Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1433/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1433/2008
Ședința publică din 16 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul formulat de pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ Z, împotriva sentinței civile nr. 260 din 08.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect anularea deciziei nr. 17/22.01.2007 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurentă, consilier juridic și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrată cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei a depus la dosar dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză ( 20).
Intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, despre care a declarat că, nu aduce aspecte noi față de cele invocate la fond, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta recurentei.
Reprezentanta recurentei și intimatul au învederat instanței că, nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri judiciare asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentanta recurentei a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele dezvoltate pe larg prin memoriul de recurs și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare asupra recursului.
Intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, pentru motivele expuse prin întâmpinarea depusă la dosar, susținute oral cu prilejul acordării cuvântului pe fond.
CURT E A:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 260 din 08.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost admisă excepția de tardivitate a deciziei de imputare nr. 37 din 28.02.2007 invocată de petentul în contradictoriu cu REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ Z, care a fost anulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 17/22/01.2007 emisă de pârâta Direcția Silvică Z reclamantului i-a fost imputată suma de 813,70 lei reprezentând dobânzi pentru neplata în termen a impozitului pe profit pentru anul 2005 la 9 avize de însoțire a materialului lemnos, facturate cu întârziere (fila 2).
La baza acestei decizii a stat raportul nr. 366/17.01.2007 înregistrat la Direcția Silvică Z prin care s-a constatat prin rodaj efectuat pe perioada februarie 2005-2006 că nu se respectă prev. nr.HG427/2004 privind completarea avizelor de însoțire și nu se respectă termenele legale de facturare a avizelor de însoțire, decontarea în termen a bonurilor de vânzare (filele 19-23).
Ulterior, prin Decizia nr. 36/28.02.2007 (fila 32) s-a anulat Decizia nr. 17/22.01.2007 și s-a emis o nouă dispoziție nr. 37/28.02.2007, prin care reclamantului i se impută aceeași sumă de 813,10 lei reprezentând dobânzi pentru neplata în termen a impozitului pe profit pentru anul 2005 aferente avizelor de însoțire a materialului lemnos facturate cu întârziere (fila 33).
La baza acestei dispoziții a stat raportul nr. 1530/28.02.2007 întocmit de Direcția Silvică Z (filele 61-62) prin care se arată că urmare a reanalizării facturării în termen a avizelor de însoțire pentru perioada februarie 2005, iulie-septembrie 2005, respectiv ianuarie-august 2006, reclamantului i se impută suma de 813, 1 lei dobânzi pentru neplata în termen a impozitului datorate facturării cu întârziere a materialului lemnos, respectiv penalități de întârziere în sumă de 318, 2 lei.
Analizând Dispoziția nr. 37/28.02.2007 (fila 56) instanța a reținut că aceasta se bazează pe aceleași elemente și concluzii ca și Dispoziția nr. 17/22.01.2007 și reiterează de fapt aceeași pagubă ca și care a fost cuprinsă în dispoziția anterioară.
Conform art. 85 alin. 1 din Legea nr.188/1999 a funcționarilor publici, care este aplicabilă în speță, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice se dispune prin emiterea de către conducătorul unității a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
Față de data înregistrării raportului - 17.01.2007, instanța de fond a apreciat că decizia nr. 37/28.02.2007 a fost emisă cu încălcarea acestei prevederi legale, care impune termenul de 30 de zile a emiterii deciziei de la data constatării pagubei.
Faptul că ulterior s-a întocmit un alt raport nr. 1.530/28.02.2007 care vizează doar recalcularea prejudiciului, cum de altfel se și arată în partea introductivă a raportului (fila 61), pe baza stării de fapt inițiale, nu schimbă situația în ceea ce privește data constatării pagubei.
. prejudiciului a fost constatat și determinat de pârâtă prin decizia nr. 17/22.01.2007, acest act fiind cel care a stabilit existența certă a prejudiciului și întinderea acestuia.
Nu se poate considera că prejudiciul s-a determinat doar în 28.02.2007 prin raportul înregistrat sub nr. 1530/2007, în condițiile în care prin Decizia nr. 17/22.01.2007 pârâta a determinat o valoare a pagubei prin raportare la același temei legal, la aceeași perioadă și pentru aceleași acte și pentru aceeași pagubă - 813,7 lei.
Faptul că ulterior prin Decizia nr. 36/28.02.2007 pârâta a anulat decizia de imputare nr. 17/22.01.2007, instanța de fond a apreciat că nu are relevanță sub aspectul determinării momentului în care pârâta a cunoscut producerea unei pagube în patrimoniul său.
A mai constatat instanța de fond că între cele două decizii de imputare există diferența infimă de 813,70 lei în decizia nr. 17/22.01.2007, respectiv 813,10 lei în decizia nr. 36/2007, însă ambele au fost calculate prin raportare la majorări de întârziere pentru neplata în termen a impozitului pe profit pe anul 2006, pârâta fiind cea care a determinat existența unui prejudiciu al cărui cuantum l-a stabilit în mod definitiv prin Decizia nr. 36/2007.
