Obligația de a face. Decizia 1227/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1227
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.579/25.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții personal și asistați de avocat, iar în reprezentarea intimatului consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta recurenților precizează faptul că hotărârea atacată nu le-a fost niciodată comunicată clienților săi, iar hotărâre, HCL nr.157/2002nu avea cum să fie prelungită prin HCL nr.139/2008, având în vedere conținutul acesteia din urmă hotărârii. Depune la dosar certificatul de urbanism nr.3960/18.08.2009 prin care HCL nr.157/2002 prelungește HCL nr.139/2007, de asemenea mai depune dovada pentru eliberarea unor certificate de construcții, extras de carte funciară din care reiese faptul că această hotărâre ar fi produs modificări naturii juridice a terenului.
Curtea invocă, din oficiu, excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la cererea de modificare a HCL nr.157/2002 și nemaifiind alte cereri acordă cuvântul atât asupra excepției, cât și în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurenților-reclamanți arătă că nu au formulat plângerea prealabilă întrucât hotărârea atacată nu le-a fost adusă la cunoștință în fața acestei instanțe, iar pe fond solicită admiterea recursului, casarea și trimiterea spre rejudecare a sentinței.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită admiterea excepției lipsei procedurii prealabile, iar pe fond respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Timișoara sub nr-, reclamanții si au chemat in judecata pe paratul CONSILIUL LOCAL AL MUN. solicitant ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligat pârâtul la modificarea Planului Urbanistic General aprobat prin 157/2002 pentru imobilul situat in T, str. - nr.24, inscris in CF 1185, nr. top.30663/1/2 si 30663/2 in sensul radierii mențiunii Zona de spatii verzi si înscrierea mențiunii Loc de casa.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanții sunt proprietarii tabulari ai imobilului menționat, fiind înregistrat în CF nr. 16094/2000 T ca loc de casă și susțin că ulterior li s-a comunicat de către Primărie un certificat de urbanism și un plan de situație din care rezultă că respectivul imobil figurează ca zonă de spații verzi și ca imobil propus pentru locuințe, motiv pentru care au formulat prezenta acțiune.
Pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUN. a depus la dosar întimpinare prin care a solicitat respingerea cauzei deoarece, potrivit nr.OUG 195/2005, modificată și completată prin OUG114/2007, este interzisă, indiferent de regimul juridic, schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor, actele încheiate cu nerespectarea acestei dispoziții fiind lovite de nulitate absolută, prevăzându-se totodată, obligația corelativă a autorităților publice de a respecta prevederile actelor normative menționate; susține, de asemenea, că pentru imobilul în litigiu a fost eliberat un certificat de urbanism, în prezent expirat, prin care se arată că acesta nu poate fi folosit în scopul declarat, întrucât nu respectă funcțiunea conform Planului Urbanistic General, aprobat și prelungit prin
Prin sentința civilă nr.12535/2008 pronunțat în dosar nr-, Judecătoria Timișoaraa admis excepția de necompetenta materiala și a declinat cauza in favoarea Tribunalului Timiș, cauza fiind înregistrată la această instanță sub același număr.
Prin sentința civilă nr.579/25.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de către și, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin 157/2002 s-a aprobat al mun. T conform Proiectului nr. 34.233/010/Ka, Kb si local de urbanism aferent.
Proiectul a fost întocmit de către SC SA SA si a primit avizul Ministerului Lucrărilor Publice si Amenajării Teritoriului, Avizul Ministerului Culturii si cultelor precum si avizele Comisiei pentru studii, prognoze economice, buget, finanțe, impozite si taxe, Comisiei pentru dezvoltare urbanistica, amenajarea teritoriului si patrimoniu, Comisiei pentru administrarea domeniului public si privat, servicii publice si comerț, regii autonome si societăți comerciale, Comisiei pentru administrație locala, juridica, ordine publica, drepturile omului si problemele minorităților, Comisiei pentru cultura, știința, învățământ, turism, sport si culte si Comisiei pentru sănătate, munca si protecție sociala, ecologie si protecția mediului.
Prin certificatul de urbanism solicitat i s-a comunicat reclamanților ca acesta nu poate fi utilizat in scopul declarat întrucât potrivit zona respectiva este declarata zona de spatii verzi.
In consecința, reclamanții au solicitat modificarea al Mun. T in ceea ce privește parcela de teren ce le aparține, însa aceasta solicitare nu este conforma cu cele prevăzute de art. 32 din 350/2001.
Solicitarea reclamanților și anume înscrierea mențiunii Loc de casa in loc de mențiunea Zona de spatii verzi nu este posibila întrucât legea nu permite o astfel de modificare a.
În condițiile în care activitatea de amenajare a teritoriului trebuie sa respecte drepturile generațiilor viitoare, unul din cele mai importante drepturi fiind acela la un mediu sănătos, transformarea unor zone verzi care reprezintă garanția unui aer nepoluat, în zone de casa este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții și solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că prima instanță nu a verificat în nici un mod legalitatea HCL nr.157/2002 și nu s-a făcut dovada efectuării procedurii de supunere spre dezbatere publică atât a -ului cât și în vederea prelungirii valabilității acestuia, cerință necesară și obligatorie. Instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile OUG nr.114/2007 și consideră că are aplicabilitate în cauză deși schimbarea destinației terenului proprietate privată a unui terț nu poate interveni printr-o măsură unilaterală și arbitrară a Consiliului Local. Se mai arată că, prezentarea generală a -ului s-a realizat în 1999, data avizării proiectului, iar în fapt a fost aprobat în 28.05.2002 perioadă în care s-au înregistrat schimbări de natură juridică și socio-economică care au condus la nevalabilitatea avizelor anterioare.
