Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 148/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.148
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.02.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta "", împotriva sentinței civile nr.2780/22.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanta - intimată CONSILIUL NAȚIONAL AL INTREPRINDERILOR PRIVATE MICI ȘI MIJLOCII DIN ROMÂNIA - FILIALA A și pârâtul - intimat CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă administrator, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei depune la dosar delegație, taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, depunând concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 5 iulie 2007 reclamanta "" a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului A, anularea în parte a hotărârii nr. 1 din 11 ianuarie 2007 anexa nr.7.1; Modul de declarare, calculul și achitarea taxei speciale de salubritate punctul nr. 8 aliniatul 3 și 7.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că, întrucât prin hotărârea adoptată de pârât societățile comerciale sunt obligate să plătească taxa de salubritate pentru sediul social și punctele de lucru se impune ca această cantitate să fie stabilită prin negociere directă între societatea prestatoare a serviciului și fiecare agent economic în parte.
Se susține că, la sediul social al persoanelor juridice nu rezultă cantitatea de 1,0 (un) mc. deșeuri/lună, această cantitate fiind stabilită abuziv apreciază reclamantul.
Mai arată că, intervenția directă a Consiliului Local al Municipiului A între societățile comerciale ca beneficiari ai prestărilor de servicii și societățile prestatoare de servicii, este nelegală, operatorul fiind obligat să încheie acest contract cu fiecare utilizator în parte.
Reclamanta învederează instanței că a formulat plângere conform adresei nr. 10337/20.02.2007 prin care a solicitat revocarea metodologiei de calcul a taxei de salubritate pentru persoanele juridice prevăzute în Anexa nr. 7.1 din nr. 1/2007 și a Declarației rectificative prevăzută în anexa nr. 7.1.8 din aceeași hotărâre, iar răspunsul nefavorabil dat de pârât prin adresa nr. 9293/28.03.2007 a determinat promovarea prezentei acțiuni.
În drept reclamanta invocă prevederile Legii nr. 51/2006 - legea serviciilor comunitare de utilități publice și ale Legii nr. 101/2006 - legea serviciului de salubrizare a localităților.
Prin întâmpinare Consiliul Local al Municipiului Aas olicitat respingerea acțiunii reclamantei motivând prin faptul că reclamanta nu a indicat temeiul de drept în baza căruia solicită ca modificarea prevederilor referitoare la cantitatea pentru care societățile comerciale sunt obligate să plătească taxa specială de salubritate pentru sediul social și punctele de lucru să fie făcute de instanța de judecată.
Se mai arată că valoarea taxei speciale de salubrizare menajeră a fost stabilită în urma unor analize economice riguroase, fundamentate pe costurile reale ale fiecărei operații din procesul de preluare transport, depozitare și neutralizare a deșeurilor menajere, cu respectarea normativelor privind protecția mediului, valabile în
Se învederează instanței și faptul că potrivit Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, reclamanta avea posibilitatea de formuleze obiecțiuni în cele 30 de zile în care proiectul a fost supus informării publice dar acesta nu a trimis nici o propunere, sugestie sau opinie cu privire la M NR. 1/2007 și nici cu privire la A nr. 147/28.06.2007 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anula 2008.
Prin sentința civilă nr. 2780 din 22 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta "" A împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului A, pentru anularea în parte a Hotărârii nr. 1/11.01.2007 emisă de pârât privind metodologia de calculare a taxei de salubritate și achitarea taxei speciale de salubritate, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1/2007 adoptată de Consiliul Local al Municipiului A autoritatea deliberativă a stabilit impozitele și taxele pentru anul 2007, stabilind totodată cuantumul taxei speciale de salubritate, modul de declarare, calculul și achitarea taxei speciale de salubritate, conform metodologiei prevăzută în anexa nr. 7.
Din documentația depusă la dosarul cauzei rezultă că la stabilirea taxei speciale de salubrizare menajere pentru anul 2007 s-a avut în vedere datele rezultate din evidențele aferente înregistrate de Direcția Venituri ale Primăriei Mun. A rezultate din declarațiile pe proprie răspundere privind cantitățile de deșeuri menajere produse de societățile comerciale.
