Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1446/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1446/2008
Ședința publică din 16 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul formulat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 175 din 05.02.2008 pronunțată în dosarul - al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL BMR EPREZENTAT PRIN PRIMAR, SC SRL și PRIMARUL MUNICIPIULUI B, având ca obiect anulare act anulare act emis de autorități publice locale
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 iunie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
deliberând, reține că,
Prin sentința civilă nr. 175 pronunțată la data de 05.02.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, a fost respinsă acțiunea precizată și promovată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI B M și B
De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenientul, iar reclamantele și intervenientul au fost obligați să plătească pârâtei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Examinând acțiunea, în baza probatoriului administrat, instanța de fond a reținut că autorizația de construire nr. 190/20.03.2007 a fost emisă de Primarul Municipiului B M în favoarea pârâtei în vederea construirii unei spăIătorii auto pe str. -, nr. 26/A, pe terenul înscris în 10.732 nr. topo 1541/4/1, 1541/4/2 în suprafață de 1291 mp (nr. top 1541/4/1 și nr. top 1541/4/2) aparținând numiților, și, ultimii trei deținând și calitatea de asociați fondatori ai astfel că primul motiv de nelegalitate invocat de reclamante și intervenient a fost înlăturat considerându-se că din acest punct de vedere autorizația a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991.
Referitor la susținerile reclamantelor și a intervenientului potrivit cărora acordurile vecinilor și - nu ar fi valabile deoarece nu au fost date în fața notarului public, instanța le-a înlăturat, în condițiile în care acestea au fost exprimate în fața unui avocat care în temeiul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 a atestat data, conținutul și identitatea părților.
In ceea ce privește cel de al treilea motiv invocat, s-a reținut că acesta nu are suport legal atâta timp cât prevederile art. 10 lit. e din Legea nr. 50/1991, prevede că în cazurile unde s-au instituit pentru anumite zone un regim de protecție prevăzut în planurile de amenajare a teritoriului și în documentațiile de urbanism aprobate, solicitantul va obține avizul organismelor competente. In acest sens, prin răspunsul comunicat reclamantelor cu ocazia plângerii prealabile efectuate de către acestea, se arată că în zona 3 se admit funcțiuni comerciale și servicii profesionale cu condiția ca suprafața acestora să nu depășească 200 mp. și să nu genereze transporturi grele, iar traficul în speță nu afectează tronsonul între str. - - și Cimitirul evreiesc.
Mai mult, instanța de fond a apreciat că toate motivele pe care reclamantele le invocă în susținerea acțiunii lor, inclusiv motivele intervenientului în interes accesoriu, trebuiau să lezeze un drept al acestora sau un interes legitim, or, motivele invocate de părți nu se includ în această categorie, motiv pentru care instanța a considerat că părțile nu au justificat pe deplin interesul în promovarea acțiunii și a cererii de intervenție.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs, în termenul legal, reclamanții, și solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și cererii de intervenție și anularea în tot a autorizației de construire nr. 190 din 20 martie 2007, emisă în favoarea de către Primăria B M, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții au arătat că instanța de fond a respins cererile lor motivând, în esență, că terenul pe care se construiește este proprietatea asociaților pârâtei, că acordul vecinilor a fost certificat de un avocat, iar nerespectarea Regulamentului urbanistic al municipiului BMa probat prin nr. 349/1999 nu este un motiv cu suport legal, atâta timp cât prin răspunsul la plângerea prealabilă se afirmă că în acea zonă se admit funcțiuni cu condiția să nu depășească 200 mp. și să nu genereze transporturi grele, iar în speță traficul nu ar afecta tronsonul între str. - și Cimitirul evreiesc.
În legătură cu reținerea instanței de fond că nu au justificat vreun interes în promovarea acțiunii și a cererii de intervenție, reclamanții apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece interesul procesual al reclamanților este justificat atât prin prisma interesului public afectat prin nerespectarea unor acte administrative cu caracter normativ (Regulamentul urbanistic al municipiului BMa probat prin nr. 349/1999) cât și a unor acte normative de ordine publică.
Totodată, în susținerea dreptului de a intenta acțiunea, reclamanții au invocat și dispozițiile Legii nr. 554/2004 care introduc noțiunea contenciosului obiectiv, iar "n considerarea interesului public - orice persoană fizică sau juridică poate introduce acțiune în contencios administrativ - atunci când un act administrativ este ilegal în mod obiectiv (este contrar regulilor de fond și de formă instituite prin lege pentru emiterea sa), deoarece interesul public este ca autoritățile publice să respecte legea în activitatea lor.
De asemenea, reclamanții au apreciat că actul administrativ atacat, în speță autorizația de construire nr. 190/20 martie 2007 emisă de către Primăria Municipiului B M pe seama, nu respectă Regulamentul urbanistic al municipiului BMa probat prin nr. 349/1999 care interzice în mod expres în Zona L3 locuințele individuale și colective mici desfășurarea activităților economice incomode prin traficul generat (peste 5 autovehicule mici pe zi), iar specificul activității desfășurate de către o spălătorie auto depășește în mod evident un asemenea trafic.
De asemenea, reclamanții au apreciat că actul administrativ nu respectă nici dispozițiile art. 1 din Legea nr. 50/1991 potrivit cărora "autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcție - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi".
Totodată, reclamanții au arătat că eneficiarul actului nu este proprietarul terenului pe care este autorizată a fi executată spăIătoria auto și nici nu există la dosarul de autorizare vreun act care să-i confere dreptul de construire, conform colii funciare 1073 B M, coproprietari ai terenului cu nr. top. -/2 fiind persoanele fizice, și și nicidecum persoana juridică beneficiară a autorizației de construire.
