Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1239/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1239/R-CONT
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, nr.73, județul A, împotriva sentinței civile nr. 223/CA/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în A,--20, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 11 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 9 decembrie 2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul Gas olicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A, să se dispună anularea dispoziției nr.-/10.11.2008 prin care a fost sancționat disciplinar cu destituirea, cât și reintegrarea în muncă, cu plata drepturilor bănești corespunzătoare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a funcționat ca agent principal de poliție în cadrul Inspectoratului, iar măsura disciplinară luată împotriva sa este netemeinică și nelegală, neexistând nicio probă că ar fi săvârșit vreo abatere disciplinară și fiind încălcate normele procedurale privind aplicarea sancțiunii.
Prin sentința nr.223/CA din 26 iunie 2009, Tribunalul Argeșa respins acțiunea.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că reclamantul a fost cadru activ al Ministerului Administrației și Internelor, iar raporturile sale de serviciu cu Inspectoratul Județean de Poliție de Frontieră A au intrat sub incidența Legii nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului. Apărarea în sensul încălcării normelor ce reglementează efectuarea procedurii prealabile a fost înlăturată, cu motivarea că pârâta a respectat dispozițiile art.59 pct.6 din Legea nr.360/2002 și art.28-32 din 400/2004 privitor la respectarea dreptului de a cunoaște în întregime actele cercetării și de a solicita probe în apărare, iar la terminarea cercetării să cunoască concluziile acesteia.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că s-a făcut dovada că reclamantul a săvârșit abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, în sensul că în perioada 04.03 - 20.03.2008, fiind îndrumat de medicul unității să se prezinte la Spitalul Militar Timișoara, a refuzat, iar la data de 24.03.2008 a refuzat să primească ordinul de serviciu, pe care l-a aruncat într-un canal de colectare a apelor din curtea unității. De asemenea, a avut o comportare necorespunzătoare în familie și în societate aducând atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului instituției, constând în aceea că la data de 01.10.2008, aflându-se în timpul liber, în ținută de serviciu s-a deplasat în fața Prefecturii A, unde a manifestat pe motiv că este persecutat. În sfârșit, în zilele de 2, 3 și 4 octombrie 2008 lipsit nejustificat de la locul de muncă.
Având în vedere că toate aceste abateri disciplinare au o gravitate care justifică aplicarea sancțiunii disciplinare a destituirii, în baza art.58 lit."d" din Legea nr. 360/2002, acțiunea reclamantului a fost respinsă sub aspectul tuturor capetelor de cerere.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs reclamantul, care a susținut că este nelegală și netemeinică pentru că s-a dat cu încălcarea prevederilor art.261 alin.pct.5 ceea ce atrage nulitatea potrivit art.105 pct.2 Cod pr.civilă, fără ca Poliția de Frontieră să aibă prevăzut în legea specială dreptul de a-și obliga angajații să se interneze fără acordul lor ( ceea ce ar constitui infracțiune). S-a mai susținut că sentința încalcă formele de prev. de art.105 aljn.2 Cod pr.civilă, că nu recunoaște nelegalitatea ordinelor despre care se spune că nu le-a respectat - ce nici nu i-au fost comunicate. Instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de a se depune înscrisuri care să dovedească acționarea asupra sa în limitele competenței și atribuțiilor de serviciu și nici asupra condițiilor de formă ce atrag nulitatea absolută a sancțiunii. Ordinul 400 restricționează drepturile prevăzute în actele normative ierarhic superioare, fapt ce trebuia observat de prima instanță.
În raport de dovedirea depunerii în termen a motivelor de recurs la Tribunalul Argeș, cauza a fost repusă pe rol, pentru soluționarea recursului, rămânând lipsită de obiect excepția nulității invocată prin întâmpinare la data de 9.10.2009 de Poliția de Frontieră
Ulterior, la 2 noiembrie 2009 s-a depus întâmpinare la motivele de recurs, prin care pârâtul solicita respingerea acestuia, cu motivarea de esență că actul a fost emis cu respectarea legislației aplicabile în materie după o corectă apreciere a situației, arătându-se în același timp că motivele ce privesc încălcarea prevederilor art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, existența unei infracțiuni prin obligarea la internarea medicală și lipsirea de temei legal nu sunt detaliate, însă nu era permis instanței ca din oficiu să se pronunțe în afara investirii.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și prin raportare la disp.art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Nu poate fi reținută prima critică ce vizează neindicarea motivelor de fapt și de drept care au conturat convingerea instanței, cât timp aceasta a detaliat argumentele în sensul respingerii acțiunii. Aplicarea sancțiunii nu a privit doar împrejurarea refuzului de a se prezenta în vederea expertizării neuropsihiatrice, ci a analizat toate faptele reclamantului, conchizând în sensul săvârșirii abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa.
Dincolo de faptul că nu se arată în concret de ce hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, se constată că prima instanță s-a raportat la dispozițiile actelor normative incidente în cauză, respectiv Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului și Ordinul nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerului Administrației și Internelor.
Nu s-a solicitat de către reclamant să se stabilească legalitatea ordinului în cauză, astfel că nu se poate imputa instanței că nu s-a pronunțat în acest sens, în lipsa unei legale investiri, în caz contrar fiind încălcat principiul disponibilității consacrat de art.129 alin.6 Cod pr.civilă. Susținerile părților au fost consemnate, iar cererile reclamantului au fost încuviințate, fără a exista vreo vătămare a părții, cum se susține.
Se va remarca faptul că nu a existat o obligare la internarea medicală, ci doar s-au emis ordine de serviciu în vederea deplasării la Spitalul din T, iar dintr-o analiză detaliată a faptelor reținute în sarcina reclamantului, s- conchis de către prima instanță că toate acestea constituie abateri disciplinare, care au justificat aplicarea sancțiunii contestate.
În cadrul cercetărilor prealabile au fost respectate disp.art.59 pct.6 din Legea nr.360/2002 și art.28 - 32 din Ordinul nr. 400/2004, reclamantul refuzând sistematic primirea, semnarea sau aducerea la cunoștință a materialelor întocmite, acesta fiind destituit din poliție pentru abateri disciplinare grave: lovirea injurierea unui coleg în data de 13.02.2008, refuzul de a se prezenta la Spitalul Militar Timișoara pentru clarificarea situației neuropsihiatrice, în condițiile în care a avut un comportament nervos și agresiv, deplasarea în ținută de serviciu în fața Prefecturii, când a afișat o pancardă inscripționată "polițist maltratat ", lipsa la serviciu în data de 2.10.2008 și în noaptea de 3/4 octombrie 2008.
Va fi înlăturată însă, apărarea formulată de intimat la termenul din 11 noiembrie 2009, când a susținut că s-a formulat contestație cu depășirea termenului de 5 zile de la comunicarea deciziei atacate. Dovezile existente la dosar (49 verso) atestă faptul că s-a transmis contestația la șeful Direcției Poliției de Frontieră la data de 14 noiembrie 2008, în termenul legal prevăzut de art. 61 din Legea nr.360/2002
În concluzie, abaterile disciplinare justifică măsura destituirii, în temeiul art.58 lit.d din Legea nr.360/2002, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
Văzând și disp.art.274 Cod pr.civilă, recurentul - reclamant va fi obligat să plătească intimatului - pârât suma de 295 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( sumă stabilită în raport de bonurile fiscale pentru combustibil, de la fila 11).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, nr.73, județul A, împotriva sentinței civile nr. 223/CA/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, cu sediul în A,--20, județul
Obligă pe recurentul - reclamant să plătească intimatului - pârât suma de 295 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
10.12.2009
Jud fond
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
