se faptul că funcționarii publici care funcționează în cadrul aparatului administrativ al unității administrativ teritoriale nu fac parte din categoria celor îndreptățiți la a primi această indemnizație de dispozitiv.
Consideră că este perfect legală și temeinică, interpretarea dată de instanță textului de lege fiind corectă și judicioasă.
Prin Ordinul MA. nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la anexa nr. 1 la Ordinul nr. 275/ 2002 cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate "Normele Metodologice" pentru aplicarea prevederilor legii la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Personalul civil din MIRA ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizații de dispozitiv potrivit punctului 9.2. din Ordinul MAI nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare și personalul oricăror altor structuri ale administrației publice centrale, locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant faptul că ambele își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În concluzie, personalului din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile exclusiv angajaților MIRA.
De altfel funcționarilor publici ce își desfășoară activitatea în cadrul autorităților publice le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 republicată, privind statutul funcționarilor publici și a altor acte normative speciale.
Prin nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, nu a fost prevăzută și indemnizația de dispozitiv solicitată de recurent, și această indemnizație nu a fost prevăzută nici printr-un act normativ anterior similar respectiv nr.OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
Analizând recursul din prisma criticilor formulate și din oficiu, conform dispozițiilor art. 304/1 Cpc, Curtea constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 13 din Legea 138/1988 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradație, respectiv din salariul de bază, iar prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr.1 la nr. 275/2002 cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate " Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".
Astfel cum corect a reținut și instanța de fond, indemnizația de dispozitiv prev. la pct. 9.2 din actul normativ este întemeiată și pe disp. art.17 alin. 3 din OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului, potrivit cărora personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior conform legislației precum și în limita bugetului aprobat de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Susținerile recurentului pentru acordarea indemnizației de dispozitiv în sensul că își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, nu poate fi determinant câtă vreme Ordinul 496/2003 nu îi este aplicabil deoarece nu se aplică personalului din cadrul aparatului de specialitate al administrației publice locale, dispozițiile legale adresându-se exclusiv personalului la care face referire Legea 138/1999 și, pe cale de consecință numai angajaților MIRA, respectiv doar personalului militar și civil din cadrul MIRA care într-un fel sau altul sunt angrenați în acțiuni operative în cadrul exercitării atribuțiilor de ordine publică și care trebuie să se afle în permanență la dispoziția conducerii sale operative, pot beneficia de drepturile stabilite, la care face trimitere Ordinul 496/2003, opinie sprijinită și de prevederilor art 91 din Legea 215/2001 potrivit cărora primăria este o structură funcțională a autorității publice locale ceea ce înseamnă că aceasta nu face parte din structura Ministerului Administrației Internelor și Reformei.
Față de cele mai sus expuse, cum prin recurs nu au fost invocate motive care să ducă la casarea sau modificarea sentinței recurate, apreciindu-se că hotărârea recurată este temeinică și legală, Curtea va Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 305/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 305/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 134 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
Red.CA./ 11.12.2008
Tehnodact / 2 ex./11.12.2008
Prima instanță: Tribunalul Arad - Judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Anca Buta, Dorin Ilie Țiroga