Reclamanții au mai susținut că au fost încălcate și obligațiile impuse beneficiarului prin certificatul de urbanism nr. 1674/27.09.2006, în virtutea dispozițiilor cuprinse în anexa nr. 2 punct 4 Ordinului Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1430/2005.
În continuarea motivării recursului, reclamanții au susținut că aspectele mai sus invocate intervin ca urmare a apărării și altor drepturi ale lor. Astfel, dreptul vătămat este definit în art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 ca "orice drept fundamental prevăzut de Constituție sau de lege, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ" iar faptul că prin edificarea unei spălătorii auto într-o zonă în care sunt interzise activitățile poluante sau incomode pentru traficul desfășurat (peste 5 autovehicule mici pe zi) s-ar încălca însăși voința consiliului local care a înțeles să confere acestei zone un caracter rezidențial (locuințe individuale și colective mici), asigurând locuitorilor din preajmă respectarea drepturilor constituționale statornicite în legea fundamentală prin art. 34 - dreptul la ocrotirea sănătății și art. 35 - dreptul la mediu sănătos.
Reclamanții au relevat că spăIătoria auto de la nr. 26 este situată vis-a-vis de locuințele cu nr. 38 și 38 proprietatea lor, la o distanță de câțiva metri de acestea, într-o zonă destinată exclusiv caselor de locuit, fiind de neconceput existența unei asemenea funcțiuni comerciale într-o zonă care interzice categoric un asemenea obiectiv, toate spăIătoriile auto fiind amplasate în zone comerciale, de obicei la periferia orașului.
În privința faptului că instanța de fond, a reținut că nu au fost încălcate dispoziții legale, reclamanții au arătat că potrivit art. 1 ale Legii nr. 50/1991 "autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil", iar persoana juridică titulară a autorizației nu era proprietar, instanța de fond confundând actul autentic cu actul certificat de avocat, care sunt două noțiuni diferite.
Analizând recursul declarat de către reclamanții, și prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Autorizația de construire nr. 190/20.03.2007 a fost emisă de Primarul Municipiului B M în favoarea pârâtei în vederea construirii unei spăIătorii auto pe str. -, nr. 26/A, pe terenul înscris în 10.732 nr. topo 1541/4/1, 1541/4/2 în suprafață de 1291 mp (nr. top 1541/4/1 și nr. top 1541/4/2); terenul menționat anterior aparține numiților, și, ultimii trei deținând și calitatea de asociați fondatori ai pârâtei
Acest act administrativ a fost eliberat în scopul edificării unui spații pentru prestări de serviciu de spălătorie auto.
Din conținutul documentației tehnice depuse în probațiune rezultă fără echivoc împrejurarea că acest spațiu comercial urmează a fi amplasat, potrivit. nr. 349/1999, în zona L3, a locuințelor individuale și colective mici; potrivit planului urbanistic general al municipiului B-M aprobat prin nr. 349/1999, în această zonă, L3, sunt interzise în mod expres desfășurarea activităților economice productive poluante, cu risc tehnologic sau incomode prin traficul generat ( peste 5 autovehicule mici pe zi sau orice fel de transport greu), prin deșeurile produse sau prin programul de activitate.
Probele administrate în cauză în fața instanței de fond nu lămuresc tocmai aceste aspecte esențiale pentru a putea analiza legalitatea actului administrativ contestat de către reclamanți. Astfel, se poate observa că instanța de fond nu a lămurit dacă obiectivul comercial ce urmează a fi edificat nu se încadrează - prin activitatea ce o va desfășura - în categoria celor interzise în mod expres în această zonă: activități poluante, cu risc tehnologic sau incomode prin traficul generat, prin deșeurile produse sau prin programul de activitate.
Una din probele esențiale care ar fi putut conduce instanța de fond la adoptarea unei soluții legale și temeinice în cauză o constituie expertiza tehnică; expertul tehnic este în măsură să stabilească dacă imobilul care urmează a fi edificat corespunde cerințelor impuse prin planul urbanistic general al municipiului B-M ținând cont de activitatea ce se dorește a fi desfășurată, zona în care se vrea amplasată și nu în ultimul rând de impactul asupra populației din imediata vecinătate.
Se poate observa, așadar, că instanța de fond, în absența expertizei tehnice, a reținut în mod greșit că argumentele invocate de reclamanți în fundamentarea cererii de chemare în judecată sunt neîntemeiate limitându-se la a prelua susținerilor pârâților din întâmpinarea formulată.
Prin urmare, efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să lămurească toate împrejurările evidențiate anterior era necesară și utilă pentru justa soluționare a cauzei.
În consecință, se poate conchide că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală întrucât a soluționat procesul fără a cerceta fondul cauzei motiv pentru care, Curtea constatând incidența dispozițiilor art. 312 alin. 5.pr.civ. va admite recursul declarat de reclamanți, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe respectiv Tribunalul Maramureș reținând incidența prevederilor art. 315 alin. 1 și 3 din același act normativ.
Cu prilejul rejudecării cauzei instanța va analiza legalitatea și temeinicia actelor administrative contestate de către reclamanți prin prisma probelor existente și va administra întreaga probațiune necesară pentru justa soluționare a cauzei cu scopul clarificării aspectelor menționate mai sus inclusiv expertiza tehnică de specialitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 175 din 05 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.
Dact./3 ex./25.06.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
