Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1791/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR.1791/2009
Ședința publică din data de 25 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul declarat pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI D, împotriva sentinței civile nr. 31 din 07.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimatul PREFECTUL JUDEȚULUI M, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 11 mai 2009 s-a depus la întâmpinare din partea intimatului prin care se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
În data de 22 mai 2009 s-a depus la dosarul cauzei un înscris din partea recurentului la care a anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru și timbru judiciar pentru recursul promovat în cauză (18-19).
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 31, pronunțată la data de 7 ianuarie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis acțiunea formulată de Prefectul Județului M și în consecință, s-a dispus anularea în parte a dispozițiilor nr. 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164, 165, 166, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174, 175, 176, 177 și 178 din 2008 emise de pârâtul Primarul comunei D cu privire la acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% aplicată la salariul de bază.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că extinderea dispozițiilor cuprinse în Legea 138/1999, inclusiv prin acte administrative date în aplicarea legii, cum este ordinul invocat de reclamanți, nu este posibilă din punct de vedere legal.
Chiar dacă există categorii de personal care desfășoară aceeași muncă ca și reclamanții și care primesc drepturile care fac obiectul acțiunii, pe motiv de discriminare, acțiunea nu poate fi admisă.
S-a reținut, de asemenea, că Curtea Constituțională prin decizia 1325/04.12.2008 a stabilit că instanțele nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Este adevărat că practica judiciară în materia acordării indemnizației de dispozitiv nu este unitară, dar obligatorii pentru instanță sunt numai deciziile Secțiilor Unite al Înaltei Curți de Casație și Justiție, date în materia recursului în interesul legii, în conformitatea cu prevederile art. 329(3) Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI D solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, menținerea dispozițiilor nr.157,159,160,161,162,163,164,165,166,167,168,169,170,171,172,173,174,175,176,177 și 178 din 2008 ca fiind legale.
În dezvoltarea motivelor recursului, pârâtul arată că, personalul din cadrul autorităților publice locale poate beneficia de prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv, în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare, de natură să satisfacă plata sporului respectiv.
Ordinul MAI nr. 496/2003, care reglementează sporul de dispozitiv, a fost emis în aplicarea prevederilor OUG nr. 63/2003 și Legii nr. 138/1999.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin 1 din OUG nr 63/2003, MAI are competențe între altele, în domeniul funcției și funcționarului public, al evidenței informatizate a persoanei.
În conformitate cu prevederile art. 9 alin 4 din OUG nr. 63/2003, în aplicarea prevederilor legale, Ministerul Administrației și Internelor emite ordine și instrucțiuni, iar pentru domeniul administrației publice acestea se contrasemnează de ministrul delegat pentru administrație publică.
legală a ministrului administrației publice de a reglementa în domeniul administrației publice, este și rezultanta, atribuțiilor legale ale ministerului respectiv.
Astfel, conform art. 14 lit. a pct. 1,4 și 8 din OUG nr. 63/2003, ministrul administrației și internelor monitorizează programele de restructurare și reforma în administrația publică locală și centrală, îndrumă autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale, după cum, împreună cu autoritatea publică locală, colaborează la realizarea unor programe.
Activitatea de evidență a populației prevăzută prin OUG nr. 63/2003 ca aparținând MAI a fost preluată în cadrul autorităților publice personalul care exercită atribuțiile de evidență a populației, având spor de dispozitiv.
În art. 1 alin 2 din Legea nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor fiind garantate și în exercitarea drepturilor economice.
Din prevederile art. 14 din OUG nr. 192/2002 rezultă elementele sistemului de salarizare general, aplicabil funcționarilor publici. Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală, ci dimpotrivă, se asigură egalitatea de tratament economic, salariat a personalului din cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului nr. 496/2003, care se aplică și în cazul autorității publice locale.
Intimatul PREFECTUL JUDEȚULUI M prin întâmpinarea depusă la data de 11 mai 2009 solicită respingerea recursului formulat în cauză, cu menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (14-15).
În dezvoltarea motivelor, intimatul arată că instanța de fond în mod corect a reținut că dispozițiile atacate de prefect sunt nelegale conținând drepturi salariale stabilite prin extinderea prevederilor cuprinse în Legea nr. 138/1999.
În recursul formulat, se reiterează prevederile art. 1 alin 2 din Legea nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la respectarea principiului egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și a discriminărilor.
Chiar dacă s-ar recunoaște o încălcare a acestui principiu în cazul angajaților din Primăria orașului D, instanța judecătorească nu are competența de a anula sau de a dispune înlăturarea acestor dispoziții legale și nici să dispună înlocuirea unor norme legale printr-o hotărâre judecătorească sau să dispună înlocuirea unor norme dintr-un act normativ cu norme din alt act normativ.
Analizând recursul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI D prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Din conținutul cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI M rezultă fără echivoc împrejurarea că acesta a solicitat anularea unor acte administrative individuale, de autoritate aparținând pârâtului PRIMARUL ORAȘULUI D și care vizează drepturi de natură salarială aparținând unor subiecți determinați.
Analizând hotărârea pronunțată de către instanța de fond în soluționarea demersului judiciar aparținând reclamantului se constată că nici unul din acești subiecți, beneficiari ai drepturilor consființite prin dispozițiile contestate, nu au fost chemați în judecată astfel încât și aceștia să poată să-și formuleze apărările și, totodată, să le fie opozabilă hotărârea instanței de fond.
Se poate observa, așadar, că instanța de fond nu a dat eficiență prerogativelor instituite prin art.129 alin.5 pr.civ. astfel ca prin exercitarea rolului său activ să asigure participarea tuturor persoanelor interesate la soluționarea litigiului.
Întrucât nu a procedat astfel se poate aprecia că instanța de fond a soluționat procesul fără a cerceta fondul acestuia fiind prezent motivul de casare prevăzut de art.312 alin.3.și 5.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, instanța, în exercitarea prerogativelor instituite prin art.129 alin.5 pr.civ. va pune în discuția părților necesitatea extinderii cadrului procesual și față de beneficiarii actelor administrative contestate și va proceda în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI D împotriva sentinței civile nr. 31 din 07.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
Red./
3 ex./16.06.2009
Jud.fond-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