În raport cu prevederile legale ce impun obligativitatea avizării acestor -uri de către instituțiile abilitate și faptul că HCL atacat nu face mențiune despre existența acestor avize recurenții solicită a se constata că hotărârea atacată nu întrunește condițiile de legalitate impuse de lege. Se mai arată că aceștia au fost în imposibilitatea de a formula opoziție la acest act întrucât acesta nu a fost adus la cunoștința opiniei publice, iar pe de altă parte, până în anul 1999 imobilul a fost în litigiu.
În modalitatea în care s-a aprobat HCL nr.157/2002 raportat și la refuzul acordului de construire recurenții consideră că s-au încălcat prevederile art.4 și 34 din HG nr.525/1996 la care se face referire în preambulul hotărârii atacate, fiind totodată încălcate dispozițiile art. 56-61 din legea nr.350/2001. De asemenea, se solicită a se observa că HCL nr.157/2002 nu putea fi prelungit prin HCL nr.139/2008 deoarece instituția prelungirii nu este menționată în actele normative în materie,în fapt impunându-se supunerea spre reavizare.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9, 3041și 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul Tas olicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe arătând că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, prin certificatul de urbanism solicitat de reclamanți li s-a comunicat acestora faptul că potrivit -ului zona respectivă este declarată zonă de spațiu, iar legea nu permite o modificare a -ului în sensul solicitat de reclamant.
La termenul de judecată din 3.11.2009 Curtea din oficiu a pus în discuția părților lipsa procedurii prealabile cu privire la cererea de modificare a HCL nr.157/2002, chestiune la care reclamanții au arătat că nu au formulat plângerea prealabilă întrucât hotărârea atacată nu le-a fost adusă la cunoștință.
Raportat la această excepție, ținând cont și de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, instanța reține că, potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității emitente sau celei superioare dacă există, revocare în tot sau în parte a acesteia.
Termenul pentru formularea plângerii prealabile diferă după cum este vorbă despre acte administrative individuale sau normative, în primul caz, plângerea formulându-se în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, iar în cazul actului normativ administrativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând ( art.7 alin.2 din Legea nr.554/2004).
În speță, reclamanții au solicitat modificarea HCL nr.157/2002 prin care s-a aprobat al Municipiului T, iar prin natura sa această hotărâre are caracterul unui act administrativ normativ, întrucât vizează o situație cu caracter general și se adresează unui număr nedeterminat de persoane. În aceste condiții nu era necesară comunicarea hotărârii către reclamanți pentru ca aceștia să formuleze plângerea prealabilă, ci era suficient ca, după emiterea certificatului de urbanism nr.1725/3.04.2006 din cuprinsul căruia reclamanții au luat la cunoștință că imobilul respectiv figurează în zonă de spații verzi conform HCL nr.157/2002, aceștia să formuleze plângerea prealabilă pentru modificarea HCL nr.157/2002în condițiile art.7 alin.2 din Legea nr.554/2004.
În schimb, reclamanții au înțeles să solicite direct instanței de contencios modificarea actului administrativ cu caracter normativ situație ce face ca acțiunea acestora să apară ca fiind inadmisibilă pentru neefectuarea, anterior sesizării instanței a procedurii prealabile, anterior invocate. Tocmai pentru că, în cazul actelor normative cu caracter normativ acestea se aduc la cunoștință publică în modalitățile precizate de Legea nr.215/2001 și nu sunt comunicate în mod individual, legiuitorul a prevăzut că procedura prealabilă poate fi formulată oricând.
Considerentele anterior menționate sunt de natură a conduce la menținerea soluției primei instanțe privind respingerea acțiunii dar, pe considerentul legat de lipsa procedurii prealabile.
La aceasta, se mai adaugă faptul că, prin motivele de recurs reclamanții și-au modificat cauza acțiunii introductive, aspect nepermis de dispozițiile art.294 alin.1 cu raportare la art.316 Cod procedură civilă. Astfel, prin acțiunea introductivă formulată la Judecătoria Timișoara reclamanții au solicitat modificarea HCL nr.157/2002 apreciind că imobilul înscris în cartea funciară ca loc de casă în suprafață de 905 mp. nu poate figura în mod legal ca zonă de spații verzi conform -ului aprobat prin HCL nr.157/2002. În fața instanței de contencios administrativ, pârâtul Consiliul Local al municipiului Tad epus întreaga documentație ce a stat la baza adoptării HCL nr.157/2002 iar reclamanții nu au înțeles să formuleze o precizare de acțiune prin care să invoce drept cauză a acțiunii nelegalitatea HCL nr.157/2002 prin raportare la lipsa sau nevalabilitatea avizelor necesare, a procedurii de dezbatere publică sau prin raportare la actul normativ cu putere superioară reprezentat de HG nr.525/2006 privind planul urbanistic general. Toate aceste chestiuni, reclamanții le-au invocat pentru prima dată în fața instanței de recurs, reprezentând în fapt o modificare nepermisă a cauzei acțiunii introductive și care nu putea genera critici la adresa hotărârii primei instanțe sub acest aspect.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții și împotriva sentinței civile nr.579/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 3.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
red.-P- 10.11.2009
tehnored. - 20.11.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