Potrivit art. 36 aliniatul 4 litera c din Legea nr. 215/2001 republicată, Consiliul Local are inițiativă și hotărăște în condițiile legii și de asemenea stabilește și aprobă impozitele și taxe locale.
Raportat la aceste dispoziții legale reclamanta nu a demonstrat existența vreunui motiv de nelegalitate, în ceea ce privește adoptarea actului administrativ atacat, iar cuantumul în lei/mc. de deșeu menajer, stabilit prin hotărârea autorității deliberative are la bază avizele favorabile ale comisiilor de buget, finanțe, urbanism, de administrare a domeniului public și privat, de sănătate, familie, protecție socială, cultură, culte, învățământ și relații externe precum și a comisiei juridice, autoritatea administrativă având prin organul deliberativ abilitatea legală de a stabili cuantumul acesteia, astfel că instanța nu se poate substitui autorității deliberative pentru modificarea cuantumului acestei taxe speciale de salubrizare.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanța este ținută să se pronunțe asupra legalității actului administrativ contestat și văzând că hotărârea adoptată de autoritatea deliberativă privind instituirea taxei de salubritate este legală în concordanță cu prevederile art. 282 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare și a punctului 192 - 196 din nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, motivele invocate de reclamantă, vizând aspecte ce țin de oportunitatea măsurii luate de pârât și nu de legalitatea hotărârii adoptate de acesta, instanța în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a respins acțiunea reclamantei "" A ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta "" A, considerând-o va netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
Hotărârea Consiliului Local al municipiului A, prin care se stabilește că datorează taxa aferentă serviciului de salubrizare a unei cantități de 1 mc. deșeuri este abuzivă și nelegală, întrucât persoanele juridice, atât la punctele de lucru dar mai ales la sediul social nu produc acea cantitate de deșeuri iar în aceste condiții societatea care se ocupă de salubrizarea Municipiului A nu prestează acestora nici un serviciu, astfel că aceasta împreună cu Primăria Municipiului A încasează o taxă pentru serviciu de care nu beneficiază recurenta.
De altfel, persoanele juridice care au sediile într-un apartament proprietate privată a unui dintre asociați, nu produc nici un fel de deșeuri sau produc o cantitate mult mai mică de deșeuri, decât cea invocată în hotărâre.
Persoanele fizice care au domiciliul la adresa respectivă achită și acestea o taxă de salubritate.
Prin hotărârea contestată se introduce un criteriu - în funcție de care s-a stabilit taxa - care nu are corespondent în realitate, întrucât faptul de a avea sediul social într-un anumit loc nu însemnă că societatea produce cantitatea de deșeuri menționată în hotărâre.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține că prin nr. 1 din 11 ianuarie 2007, pârâtul Consiliul Local Aap rocedat la stabilirea impozitelor și taxelor locale aferente anului 2007, iar în anexa 7 acestei hotărâri,s-a stabilit nivelul în sume fixe a taxei speciale de salubritate, modul de declarare, calcul și achitare.
Această hotărâre a fost adoptată având la bază expunerea de motive și avizele favorabile de specialitate ce se impuneau, situație în care stabilirea cuantumului în lei/mc. de deșeu menajer, s-a realizat în concordanță cu dispozițiile art. 36 aliniatul 4 litera c din Legea nr. 215/2001, care conferă pârâtului atribuții în acest sens.
De altfel, în mod corect prima instanță a reținut faptul că raportat la dispozițiile legale în materie, nu s-au evidențiat nelegalități în adoptarea hotărârii contestate, motiv pentru care recursul de față apare ca nefondat, urmând a fi respins în condițiile dispozițiilor art. 312 aliniatul 1.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta "" A, împotriva sentinței civile nr.2780 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 7.02.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/25.02.08
TEHNORED:/26.02.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători - G/
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
