Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1434/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1434/2008
Ședința publică din 16 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul formulat de pârâta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, împotriva sentinței civile nr. 335 din 15.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari ( prima de concediu).
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 26.05.2008 și respectiv 05.06.2008 s-au înregistrat la dosarul cauzei întâmpinări din partea și a intimatului.
Curtea, din oficiu, a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, față de situația că, în prima parte a litigiului nu a fost parte și reține cauza în pronunțare.
CURT E A:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 335 pronunțată la data de 15.02.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost admisă acțiunea reclamantului și au fost obligați pârâții B, ARHIVELE NAȚIONALE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S precum și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să prevadă, să aloce și să achite reclamantului suma de 2.969 lei, reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004 - 2006, calculată în valoare brută, iar la calcularea drepturilor cuvenite, în valoare netă, s-a dispus a se avea în vedere actualizarea acesteia cu indicele de inflație de la scadență și până la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul este angajat al S, iar drepturile solicitate de acesta sunt prev. de art. 6 și 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003, prevederi legale care au devenit neaplicabile în mod succesiv prin diferite actele normative. În prezent aceste suspendări și-au încetat activitatea, dar reclamantul nu poate beneficia de drepturile bănești cuvenite pe motiv că ele nu sunt cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției la care este angajat și respectiv pe linie ierarhică la executarea bugetului anual de stat, propus și gestionat de
Față de această împrejurare, instanța de fond a constatat că dreptul fundamental la proprietate, în sensul de "bun" și "speranță legitimă" așa cum rezultă din interpretarea dată de cu referire la Protocolul nr. 1 al Convenției, este grav încălcat de autoritatea executivă care nu a făcut demersurile necesare în vederea onorării obligațiilor corelative unor drepturi care au fost la un moment dat restrânse, iar drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin diverse acte normative.
De altfel, mai relevă instanța de fond, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, or, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantului la aceste prime.
Pe de altă parte, art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii printre care și concediul de odihnă plătit, iar potrivit art. 53, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Drept urmare, tribunalul a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții și chematul în garanție să ia toate măsurile necesare pentru acordarea drepturilor bănești cuvenite reclamantului, iar potrivit art. 1.082 și urm. Cod civil, sumele legale cuvenite au fost actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a ca inadmisibilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor arătând că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea reclamantului, a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat chematul în garanție să avanseze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare reprezentând primele de concediu pe anii 2004 - 2006 actualizat cu indicele de inflație până la data plății.
De asemenea, s-a criticat sentința și pentru aceea că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de vacanță nu constituie un drept constituțional fundamental care nu ar mai putea fi modificat sau anulat, astfel că legiuitorul este în drept să acorde aceste drepturi, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Totodată, pârâta a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, arătând că nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat în cauză, în condițiile pr.civ.
A apreciat pârâta că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție, întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
În continuare motivării recursului, s-au invocat dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, susținându-se că din aceste acte normative rezultă fără echivoc că nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamant întrucât aceste fonduri sunt asigurate din bugetul și nicidecum din cel al
În final, pârâta a învederat că prin nr.OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006, s-a reglementat modul de plată a primelor de concediu restante, fără a se condiționa plata de existența unei hotărâri judecătorești, motiv pentru care apreciază acțiunea reclamantului ca fiind lipsită de interes, nefiind justificată stabilirea printr-o hotărâre judecătorească a unei obligații de plată care este cuprinsă într-un act normativ.
Față de recursul formulat în cauză, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de către chematul în garanție ( 12).
În ședința publică de azi, instanța din oficiu, întemeiat pe dispozițiile art. 137 alin.1 pr.civ. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în promovarea recursului.
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea a apreciat-o ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Este cunoscut faptul că hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au luat parte la judecarea pricinii astfel că, din punctul de vedere al părților, cadrul procesual stabilit la judecata înaintea instanțelor de fond este același și la judecata în recurs; dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părților de la judecata în primă instanță, nici uneia dintre părți neputându-i-se îngrădi dreptul de recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să se judece direct în fața instanței de recurs, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanțelor de fond.
În speță se constată că recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S nu a fost parte în litigiul derulat în fața instanței de fond astfel că se poate susține cu temei că aceasta nu poate recura hotărârea pronunțată în contradictoriu cu alte persoane.
În consecință, reținând că potrivit normelor juridice instituite prin Codul d e procedură civilă, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar recurenta nu se poate prevala de un interes legitim în promovarea recursului Curtea va aprecia excepția invocată ca fiind fondată iar în temeiul dispozițiilor legale enunțate o va admite și va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei și respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr. 335 din 15 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red. Gh.
Dact./2 ex./19.06.2008.
Jud.fond:;.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