Față de momentul inițial - 22.01.2007, emiterea deciziei nr. 36/28.02.2007 instanța de fond a fost apreciată ca fiind tardivă, operând această excepție de tardivitate în cauză, fapt pentru care decizia a fost anulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta-recurentă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ Z, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției de tardivitate invocată de petentul și, pe cale de consecință, respingerea contestației formulate de el și menținerea deciziei nr. 37/28.02.2007 ca temeinică și legală.
Dezvoltându-și motivele de recurs bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. recurenta a pretins, în esență, nelegalitatea soluției deoarece s-a considerat că emiterea deciziei de imputare în sarcina petentului s-a făcut peste termenul legal de 30 de zile de la constatarea pagubei, deși paguba respectivă A fost determinată printr-un nou raport cu nr. 1.530 din 28.02.2007, când a și fost emisă decizia nr. 37/28.02.2007, avându-se în vedere dispozițiile art. 85 din Legea nr. 188/1999.
Prima instanță a luat în considerare data de 17.01.2007, ca dată a constatării pagubei, în raport de care a calculat termenul de 30 de zile, pe când, în realitate, paguba a fost determinată în data de 28.02.2007 pe baza raportului nr. 1.530 din aceea dată.
La rândul său, intimatul-petent a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, deoarece soluția primei instanțe este legală și temeinică atâta timp cât decizia de imputare cu nr. 37/28.02.2008 a fost emisă tardiv și de altfel, la aceea dată nici măcar nu exista prejudiciul, deoarece impozitul pe profit suplimentar de plată pentru anul 2005 nu a fost încă stabilit de organele abilitate.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivului de recurs invocat, a apărărilor intimatului, a dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiile art. 84 lit. a din Legea nr. 188/1999 republicată,"Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; ."
Iar în conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. 1 din aceeași lege,"Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prev. la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei".
Trebuie precizat că potrivit dispozițiile art. 58 din nr.OUG 59/2000 privind Statutul personalului silvic, personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 republicată privind Statutul funcționarului public.
Drept urmare, pentru angajarea răspunderii civile a petentului este necesar a se avea în vedere dispozițiile legale mai sus arătate care impun stabilirea tuturor elementelor răspunderii civile delictuale - existența pagubei, fapta generatoare a producerii ei în persoana încadrată la autoritatea sau instituția respectivă, vinovăția și raportul de cauzalitate.
Rezultă așadar că este necesară o constatare a pagubei printr-un act de control (raport, notă de constatare, etc.), prin care conducătorul unității respective este sesizat de compartimentul de specialitate cu existența pagubei, întinderea ei, persoana vinovată, momentul din care curge termenul de 30 de zile înăuntrul căruia se poate emite dispoziția sau ordinul de imputare fiind cel al aducerii la cunoștința acestuia respectivului document.
Acest moment coincide cu înregistrarea raportului de control, care în cazul de față a fost 17 ianuarie 2007, nr. de înregistrare fiind 366, act pe baza căruia s-a stabilit în perioada 18.09.2006 - 29.09.2006, când s-a efectuat un control complex la Ocolul Silvic S, pentru intervalul februarie 2005 - august 2006 o pagubă de 813,70 lei în sarcina șefului de ocol, petentul, constatând în facturarea cu întârziere a unui nr. de 9 avize de însoțire a materialului lemnos pentru care s-au calcul dobânzile aferente neplății în termen a impozitului pe profit.
Pe baza acestui raport s-a și emis decizia de imputare nr. 17 din 22.01.2007 prin care s-a impus în sarcina petentului 813,70 lei.
Numai că, această decizie a fost anulată chiar de recurentă prin decizia cu nr. 36 din 28.02.2007 și s-a emis o nouă decizie cu nr. 37 din aceeași dată, prin care s-a imputat suma de 813,10 lei aceluiași petent având în vedere același act de control, aceeași stare de fapt și același prejudiciu, fiind corectată doar suma inițial imputată de la 813,70 lei la 813,10 lei.
Acest procedeu este evident nelegal și cum s-a depășit termenul de 30 de zile înăuntrul căruia se putea emite decizia de imputare, în m,od corect prima instanță a anulat decizia respectivă ca urmare a emiterii ei peste termenul legal.
A admite teza prezentată de recurentă, că a existat un nou act constatator al pagubei prin simpla reînregistrare în aceeași zi cu emiterea deciziei unui așa-numit raport (nedepus la dosar) care are același conținut ca raportul de control inițial, ar însemna să se lase la îndemâna arbitrariului termenul precis determinat de lege în care conducătorul unității poate emite actul de angajare a răspunderii civile a funcționarului.
Așa fiind, cum hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în totalitate, iar motivul de recurs invocat nu a fost găsit întemeiat, ținând cont și de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, prezentul recurs va fi respins ca nefundat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR "ROMSILVA" - DIRECȚIA SILVICĂ, cu sediul în Z,-, jud. S, prin reprezentatul său legal, împotriva sentinței civile nr. 260 din 08 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh.
Dact./2 ex./03.07.2008.
Jud.fond:,
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
